Balada absentului. Liberul arbitru, mit sau realitate

Iti propui sa faci sport de 5 ori pe saptamana? Cum de ajungi doar o data si in restul datilor te intorci de la usa salii de fitness, privind cu jind la acei kamikaze transpirand a vointa care pe tine te eludeaza misterios?!

Intreaba-te, vinovat dar curios: Liberule arbitru, unde-mi esti?!

Iti propui sa tii dieta, de cele mai multe ori dupa o orgie culinara, promitandu-ti ferm ca de fix a doua zi sa devii un zeu vegan, mai sculptat decat David Beckham sau  Anjelina Jolie? Cum se face insa ca chiar a doua zi ai o criza emotionala de proportii shakespeariene si borcanul cu ciocolata iti salveaza sufletul, odata ca niciodata?!

Intreaba-te, vinovat dar curios: Liberule arbitru, unde-mi esti?!

Esti ferm convinsa ca nu il mai cauti niciodata pe nenorocitul care ti-a sfaramat inima in bucati si totusi, in noptile pustii inmiresmate de dor de tandrete, mainile nu te mai asculta si ii trimiti un SMS plin de cerseli telenovelistice?

Intreaba-te, curios si hotarat: Liberule arbitru, unde-mi esti?!

Chiar, unde iti este liberul arbitru? Se pare ca pentru multi liberul arbitru a plecat si nu a lasat nici o adresa la care poate fi gasit.  O fi plecat ca nu i-ai dat atentie, ca nu vrei o relatie cu el, ca nu il asculti.

Liberul arbitru, dincolo de divergentele filosofice si stiintifice, este un mit necesar. Este iluzia autocontrolului in care, daca investim credinta, livreaza rezultate.  Oricum subconstientul ne pacaleste, negativ si inconstient, astfel incat ce putem face este sa ne pacalim, pozitiv si constient, ca avem control. Si singurul individ demn de control esti tu  insuti. Poate mai merita si altii dar testul suprem esti tu insuti.

Oamenii cu diverse sindromuri – tourette, schizofrenie, obsessive compulsive, au liberul arbitru sabotat de mecanisme dincolo de intelegerea lor si in mare parte, dincolo si de bisturiul stiintei.

De la normal la patologic sunt diverse trepte pe care ne pozitionam tantosi fiecare dintre noi, tolerandu-ne bruma de simptome sau in razboi cu suma de inadvertente din personalitatea noastra. Daca nu ai scutire de la psihiatru, nu ai nici o scuza insa. Esti apt de constientizare, esti apt de autocontrol.

Nevoia de placere primara, instantanee, este in conflict cu nevoia de placere complexa, care de multe ori este rezultatul unor investitii de timp si mai ales de efort. Placere pe moment versus placere pe viitor este razboiul nedrept in care ne-a aruncat evolutia.

IQ-ul nu poate fi marit, nici macar prin implant existential,  insa controlul executiv al proceselor noastre mentale da. De multe ori nici nu trebuie sa fii mai destept, ci e suficient sa nu mai fii prost.  Ca si prima regula a imbogatirii – opreste-te din a risipi banii, performanta destinica are drept prima regula: inceteaza sa te porti ca si cum nu ai sti!

Adica iti poti antrena vointa, tradusa romantic prin liber arbitru. Adica sa inveti sa-ti spui Nu! Liberul arbitru este iluzia alegerii constiente cu care ne amagim, desi experienta ne spune ca ne propunem multe si infaptuim putine. Liberul arbitru este o iluzie atat timp cat nu stii ce vrei, cat nu stii ce te face fericit, cat nu stii ce strada cauti. Cand te-ai definit insa, te poti arbitra liber.

Liberul arbitru probabil ca nu exista dar se poate construi. Cum? Prin impunerea ratiunii si cognitiei in fata tendintelor emotionale si biologice care te ademenesc catre nefacere, catre hedonism mediocru. Prin a rezista tentatiei, nu cedandu-i, ci analizand-o, astfel incat nici tentatie nu-i va mai fi numele, ci pur si simplu parere. Nu de rau, ci de bine, ca stii ce vrei si ca chiar vrei.

Caz concret 1: vrei sa tii dieta. De fapt nu vrei, nimeni nu vrea asa ceva, doar ca vrei sa ajungi la forma ta maxima fizica care sa-ti asigure validarea relationala si sociala iar ca bonus, regretele fostului partener cand o sa vada splendoare ce-a pierdut. Pentru ca liberul arbitru chiar este splendid!

Hotararea trebuie sa  o iei nu dupa o seara de tandreturi culinare, ci chiar atunci cand iti este foame, gandindu-te ( verb definitoriu) la placerea pe care o vei simti in viitor cand o sa te simti bine in pielea ta, in defavoarea placerii culinare de moment.

