De ce iubim barbatii?

E luna femeii, o discriminare ipocrita – pentru ca nu ar fi luna femeii daca nu ar exista barbatii care sa faca femeia sa se simta Femeie.

De ce iubim barbatii?

Pentru ca desi sunt atat de diferiti de noi, sunt si atat de asemanatori noua: individualitati in cautare de comuniune, de vindecare de singularitate. Pentru ca desi neaga cu obstinatie ca ar vrea ceva, vor de fapt totul .

Pentru ca nu inteleg femeia si, desi afiseaza o indiferenta olimpiana, nu renunta niciodata in sinea lor la a cauta sa desluseasca sensul isteriilor si toanelor feminine.

Pentru ca, in ciuda tuturor vicisitudinilor, au trecut de toate tabuurile care asupresc masculinitatea si apar la usa noastra cu un buchet (imens, te rog) de flori, fara sa se ingrijoreze ca nivelul testosteronului le-ar scadea vertiginos.

Pentru ca in el traieste cu adevarat un superman atunci cand sinapsele din cortexul frontal sunt mai puternice decat cele din creierul instinctual si reuseste sa-si inhibe pornirile de mascul reproducator. Si nu te inseala, si te tine in brate cand te simti prea fragila sau vrei pur si simplu sa te alinti, si intelege ca in seara asta vrei doar sa fii inconjurata cu o tandrete nesfarsita.

Pentru ca isi asuma roluri atat de complexe – instalator, zugrav, computerist, cu aroganta de expert, desi probabil mai intai s-a uitat la un tutorial pe youtube despre “how to”. Dar nu a vrut sa te dezamageasca. Sau nu a vrut sa se dea jos de pe piedestal, ii place la inaltime.

Pentru ca atunci cand licorile magice ii lubrifiaza neuronii iti va marturisi ca fara tine el nu ar mai fi. Virilitatea lui si-o defineste atunci prin cat de mult iti va marturisi ca te iubeste, desi stie ca dragostea este dependenta iar el se vrea stapan peste orice, dar mai ales peste sine. Iar dragostea il incurca uneori, dar in devenirea sa ca barbat a invatat sa se dedea emotiei cu aceeasi intensitate cu care instinctul ii faulteaza ratiunea.

Pentru ca atunci cand un barbat se indragosteste, o face cu o ferocitate si devotament ce surclaseaza multe pasiuni feminine. Iubirea unui barbat pentru o femeie este mult mai purificata de ipocriziile pisicesti cu care isi poleiesc iubirile unele femei. Pentru ca atunci cand un barbat iubeste cu adevarat, ti-o arata cu o certitudine ce nu o poti nega. Doar daca femeia vrea sa se minta va accepta drept dragoste niste firimituri emotionale. Cand un barbat te iubeste insa, vei sti. Toata lumea va sti.

Pentru ca desi uita de aniversari si alte sarbatori in doi, isi vor face mea culpa cu un gest, pe cat de necugetat, pe atat de adorabil. Pentru ca pe cat de mult tine la imaginea lui de stalp al societatii, pe atat de mult vrea sa se refugieze in bratele tale pentru a uita de responsabilitati si dead-line uri.

Pentru ca, chiar daca nici ei nu stiu drumul (in viata si prin oras), reusesc sa se minta pe ei si pe tine intr-un mod atat de placut si de necesar incat te simti protejata si sustinuta in micile razboaie cotidiene (si citadine).

Pentru ca orgoliul lor descantat in creuzetul istoriei de Einstein, Spiderman si Beckham iti smulge adeseori zambete de intelegere si de invidie chiar, ca pot fi atat de copii si de irationali in dorinta lor de dominare si de a te impresiona pe tine, femela firava care trebuie protejata (mai ales de alti barbati).

Pentru ca isi alchimizeaza agresivitatea si dorinta de dominare intr-o tandrete, usor brutala pe alocuri, dar care iti satisface nevoia funciara de supunere, de a te abandona, de a zidi pietre pentru templul lui.

Pentru ca armura lui de gladiator (de corporatie) se fisureaza magic la parfumul tau de femeie. Pentru ca atingerea ta poate vindeca orice infrangere de peste zi. Pentru ca abandonul lui in bratele tale este victoria lui reala.

Pentru ca incapatanarea lui de a absolvi magna cum laude scoala de boieri te face pe tine sa traiesti bucuria de a fi milostiva si o buna crestina. Pentru ca neintelegerea umanului (da, si ei este umani, au confirmat cercetatorii din Slovenia) te va face sa descoperi spiritualitatea cu o smerenie de care bunica ta ar fi mandra. Iar apoi ii vei reinventa lui divinul.

Pentru ca, in delirul sau existential isi doreste sa fie dumnezeul unei femei, desi, in realitate va fi sclavul tau daca vei sti sa il faci sa isi inteleaga sentimentele, daca nu il vei lasa sa se piarda in nebunia necontrolata a iubirii. Care la inceput este fermecatoare, dar fata de care in final barbatul se va razvrati. O dragoste nebuneasca, pe cat de savuroasa, pe atat de periculoasa va fi – se va revolta impotriva celei care il va face sa nu-si mai apartina, sa nu mai fie in control.

Pentru ca va sti sa te puna la locul tau atunci cand te pierzi in isterii exagerate chiar si pentru tine. Pentru ca te va face si regina si cersetoare. Pentru ca prin el vei alchimiza nimicul existential si lipsa de sens, umplandu-ti timpul cu nimicuri prozaice dar pline de intelesuri.

Pentru ca iti devoreaza feminitatea cu o pasiune ce te face sa vrei sa-i fii mai mult. Sa vrei sa-i fii arhetip. Pentru ca stii ca instinctul il domina (uneori) si remarca (fara sa vrea) si alte generozitati feminine. Dar el te vrea doar pe tine si stie ca, intrucat creierul nu face diferenta intre realitate si imaginatie, o fantezie este la fel de buna ca si cum ar fi avut o aventura.

Pentru ca iti stie vulnerabilitatile si te minte exact asa cum vrei tu sa fii mintita si nu va recunoaste nici dupa 10 lumanari picurate pe el ca te-ai fi ingrasat cu 2-3-4 kg. Si oricum, lui ii plac femeile cu forme. Voluptatea ta si a minciunilor lui sunt ingredientele sine qua non.

Pentru ca minciunile lui sunt, totusi, atat de usor de depistat de catre tine. Iarasi, e doar vina neuronilor. Emotiile lui sunt mult mai usor de citit de catre tine. La fel ca si minciunile – doar daca nu vrei sa le vezi.

Pentru ca de multe ori sunt autisti. Fara cuvinte. Fara imaginatie. Fara inspiratie. Dar nu din vina lor, ci din vina lui Darwin si a descantecelor lui evolutioniste. Pentru ca astfel poti fi tu muza, seva, vraja care da viata universului lui steril.

Pentru ca este o jumatate si la fel de incomplet ca si tine. Pentru ca e la fel de ingrozit si de fascinat in acelasi timp de nebunia interactiunii voastre. Pentru ca alaturi de el esti cu adevarat femeie, iar prin el esti cu adevarat un intreg, o celula de supravietuire psihica si spirituala care incearca sa toarne sens si ascendenta intr-un mecanism scartaietor. Pentru ca fara el, pasiunea si tandretea ar fi doar o umbra a ceea ce ar putea fi.

Si nici nebunia n-ar mai fi ceea ce ar trebui!

 

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

2 comments to De ce iubim barbatii?

Leave a Reply