Cum sa fii normal? Ghid pentru incepatori

Si vine o vreme cand te-ai lovit de nebunia ta si a celorlalti, si intr-un abandon neverosimil ti-ai spus: ”Gata, de maine vreau sa fiu (si eu?!) normal”.  De maine, ca intotdeauna, pentru ca inainte de maine trebuie sa te mai gandesti inca la ce ai de pierdut daca o faci pe loc. Si chiar ai de pierdut: pe tine insuti, in goana dupa o nevroza sociala comuna: normalitatea.

Sa nu uitam insa ca “normal”vine de la “norma”, ceea ce inseamna ca vrei sa fii ca toti ceilalti. Si toti ceilalti vor sa fie si ei ca toti ceilalti care nici ei nu sunt ei insisi ci vor sa fie cum nimeni nu este, dar cum  e ortodoxo-cool sa fii: incadrat, tolerat, desirabil, o statistica.

Uniforma normalitatii e actuala manipulare a comunismului moralitatii, cel instaurat de creatorii de standarde comportamentale, cum ar fi psihiatrii si educatorii. Zeul Normalitatii e la fel de real ca si ceilalti zei imaginati de om, din dorinta de a organiza haosul intr-un contract social tolerabil, si mai ales dezirabil. Dar mai ales controlabil. Pentru ca un om aflat in contradictie cu el insusi este cel mai usor de manipulat.

Mi-a placut ce a zis un fotomodel odata: nici eu nu sunt ca mine. Pentru ca aproape nimeni nu e ca imaginea pe care o proiecteaza de dragul si dorul de a fi in randul oamenilor. Nimeni nu e chiar om, poate si pentru faptul ca suntem doar un vis in mintea unui zeu zapacit, plictisit de armonia celesta si care se experimenteaza pe sine prin diviziuni individuale. Ca prea ne asemanam si prea ne diferim intr-o ironie cosmica.

Regulile de uniformizare, daca te incapatanezi sa joci si acest rol o perioada, sa te pacalesti pe tine si mai ales pe ceilalti, implica cateva scurtcircuite morale, in flagranta contradictie cu contractul social. Exact ca-n filmele cu eroi ce trebuie sa dezamorseze o bomba: ce fir sa tai, cel rosu sau cel albastru?!

Cum sa fii tu insuti si totusi sa pari om normal?!

1. Accepta paradoxul. Cum ar fi cel ca vei trece de frica, facand exact acel lucru care te inspaimanta. Ti-e frica de moarte? Mori acum, inainte sa mori. Si vei vedea cum viata ti se insinueaza in vene cu strigate si cu disperare, apreciind fiecare molecula de viata asa cum desertul savureaza ploaia. Memento mori zilnic si simturile iti vor exploda  a constientizare, imbratisarea unui om suficient de drag fiind hrana pentru suflet chiar si intr-o zi plictisita senzorial.

2. Tolereaza contradictiile. Vrei sa traiesti atat de intens si totusi eviti exact oamenii si contextele care-ti vor exorciza controlul dicat de frica. Vrei si statornicie, vrei si neastampar. Nu te hotari asupra uneia, e imposibil, doar accepta ca te afli intr-un carusel emotional, plin de spaime si de extazuri, ca vei fi si virginal si imoral, si iubit si respins. Vin la pachet, plateste pretul, nu te zgarci, toti stiu ca esti avut: pari om!

3.Fiecare dintre noi este exceptia  unei reguli inventate: normalitatea. Extrage-te din psihoza in masa a uniformizarii si fii tu. Pentru asta trebuie insa sa nu-ti doresti sa fii iubit cu orice pret. Adica cucereste-ti hormonii si neuronii, si uita-te in jurul tau: totul este o impletire halucinanta de dorinte si de crezuri. Cunoaste-ti si cucereste-ti trupul si valorile, disciplineaza-ti corpul si mintea, si abia atunci o sa te nasti. Pana atunci, vei fi neconfirmat, pentru ca esti nedefinit, neasumat. Te vei banui de fiintare si totusi te cauti in reflexiile oglindite de ceilalti.

4.Vei vedea ca cei ce-ti par normali sunt asa doar pana cand ii vei cunoaste mai bine. Lasa oamenii sa-ti castige increderea, nu-ti investi sufletul ca o prada usoara a nevoii de a crede in om.

Un personaj din teatrul lumii trebuie sa coboare de pe scena dezbracat de costumele sociale pentru a-l vedea pentru ceea ce este. Fii spectator amuzat al stripteas-ului mastilor celuilalt si abia apoi investeste sentimente. Dar rezerva-ti timp, unii oameni se dezbraca atat de greu. Au nevoie de intuneric de multe ori pentru ca propria-i umbra ii sperie.

E ca si in bursa: banii se fac pe baza inocentilor care nu stiu care sunt fortele care conduc economia. Cei care ajung sa inteleaga parghiile economiei  fie se opresc la timp pentru ca inteleg suficient cat sa isi dea seama ca nu stiu nimic, fie acumuleaza mai intai capital pentru a juca la masa celor care fac cartile. Exact cum se spune: primul milion e cel mai greu de facut! La fel si cu increderea: acumuleaza mai intai cunostinte despre celalalt, fara numar, si doar apoi investeste. Te arunci, pierzi. Aproape garantat.

5. A trai, in sine, e ceva anormal. Traim ca si cum nu exista sfarsit, ne luam in serios bucuriile si dramele de parca am trai cel putin o mie de ani. Se termina, totul, mai devreme sau mai tarziu. Ia-ti cutia cu  floricele facute din grauntele cunoasterii, aseaza-te confortabil intr-un loc cu viziune cat mai larga, si priveste, implicat si detasat, exact ca la un film. Bucura-te si intristeaza-te alaturi de eroi,  stiind totusi ca se termina. In general cu happy end. Iar daca preferi filmele de arta, cele pline de realism, de riduri si decoruri interioare, asuma-ti ca esti elita si nu mai cauta confirmarea maselor.

Poti fi normal, sau poti fi tu insuti, fara a cauta confirmari si validari. Joaca-ti rolurile,  dar nu te confunda cu ele.  La fel de bine sa-ti fie si pe scena in aplauzele admiratorilor, cat si acasa, in templul singularitatii, populat de contradictii si de paradoxuri , de uimiri si de mirari ca esti atat de asemanator si totusi atat de diferit. Atat de aproape de sens si de certitudine, si atat de haotic si de incert. Accepta nebunia ta si a celorlalti, si abia apoi poti candida la normalitate.

 

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

Pentru a programa o sedinta de consiliere sau coaching trimite un email: sofia@artdevivre.ro,  (+40) 727. 490. 830

 

1 comment to Cum sa fii normal? Ghid pentru incepatori

Leave a Reply