Barbatii si Depresia

Depresia este o boala cat se poate de serioasa, care nu trebuie tratata cu indiferenta. Conform statisticilor si studiilor, de la sine nu trece! Contrar miturilor sociale, ea afecteaza si barbatii, desi nu in aceeasi masura ca pe femei.

De ce am ales sa vorbesc in particular despre depresia la barbati? Pentru ca barbatul, intoxicat de anumite norme sociale, in afara de simptomele depresiei, mai prezinta si alt gen de simptome. Cum ar fi negarea – nu vrea sa recunoasca ca are probleme : “Cum, Eu, Mie sa mi se intampla asa ceva?”. Amana confruntarea cu propriile slabiciuni, considera ca trebuie sa fie puternic si sa ignore simptomele.

Depresia nu isi  “alege”  victimele in functie de statut social, cont bancar, situatie maritala sau charisma. E adevarat insa ca anumite circumstate pot favoriza declansarea unui episod depresiv: stresul, despartirile, pierderea cuiva drag, boli cronice, crize spirituale, etc.

Un diagnostic corect si pus la timp este de natura sa readuca persoana aflata in suferinta psihica pe un fagas bun de viata, ea recastigandu-si, sub supravegherea specialistilor, pofta de viata, tonusul cotidian, randamentul profesional, sensul.

Subiectii descriu simptomele depresiei utilizand termeni precum „trist”, „nelinistit”, „gol”, „lipsit de chef” etc. O constanta a depresiei este o „tristete ireprimabila”, care ii face pe subiecti apatici si nelinistiti, cu o teama difuza neparticularizata. Iata cum vorbeste despre sine Andrei, un barbat in varsta de 37 de ani: „Parca as fi fost amortit, parca nu ma puteam misca. Nu puteam face nimic, ieseam aiurea prin oras, ajungeam la marginea orasului si priveam marginea padurii… intr-o zi, intorcandu-ma, sotia m-a intrebat daca se strica vremea si n-am fost in stare sa-i raspund. Nu vazusem nimic altceva decat pe mine, inaintand printr-un oras pustiu. imi puteam privi doar tristetea. Doar tristetea exista si nimic altceva”.

Sentimentele constante, profunde, de pesimism, disperare, tristete constituie un simptom frecvent al depresiei. Iar nelinistea asociata acestor sentimente, fara ca ei sa i se poata descoperi un motiv anume, concret, este de asemenea definitorie.

Iata care ar fi principalele simptome de depresie intalnite la barbati:

1. Senzatia unei vinovatii nelamurite, cea de inutilitate, de neputinta, de slabiciune. Se contureaza si un fond de degradare a stimei de sine. Subiectul raspunde din ce in ce mai dificil unor solicitari exprese si urgente, marcate de verbul „a trebui”. Un profesor in varsta de 43 de ani isi caracteriza in acesti termeni situatia: „…Ma simteam inutil. imi spuneam ca tot ce fac este fara valoare, ca nu-i intereseaza pe altii… Chiar m-am gandit, la un moment dat, sa schimb ceva in viata mea, sa ma mut, sa plec din oras, sa divortez. Oricum n-as fi putut! stiam ca nu sunt in stare nici sa iau o decizie, nici s-o traduc in fapta”.

2. Pierderea interesului, lipsa de chef, a dorintei de a face ceva (orice). Aflat in fata unui proiect pe care trebuie sa-l realizeze, subiectul esueaza inca inainte de a-l incepe. Nu este interesat nici de activitati cotidiene pe care, anterior, le realiza fara a resimti efort; nu este interesat nici de activitati pe care anterior le considera placute. Mihai, un barbat in varsta de 31 de ani, isi exprima astfel starea: „Nu-mi mai place sa merg pe stadion, nu mai vreau sa ma intalnesc cu prietenii pe terasa… Mi-e groaza cand ma trezesc dimineata si-mi dau seama ca trebuie sa merg din nou la slujba… Nici de sex nu mai am chef. Am inceput sa beau mai mult, singur, acasa”.

3. Lipsa de energie, oboseala cronica. Activitatea intelectuala devine mai lenta, de asemenea reactiile si miscarile. Lentorii care caracterizeaza subiectul i se asociaza (augmentand-o) o oboseala profunda, persistenta.

4. Dificultati de concentrare, in luarea unei decizii; probleme cu memoria. Aceste simptome ii complica subiectului viata personala si profesionala; el are greutati in a lucra, in a-si asuma si a realiza sarcini mai complicate. Isi desfasoara activitatea profesionala fara implicare, intr-o stare de absenta, punandu-si in pericol slujba.

5. Dificultati de a se trezi si a adormi. Insomnia devine un simptom cronic, adesea insotindu-se si cu alte tulburari ale somnului. Subiectul se poate trezi la miezul noptii si se gandeste la situatia in care se afla. Un alt subiect poate dormi pana la 12 ore, pentru a se trezi rupt de oboseala.

6. Modificari de apetit. De la caz la caz, se intalnesc pierderi de apetit (subiectul spune ca „mancarea nu mai are nici un gust”). Cand sentimentul de neliniste este coplesitor, subiectul nici nu se mai atinge de hrana. Prin urmare, depresivul slabeste vizibil. Alti subiecti ajung sa manance mai mult decat de obicei. De precizat este inca ca o crestere a apetitului este rar intalnita la femei decat la barbati.

