Daca ai dat din dragoste, nu cere dreptate la final

Cum sa te opresti din iubit cand dragostea iti este refuzata? Nu te opresti din a iubi, ci te opresti din a vrea. Daca iubesti fa-o pana la capat, accepta liberul arbitru al celuilalt.

Suferinta nu este din dragoste, ci din orgoliu. Treci peste suferinta daca iubesti pana la capat, oferindu-i libertate celuilalt. Si astfel, nu vei mai fi un osandit etern pe chipul caruia se amprenteaza tristetea. Ci un om nobil care este fericit ca a cunoscut dragostea. Si intr-o zi, va fi bine!

Este magia logica a profetiei autoimplinite: omul care se zideste in suferinta neimplinirii va fi gol, absent, pierdut in reveriile trecutului. Obsesia lui ce ar fi putut, a ceea ce a pierdut, a invinovatirii si a regretului, il va atrage in mrejele unei suferinte ce se autoalimenteaza.

Astfel omul invata frica de dragoste, isi face pomelnicul tuturor esecurilor de pana atunci, se autoconvinge ca dragostea e suferinta si ca el e pedepsit de ursitoare la respingere eterna. Si asa se va autoconfirma credinta intrucat victima are nevoie de un salvator, si nimeni nu vrea sa joace rol de psiholog intr-o relatie ci vrea parteneriat.

Omul care accepta insa sa nu mai bata la usi inchise confirma insasi iubirea sa: iubeste pe celalalt, chiar daca a-l iubi inseamna a-l elibera. Omul care iubeste va fi mandru de granitele iubirii tale care sunt limitate doar de cer. Nu-l are pe celalalt dar se construieste pe sine.

Se va hrani nu cu celalalt ci cu propriile intelegeri aduse atat de dragoste cat si de suferinta. Va zambi nostalgic amintirilor, fericit ca s-a intamplat si nu revoltat ca s-a terminat. Si ceilalti vor vedea si vor recunoaste expresia unui om liber si astfel dragostea va veni din nou.

Iar tu, cel care refuzi dragostea cuiva, fii Om. Ai o putere enorma, pe care nu o intelegi. Nu te juca. Nu spune hai si apoi du-te si apoi hai si apoi du-te. Respecta dragostea celuilalt precum si suferinta lui si nu iti bate joc de vulnerabilitatea unui indragostit. Nu-i alimenta speranta, nu-l folosi pentru avantaje pentru ca la sfarsit tu vei fi  mult mai sarac decat cel care nu a avut dragostea ta.

Daca ai dat din dragoste, nu cere dreptate la final. Dreptatea a fost servita in insusi actul de a darui. Daca ai luat stiind ca nu iubesti, tu insuti esti razbunarea indragostitului – vei trai cu constiinta propriei micimi.

 Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

5 comments to Daca ai dat din dragoste, nu cere dreptate la final

  • Ayurelia

    Fara suparare, dar care contiinta a propriei minciuni? Unul care din start minte, nu are constiinta… Parerea mea… Si apoi, aici nu e vorba de dreptate, ci e vorba de a nu isi permite nimeni sa ia in ras sufletul altuia. Mai bine nu dai, daca nu esti in stare sa continui ca sa daruiesti… In plus, ce faci cand descoperi ca ajungi sa nu il/o mai faci sa fie fericit/a? Desi nu ai facut nimic gresit, incat sa ii justifice cineva disparitia ardorii de a continua ce a inceput? Eu zic ca fiecare este dator sa aiba grija de propriile sentimente, sa si le cultive. Ca poate pune celalalt o gramada de apa la radacina florii, in vreme ce stapanul ei ii toarna cu acidul din ganduri… Pe principiul: cainele mai pleaca si de bine de acasa… Si daca se intoarce spasit, ce poate salva? Caci ti-a luat pana si dreptul de a mai fi la fel, desi la fel ti-ai mai dori sa fii…

  • Miss

    Perfect pe inima mea. Am dat si am dat timp de doi ani de zile, m-a gonit, m-a chemat inapoi si tot asa.
    Am acceptat si l-am lasat liber sa zburde.
    Dar i-am zis ca indiferent ce va fi, sentimentele mele sunt cele ce sunt. Si nu se schimba.
    M-am chinuit cand am incercat sa imi schimb sentimentele, sa nu o mai fac. Dar am realizat ca e doar orgoliul meu cel ce vrea sa fie iubit la randul lui. Daca iubesti pe cineva, il iubesti asa cum e, chiar si fara sentimente reciproce.

  • Liliana

    Doamne, cat de mult ma regasesc in neOmul de care vorbesti aici…exact asa am facut cu dragostea cuiva, am spus hai si apoi du-te, si iar hai si iar du-te..
    si s a dus…
    acum regretele ma macina chiar daca toate s au petrecut intr o perioada in care eu ma refaceam dupa un divort mult prea recent si prea urat si i am cerut lui, plecatului, sa ma inteleaga…
    si el, care chiar a iubit, s a ascuns acum in spatele unei perdele de tacere pe care nu o pot da la o parte chiar daca mi am aratat parerea de rau si dorinta de a face totul mai bine
    ma simt un monstru chiar daca pe undeva as fi avut circumstante atenuante…
    si cel mai mult ma doare ca, asa cum spui tu, nu cere dreptate si nu simte nevoia de lamuriri….

    • Laura

      Draga Liliana,important este ca incerci…este mare lucru si asta arata ca ai suflet dar sa nu uitam ca esti femeie si femeile au constiinta mai bine reprezentata…continua sa speri si sa deschizi din nou inima acelui om incercat de refuzul tau……ce bine este ca vrei…de ar fi toti ca tine..SA VREA…

Leave a Reply