Depresia noastra cea de toate zilele

Sanatatea mentala este definita de Organizatia Mondiala a Sanatatii drept  starea de bine in care individul este constient de propriile abilitati, in care poate face fata stresului vieţii, poate lucra productiv si isi aduce contributia la comunitatea din care face parte.

Conform acestei definitii, cati oameni sunt cu adevarat sanatosi mental?… Inevitabi vor fi momente in care cel putin una din conditii nu va fi indeplinita. Pe de alta parte, dezideratul utopic catre fericire eterna a societatii inseamna inventarea si unei culturi a fricii. Frica ca, iata, fericirea poate fi atinsa, doar tu ramai in urma, corijent continuu.

Folosim cuvantul depresie cu o lejeritate uluitoare, ca un substitut pentru tristete. Depresia clinica este in realitate devastatoare – te jefuieste de somn, de entuziasm, de capacitatea de a iubi si de a lucra. E agonie, e tortura, e un hot de viata pe care incercam sa-l alungam cu medicamente sau automedicatii care mai de care mai inutile.

depresie (2)

Oamenii deprimati se descriu drept deconectati – de corpul lor, de emotii, de ceea ce se intampla in jur. O apatie a sufletului stigmatizata social si tratata, in cel mai bun caz, cu medicamente de la psihiatru si sporadic cu psihoterapie, cel mai adesea insa reprimata intr-un ungher al mintii.

Daca ne uitam pe statistici, dupa uimire si groaza putem tragem concluzia ca depresia a ajuns sa fie o epidemie moderna. Acum un secol depresia afecta 1% din populatie, in zilele noastre procentul a ajuns la 23%.  Dupa 1945, cazurile de depresie au crescut de 10 ori, iar studiile recente arata ca numai in ultimul deceniu cazurile de depresie s-au dublat. Sa se fi deteriorat creierele noastre si mecanismele neurotransmitatorilor in asa masura in cateva decenii astfel incat sa putem concluziona ca e o boala a corpului? Sau sa luam in considerare, mai degraba, ce s-a schimbat in stilul de viata in ultimele decenii?

Dr Stephen Ilardi, profesor de psihologie clinica la Kansas University,  denumeste depresia o „boala a modernitatii” si spune ca prevenirea si tratarea ei presupune evitarea elementelor din viata moderna care conduc la depresie. Vom vedea mai tarziu care sunt aceste metode. Mai intai, o mica analiza a efectelor date de evolutia rapida a tehnologiei si a tentatiilor stilului de viata actual, aflate in contradictie cu zestrea biologica a omului.

Nevoile omului de conectare sociala si emotionala nu mai trebuiesc exemplificate prin citarea numeroaselor studii care arata ca omul este o fiinta sociala – explozia networkingului din social media este in sine o dovada, desi culmea, insasi aceasta modalitate accentueaza izolarea sociala.

Pana acum cateva decenii oamenii traiau in comunitati care le indeplineau, cel putin minim, nevoile de suport si conectare emotionala. In societatea traditionala de tip Amish de exemplu, depresia clinica este aproape necunoscuta, la fel cum nici in tribul Kaluli din New Guinea  (studiat de antropologul Edward Schieffeling) nu s-a auzit de depresie.

In aceste grupuri sociale, problemele individului sunt si problemele comunitatii si vice-versa. Stii ca daca ai o problema ceilalti te vor ajuta iar tu la randul tau ii sustii pe ceilalti cand au nevoie.  In lumea moderna insa individualismul este glorificat la tot pasul, social media amplificand de asemeni si narcisismul si autofocusarea.

In ziua de azi suntem cu totii concentrati pe acumularea de noi placeri, ideea de a ne ocupa de binele comunitatii in detrimentul egoismului fiind aproape imposibil de inteles de omul modern. In societatea romaneasca de exemplu, activismul social in numele unui principiu sau ideal de-abia incepe sa prinda contur, obisnuiti fiind cu fatalismul mioritic.

Milioane de ani omul si-a dus viata in stransa legatura cu natura, cu munca fizica, ritmurile biologice adaptandu-se la cerintele supravietuirii de atunci. In ultimul secol nimic din toate acestea nu mai fac parte din stilul de viata a majoritatii oamenilor – decat pentru cei care sunt fermieri – printre acestia, de exemplu, depresia este diagnosticata mult mai putin comparativ cu restul populatiei. Exista studii care arata ca folosirea pesticidelor si ierbicidelor de catre fermieri  in munca lor creste riscul de depresie cu 50%. Iarasi, e vorba de influenta vietii moderne si nu de sincope biologice „firesti”.