7. Stare de agitatie si iritabilitate. La barbati, depresia se poate manifesta si prin crize de furie, prin stari de iritare accentuata si de agitatie. Subiectul pur si simplu nu se poate stapani. Ravasit de gandurile sumbre care il macina, el incearca sa se elibereze de frustrari invinovatindu-i mereu, cu vehementa, pe cei din jur. Iata cum se descria Pavel, un barbat de 44 de ani: „Eram lipsit de orizont, nu puteam face nimic, nu puteam schimba nimic. Nu eram in stare sa ma gandesc ce-ar trebui sa fac peste un ceas. Nu-mi placea nimic! Nu ma placeam nici pe mine, nici pe altii nu-i mai placeam. Eram furios. Treceam de la manie la mahnire si de la mahnire la frustrare. Intr-o noapte de martie, am iesit in livada si am inceput sa lovesc cu picioarele in copaci. Apoi m-am intors in casa, am luat pusca de vanatoare si am tras cateva gloante in vant…”.

8. Simptome fizice persistente. Stresul, tensiunea, oboseala se asociaza adesea in cazul depresiei cu simptome fizice precum dureri de stomac, indigestie, dureri de cap, dificultati de a respira, etc.

9. Ganduri de suicid. Se poate ajunge chiar la intentii suicidale si la incercari de suicid. Riscul este cu atat mai serios la barbati fiindca, de regula, ei cauta sa renunte la viata recurgand la metode mai violente, mai „sigure” decat femeile. Intentia suicidala este o expresie a depresiei cronice si apare ca un ipotetic remediu.

Modalitatile de tratament difera in functie de diagnostic, severitatea simptomatologiei si de optiunile subiectului (de la tratamentul medicamentos, la psihoterapii de scurta durata). Daca medicul ii prescrie tratament medicamentos, adesea, subiectul este tentat sa renunte mai repede de la el, ceea ce este o greseala, fiindca astfel de ajunge, curand, la o revenire a semnelor de depresie.

De regula, psihoterapiile scurte dureaza intre 10 si 20 de saptamani. Din comoditate, se intampla ca unii subiecti sa prefere (sau chiar sa solicite, daca este posibil) tratament medicamentos. Familia, prietenii, colegii pot constitui un suport pentru subiect; incurajarile lor sunt foarte utile. Suportul emotional acordat unei persoane depresive implica multa intelegere, rabdare, afectiune, abilitatea de a-l pune in valoare, de a-l antrena in

2 comments to Barbatii si Depresia

  • cris

    Incredibil de bun acest site!Felicitari,ma bucur sa mai gasesc valori in atatea garbage uri imprastiate pe net.

    Si eu am avut depresie,e urata,o gaura neagra care te paralizeaza si te anuleaza.Si cand totul merge rau,incepe sa mearga si mai rau .Dar se poate iesi si din asta cu vointa si ajutor de la un psiholog bun si talentat.Eu am ajuns la depresie din cauza persoanelor pe care le am iubit si care si au batut joc de mine.Nu strainii ne fac rau,ci cei din familie,asa zisii apropiati.Sotul-sotia,parintii,copiii,oameni care se presupune ca te sustin,te protejeaza si te iubesc.Dar care in realitate te folosesc,te dispretuiesc si dau cu pumnii in tine.De curand un coleg s a sinucis,prins in cercul distructiv al familiei.Din punctul meu de vedere,familie este omul care tine la mine,imi da sa mananc daca mi e foame sau imi spune o vorba buna.Daca acest om nu exista,atunci familia mea sunt eu.
    Cand eram copil,bunicul o batea pe bunica,tatal meu dadea in mama,vecinul de deasupra isi batea nevasta, vecinul de la parter isi scotea nevasta in scara blocului cu 2 copii mici si o lasa acolo in capot toata noaptea.Cea mai mare grija a mea a fost sa mi asigur independenta financiara.

    In primii 3 ani de casatorie sotul meu s a purtat exemplar .Intr o buna zi,am venit de la serviciu si sotul meu m a lovit cu pumnii,m a luat de par si m a tarat afara,era beat mort.Se spune ca cine da in tine o data o va face mereu.Este adevarat.Abuzatorii nu se opresc niciodata.
    Norocul meu ca imi permit sa traiesc din munca mea.Ghinionul lui ca este jobless.Cineva si ar imagina ca sunt supraponderala,urata si proasta.Sunt slaba,frumoasa,am IQ mare si castig foarte bine.Cea mai mare calitate a mea insa este ca ma ridic de pe jos,imi ling ranile si merg mai departe.Se poate iesi din bezna depresiei.
    Unii oameni se nasc sa faca rau ,altii se nasc sa nu faca.Asa se impart oamenii pe lumea asta,am calatorit o lume intreaga si toti oamenii se imapart in oameni intunecati in sufletul lor si oameni luminosi.Nu conteaza culoarea pielii,educatia,nimic,doar interiorul,fundamentul din om.
    Viata mea n a fost o linie dreapta,multe linii frante.
    Dar e viata mea,asta e.Am cunoscut oameni minunati si oameni la limita umanitatii catre animalic.De la toti am invatat ceva,despre ei si despre mine.
    Daca nu ma n sel Teodorescu Braniste a spus as vrea sa ma bat in duel cu mine insumi si adversarii sa nu se impace pe teren.
    Cred ca iesirea din depresie este tocmai impacarea fiecaruia cu sine si acceptarea ca ti se poate intampla ceva rau si sa fii mai atent data viitoare daca ai avut noroc sa scapi cu viata de data asta.
    Un alt mare intelept a spus ca viata e grea.Da,dar comparativ cu ce_
    Eu cred ca viata merita traita si merita luptat pentru ea.
    Sunt multe inimi bune,empatice,miloase,care poate sufera dar continua sa bata.Doar pentru ca unii se nasc amputati de constiinta si sentimente ,nu merita sa se ajunga la depresie ,suferinta si sinucideri.Viata merita traita mai departe,cu mai multa atentie si alegeri mai bune.
    Am scris prea mult,scuze.
    Numai bine!

  • monica

    Este o placere sa te citesc! 🙂

Leave a Reply