Atata cruzime in numele iubirii

Atata cruzime in numele iubirii. Dragostea este religia omului pe pamant, iluzia ca alt om te va absolvi de nimicul vietii si din tine. E credinta oarba, fara cercetare si fara a sti. Fugi de tine in altul, contorizand obsesiv fiecare miscare viscerala a celuilalt, ranit de fiecare gand ce nu-ti este dedicat tie. In iubire e tot atata ura cata dragoste, ura ca esti sclavul unui stapan pe care tu il inlantuiesti cu dragostea ta.

Si vei intra intr-o poveste pentru ca te-ai saturat sa fii o introducere la cuvantul dor, pentru ca vrei sa te descompui intr-o iubire cu iluzia mareata a unui sens. Abolind rusinea sexului transfigurat in transcendenta acum, pentru ca trupul tau nu a fost facut pentru abstractizari. Pentru ca ai nevoie sa traiesti adanc in carnea ta minunea si spaima de a fi om, pentru ca ai nevoie sa-ti exorcizezi senzual toata disperarea si credinta din tine.

 Si vei iubi ca un naufragiat pe insula sperantei, si te vei sufoca lent in mediocritatea vietii de zi cu zi, visand la alte nemarginiri senzuale. Si  iti vei continua rolul, constient de frauda care esti, si vei evada in amoruri imaginare, pentru ca viata dubla iti pare iesirea din prozaicul ce s-a revelat a fi acum marea ta imaginare.

Si-l vei folosi pe celalalt sa te construiesti pe tine doar ca sa fii a altuia intr-un final. Te pedepsesti apoi cu anii cu vina si responsabilitate, blocat intr-un alint naiv ca poate o noua poveste va fi acelasi Titanic ce ti-a fost prima iubire. Pentru ca intr-un fnal, in suferinta celuilalt iti e mai mila de tine decat de altul.

Si vei trai in patria incertitudinii, un festin regal al depresiei si anesteziei, pedeapsa ce ti-o autoadministrezi zilnic pentru ca-ti lipseste curajul de a o lua de la capat. Pentru ca esti dependent de certitudine desi il tii pe celalalt blocat in incertitudine, asteptand ca tu sa te hotarasti daca sa te mortifici sau sa traiesti din nou.

Surprinzator insa,  doi oameni pot descoperi cele mai frumoase lucruri despre ei intr-o relatie esuata. Dar in loc de a se invinui reciproc, aleg binecuvantarea asumarii. In loc de razbunare, aleg sa se iubeasca uman, pentru ceea ce si-au facut unul altuia. In loc de a-si sustine “dreptatea” in povestea pe care si-au facut-o despre celalalt, devin curiosi sa inteleaga cine au fost ei, cei care au esuat in acea relatie.

Si doar astfel, in loc sa se ascunda in spatele resentimentelor, pot alege dragostea ca o cale catre un nou inceput. Din cenusa identitatilor lor sfaramate pot incolti premisele unei iubiri mult mai mature decat au avut vreodata. Si astfel, in loc de mostenirea unei despartiri si a unei povesti de victimizare, aleg odiseea unei iubiri care invinge orgolii inutile. Si astfel, in loc de taceri asurzitoare, aleg cuvinte eliberatoare. Pentru ca stiu ca nu au timp de despartiri, ci doar timp de trait esente tari, distilate in tandretea intelegerii.

Acesta este insa un scenariu aproape utopic, pentru ca inseamna a accepta esecul, pentru ca inseamna a-ti asuma sa spui “nu stiu” si “nu inteleg”, pentru ca inseamna a sta pe aceeasi rogojina cu incertitudinea si realitatea. Pentru ca de fapt decizia e deja luata, individual si solitar de mult, si doar astepti ca cineva sau ceva sa ti se intample, sa-ti forteze alegerea. Pentru ca astepti ca responsabilitatea sa o poarte altul, sa te smulga din prostitutia existentiala in care te afli. Pentru ca astepti sa creada altul in tine, inainte sa crezi tu in tine. Pentru ca preferi un cataclism emotional care sa te faca sa nu mai ai de ales, ci alegerea sa fie a altuia.

Pentru ca a lua decizii e cel mai cumplit lucru, desi e insesi definitia umanitatii tale. Un rau controlabil e mai bun decat o minune incontrolabila. Si uite asa vei ramane netrait, la marginea minunii, si uite asa vei ramane un prolog al unei piese de teatru amanate. Pentru o alta viata, cand vocatia nefericirii va fi alchimizata in vocatia curajului si a asumarii.

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

3 comments to Atata cruzime in numele iubirii

  • Anouk

    Dragostea este religia omului pe pamant, iluzia ca alt om te va absolvi de nimicul vietii si din tine. E credinta oarba, fara cercetare si fara a sti. Fugi de tine in altul, contorizand obsesiv fiecare miscare viscerala a celuilalt, ranit de fiecare gand ce nu-ti este dedicat tie. In iubire e tot atata ura cata dragoste, ura ca esti sclavul unui stapan pe care tu il inlantuiesti cu dragostea ta. Minunat pus in cuvinte! Greu de acceptat ca despre asta este vorba in relatii, dar daca poti sa accepti asta, macar esti mai sincer cu tine….

  • Raluca 2

    De ce nu iau oamenii decizii e simplu,fie sunt copii la mijloc,fie sunt interese financiare la mijloc,fie s au obisnuit unul cu altul intr o dependenta asa de mare ca nu stiu sa se mai descurce unul fara celalalt,fie din nefericire nu mai au unde sa se duca,unde sa stea,parintii nu s au inteles,si asa se face ca sunt femei care isi cauta un camin si de cele mai multe ori nu l gasesc,asa ca se multumesc cu ceea ce gasesc,din pacate aceste scenariu exista,si nimeni nu poate face nimic,pt ca daca parinti tai nu te au iubit,nu te au pretuit,nu au crezut in tine,tu ca individ esti blocat,si de fiecare data o iei de la 0,si culmea e ca nu ti mai este greu,pt ca daca tu nu crezi in tine si nu te vinzi,la propriu ,la figurat,nu o va face nimeni.

  • Anna

    Inca un articol exceptional, care m-a pus pe ganduri..in mare parte ma regasesc in aceste idei, cumva le simteam si eu, doar ca poate nu as fi stiut sa le exprim atat de clar in cuvinte! Corect, a lua decizii este cumplit, la capitolul asta si eu am probleme, cateodata e un chin, se spune ca indecisii sunt cei mai chinuiti oameni.
    Te citesc de ceva timp, ma intriga modul in care iti expui ideile, cum le formulezi,cum iti alegi cuvintele…Esti minunata! Multumesc!

Leave a Reply