De cate firimituri de emotie ai nevoie pentru a simti ca iubesti?

O duminica de toama in care  paream inca ziditi in chihlimbarul verii. Un prieten pe care-l banui, pe rand, cand de genialitate, cand de nebunie – o nebunie frumoasa, demna, acceptata si mai ales impartasita.  Scoate dosarul „Sofia” pe masa, in care articolele mele erau categorizate, subliniate si mai ales disecate in fiecare nuanta stiintifica si lingvistica. Flatant. „Umpic” patologic, dar flatant.

„Sofia, la data de 21 ianuarie 2012, ai afirmat, la paragraful 10, randul 2, ca nu trebuie sa ne multumim cu firimituri de dragoste. Cate firimituri de emotie sunt suficiente pentru a decide ca ceea ce traim merita a fi numit „dragoste”?

Si nu, Sofia, nu, te rog fii atenta sa nu imi dai componentele cognitive ale iubirii si nici neurochimice, ci doar emotiile – stii tu, firimiturile acelea.”  Intrucat patalamaua academica a prietenului imi provoca orgoliul maximorum si cum nici in ruptul capului nu vroiam sa ma dau jos de pe piedestal, am inceput sa fac diagrame si ecuatii.

Desi de-abia coborasem din muntii unde dormisem la marginea norilor, mainile mi-au innebunit efervescent. A rezultat un servetel plin de mazgalituri cu sens, un soi de arta abstracta  a  stiintei  emotiilor.

Sunt cateva firimituri esentiale de emotie care adunate cu grija plamadesc certitudinea lui „ Iubesc” . Fiecare dintre ele sunt o conditie sine qua non pentru ca mintea sa decida, inconstient, ca se poate pierde pe sine in emotia menita sa o absolve de ea insasi.

Adica mintea aduna informatii despre celalalt, apoi creeaza emotia, apoi se mira cat de mult ii place prosteala cu sens la care se deda orgiastic, apoi asteapta sa vada daca celalalt ii va accepta si unghiurile intunecate invizibile initial din pozitia de indragostit. Iar aceasta este vindecarea de pe urma, cand vei fi iubit in toate culorile tale, morale si imorale.

Admiratia – este cea mai importanta dintre ele. Poti admira armonia estetica a celuilalt, sau mintea, sau dezechilibrele lui controlate. Admiri de fapt  formula de umanitate la care a ajuns celalalt – iar pentru asta trebuie sa fie cel putin pe acelasi nivel cu tine. Cand admiratia e pe toate nivelele a fiintarii celuilalt, rezulta o dorinta viscerala de a-l face al tau. Cu diamant sau cu zirconiu, dar sa fie.

Satisfactia – este vorba de validarea de sine. Cand un individ pe care tu il admiri, manifesta interes pentru tine, este confirmarea propriei tale valori. Esti satisfacut ca esti tu insuti.

Atasament – este cel care iti da sentimentul stabilitatii, al confortului cand te stii  norocosul proprietar al unei oaze  de regasire, de acceptare, in care te refugiezi din fata lumii nebune. In bratele lui, langa pielea lui, cu panzele sufletului imbibate de sens. O nebunie in doi, frumoasa al naibii.

Abandon de sine – o stare care reinventeaza divinul, intrucat senzatia de spovedire totala a propriei minti in fata unei alte minti pe care o banuiesti de intelegere, are virtuti tamaduitoare. Este vorba de o totala deschidere fata de celalalt, care, prin acceptare fara critica, te face sa te accepti tu insuti pe tine.

Entuziasm – este bucuria care iti infloreste asa, tamp, pe chip, cand te surprinzi zambind singur pe strada iar ceilalti te intreaba ce-ai luat ca vor si ei. Este  bucuria de a trai, cand simti ca viata iti galopeaza prin vene, cand ai brusc accese prometeice de noblete si te simti viu, in timpul vietii tale.

Frica – o emotie esentiala care, de multe ori, este declansatorul certitudinii ca iubesti. Frica de a nu pierde cel mai bun lucru care ti se putea intampla, care apare atunci cand un motiv, pueril de cele mai multe ori, zdruncina broderia emotionala urzita in jurul celuilalt.