Fiinta umana este un mecanism in cautare de placeri, de preferat  aici si acum. Doar ca anumite placeri mai complexe sunt atinse prin eforturi si frustrari cumulate care presupun o renuntare la placere pe moment, in virtutea unei placeri viitoare.

Aici intervine controlul si rationalizarea, in a-ti aminti si a rezista nevoii de satisfacere imediata pentru o placere ulterioara mai complexa. Desigur, putem ramane marionete. Ale hormonilor, ale astrelor, ale societatii, ale parintilor, ale partenerilor, etc, lista e lunga.

Trebuie sa fii un investitor pe termen lung, sa nu te alinti in fata neplacerii de moment, stiind ca toate frumusetile si bucuriile ale tale vor fi daca resusesti sa iti amintesti  de ceea ce vrei cu adevarat si sa rezisti frustrarii  de moment.

Caz concret 2: Stii, te-ai convins, ca relatia in care esti nu este ceea ce iti trebuie pentru propasirea ta destinica.  Zicala „toti barbatii sunt magari dar nici femeia nu e oameni”  exprima exhaustiv frustrarile tuturor partilor dezamagite.  Dupa lupte seculare cu tine si cu restul  lumii, ai reusit sa spui „Stop”. Te simti eliberat si mandru ca ai luat decizia corecta. Doar te-ai luptat cu tine, zeul iertarii si sperantei si ai invins.

Doar ca uite, a venit toamna, secretia de serotonina este sabotata de zilele scurte si cu soare timid. O mica depresie sezoniera si biologic vei simti nevoia de tandrete, de calmul seren ce se insinua cand te lipeai de el/ea, si brusc, te las puterile cognitive si  vrei sa ierti, sa mai dai si a mia sansa. Si intri din nou in hora emotionala in care, pe de o parte, simti confortul atasamentului de un alt individ, iar pe de alta parte, te simti blocat intr-o relatie nefunctionala pe termen lung.

Solutia? Gandeste-te (verb definitoriu) inainte de a-i trimite mesajul cu steag alb, ca orice incalcare a hotararilor tale te va face mai slab in fata ta, mai lipsit de curaj si incredere in sine. Aminteste-ti motivele pentru care ai decis sa rupi relatia si priveste inainte cu bucurie si nu inapoi cu manie.

Victoria asupra ta e sfintenia care va atrage exact oamenii pe care ti-i doresti. Intr-o zi isi va da seama. Intr-o zi va intelege. Intr-o zi ii va fi dor. Dar acea zi va veni doar cand va sti, cu adevarat, ca asa nu mai merge.

Cand tu ai aratat ca nu accepti compromisul. Desigur, acea zi in care celalalt isi va da seama s-ar putea sa vina prea tarziu.  Pentru ca daca tu ti-ai inventat liberul arbitru,  vei incepe sa descoperi respectul de sine care-ti va aduce alti oameni in cale, si vei sti sa te pretuiesti si sa fii pretuit altfel.

Liberul arbitru se construieste cu fiecare alegere si hotarare sustinuta catre evolutia ta. Poti sa iti admiti neputinta si sa tanjesti dupa un Eu mai liber arbitrat si sa te multumesti cu citate inspiratoare  de pe FB pe care le vei uita imediat ce te intorci la rutina de a fi tu insuti. Asta e singura rutina reala exasperanta. Restul sunt pretexte. Plictiseala reala este de tine insuti.

Sau poti sa devii propriul tau altar si propria ta flacara. Facand, pur si simpu, tot ceea ce stii ca trebuie facut si nefacand, pur si simplu, tot ceea ce stii ca nu trebuie facut.  Frica de maretie, asta este insa o alta te(a)ma de abordat.

 

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

Pentru a programa o sedinta de consiliere sau coaching trimite un email: sofia@artdevivre.ro,  (+40) 727. 490. 830

 

2 comments to Balada absentului. Liberul arbitru, mit sau realitate

  • anna

    Nu cred ca Liberul arbitru se construieste; este doar alegerea intre 2 posibilitati. A face fitness/a nu face.
    Daca vorbim de educarea vointei, de necesitatea constientizarii consecintelor actelor noastre, este altceva. Si sa nu uitam ca daca perseverenta nu este o calitate innascuta, motivatia face minuni.

  • Iulian

    Liberul arbitru deja mi-a scos ceva bun in cale… aceasta pagina, ce e ca si un mentor aparut in urma hotararii de a renunta la ceva ce era doar o placere de moment, dar fara viitor… un mentor ce ma ajuta la “facerea” mea si la a patrunde mai adanc in propriul psihic… multumesc ! 🙂

Leave a Reply