O alta nuanta a fricii – frica de moarte, este de asemeni importanta. Un partener care iti fascineaza mintea si te hipnotizeaza continuu cu frumusetile(sau nebuniile) sale, te face sa uiti de efemer, de prozaic, de finalitatea ta ca om. Un om alaturi de care timpul isi pierde consistenta iar banalul este alchimizat in „wow”, este pur si simplu, un om care trebuie pastrat aproape. Foarte aproape.

Iubirea mamei – o emotie care joaca dublu rol. Fie saboteaza, fie confirma. Dar care este acolo, mai ales daca nu ai indreptat reflectorul atentiei asupra trecutului tau, asupra devenirii tale. Relatia intre mama si copil determina sistemul de atasament  prin care vei stabili apoi relatii romantice. Daca a fost dragoste si respingere deopotriva, asta vei cauta in mod inconstient pentru ca asta stii tu ca este dragostea, dincolo de oricare alta intiparire sociala.

Serenitate – in sfarsit, poti fi zen. Pentru ca stii, pentru ca ai fost virusat de cea mai frumoasa obsesie, pentru ca esti tangent la divinitate, pentru ca fricile si neajunsurile tale au fost validate de o alta constiinta. Esti iubit, deci existi.

Acum nu mai ai nici o teama ontologica cu privire la existenta ta, intrucat dragostea celuilalt te infiinteaza, cu promisiunea tacita de a-ti cladi un Eu upgradat, care va face tot ce nu ai putut face singur pana atunci. Totul pare simplu acum intrucat ti-ai gasit project managerul perfect ce te va sustine in drumul tau catre tine. Uneori poate fi Mesterul Manole insa, care te va zidi pe tine pentru opera sa. Sacrificiul de sine este o emotie ambivalenta in relatia de dragoste, si nu neaparat necesara.

Cand una dintre aceste firimituri absenteaza nemotivat, sentimentul de dragoste ti se va insinua in minte sovaielnic, nesigur de existenta sa, faultabil la provocarile inerente. Iar cand sunt toate, e un adevarat festin existential, o fericire straina despre care ai crezut ca (se) exista doar in romane.

E science finction? Nu, e doar science. E greu? Desigur. E foarte greu? Si mai sigur. E imposibil? Declar, in deplinatatea facultatilor mele mentale, ca nu.

Multumesc, prieten drag, ma provoci sa fiu ceea ce sunt.

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

Pentru a programa o sedinta de consiliere sau coaching trimite un email: sofia@artdevivre.ro,  (+40) 727. 490. 830

6 comments to De cate firimituri de emotie ai nevoie pentru a simti ca iubesti?

  • excelent articol. acum am descoperit site-ul si ma infrupt din scrierile tale ca din nectarul zeilor 🙂 trebuie mai ales sa remarc si stilul foarte literar, cu umor dar lipsit de ambiguitati. inca o data, chapeau! o sa mai tot revin pe aici.

  • Georgiana

    Superb scris si foarte adevarat! Toate aceste emotii sunt necesare pentru a sti cu siguranta ca iubesti. Multumesc pentru armonia de cuvinte care mi-a innobilat gandurile!

  • Andreea

    Buna Sofia,
    Frumoase articole mai ai.
    Esti un om deosebit.

    As dori, daca esti draguta, sa scrii un articol despre pierdere.
    Am pierdut omul care mi-a daruit firimituri de emotie.

    Am mai pierdut in dragoste, insa prin dezamagire, incompatibilitate, s.a.
    Aici nu a fost dezamagire. A fost moarte.
    Stii… gandesc ca nu ne vom desparti niciodata in acest mod. Va fii alaturi de mine de unde este el acum. Si il apreciez si il iubesc mai mult pt asta.

    Imi este tare greu si mi-ar placea sa citesc parerea ta despre o situatie de viata de genul acesta.

    Multumesc mult.

  • Cristina

    Un articol ce merita laudat! Bravo si multumesc! 🙂

Leave a Reply