De asemeni, in ultimii 200 de ani genomul uman nu s-a schimbat deloc ca sa ne asteptam la adaptari biologice  care sa sustina schimbarile majore de stil de viata. 4 generatii nu sunt indeajuns pentru o astfel schimbare. Practic rulam un software de ultima generatie pe un hardware antic. Nu suntem creati pentru viata moderna, pentru nopti lungi pierdute, pentru o viata pe fast forwad, pentru excesul de informatie care ne bombardeaza din toate partile. In ultimii 20 de ani consumul de antidepresive a crescut peste 300%  ceea ce nu duce insa la diminuarea depresiei la nivel global.

Poate ca in zilele noastre supradiagnosticam tristetea drept depresie si de aici si cresterea spectaculoasa a acestor cifre. Patologizarea normalului a devenit o practica curenta pentru o societate care glorifica hedonismul si care fuge de tristete si durere cu orice pret. In 1952 cand a aparut prima versiune a DSM-ului ( biblia diagnosticul psihiatric ) erau listate 106 de tulburari, numite initial „reactii”,  pentru ca la a 5-a editie sa fie listate peste 300 de tulburari psihice.

Desi sunt sceptica in privinta teoriilor conspirationiste care spun ca liderii politici si economici vor sa ne tampeasca prin diverse metode si sa profite financiar de pe urma cetatenilor, nu poate fi ignorat faptul ca investigatia unei reviste serioase reporta in 2012 ca 69% din cei care au participat la elaborarea ultimei editii a DSM-ului aveau legaturi cu industria farmaceutica.

De asemeni companiile farmaceutice publica selectiv rezultatele studiilor pentru a evidentia cazurile in care antidepresivele sunt mai bune decat placebo, de exemplu.  Nu sunt deloc impotriva medicamentelor prescrise de psihiatrie, in fazele acute ale depresiei sunt de mare ajutor in stabilizarea individului pentru a putea fi capabil apoi sa se aplece terapeutic asupra problemelor care i-au declansat „inflamarea” mintii.

Vreau doar sa subliniez ca depresia este supradiagnostica, supramedicata fara a fi rezolvata in multe cazuri , ca normalitatea care implica confruntarea cu durerea si suferinta este patologizata si ca tratamentul si prevenirea depresiei implica de asemeni schimbari esentiale in stilul de viata.

Studii recente propun o noua teorie conform careia depresia este o conditie fireasca a psihicului in care mintea se concentreaza involuntar pe analiza si rezolvarea unor probleme complexe. Ca atare resursele psihice sunt alocate excesiv pe analiza, diminuand atentia acordata aspectelor pozitive ale vietii. Cand esti ocupat cu analiza, cu luarea de decizii importante, pierzi focusul pe recunostina si apreciere a ceea ce esti si ai. Am putea spune ca tristetea este o pauza a inteligentei emotionale in momentul in care gandirea analitica preia controlul. Si ce avem de analizat atat de serios decat nefericirea, ingrijorarile si problemele?…

Ca atare momentele depresive pot fi vazute mai degraba drept o adaptare necesara si benefica atunci cand ne confruntam cu decizii complexe care sfideaza intelegerea simpla, obisnuita. Evident, aceasta atitudine fata de depresie este corecta atunci cand individul se si inarmeaza cu instrumentele corecte pentru a-si duce analiza pana la capat cu succes. Daca individul ramane blocat in ingrijorare, lamentare si victimizare, nici o solutie nu va fi gasita ci dimpotriva, se va accentua tristetea.

Tehnologia de asemeni e unul din marii vinovati pentru scaderea capacitatii mintii noastre de a face fata deciziilor complexe. Creierele noastre sunt mai ocupate ca niciodata – cautarea noului este o placere imediata a creierului dar si o cauza a disfunctionalitatii lui. Suntem coplesiti de avalansa de informatii si descoperiri, de pseudo-stiinta, de zvonuri imbracate in straie de informatii, de opinii ale celor pe care ii citim. Numai sortarea informatiilor corecte de cele incorecte e o munca imensa pentru creier.

Telefoanele noastre inteligente sunt mai performante decat computerele IBM de acum 30 de ani – ne tenteaza cu multitasking-ul, o iluzie diabolic de aroganta pentru omul care vrea sa stie de toate, dar nimic in profunzime.

Earl Miller, neurolog la MIT si expert in studiul atentiei divizate spune ca „ la nivel neuronal creierul nu este programat sa faca bine mai multe lucruri deodata. Cand oamenii cred ca fac multitasking, de fapt trec de la o sarcina la alta foarte rapid, si cand se intampla asta exista un cost cognitiv.” Acest pret se plateste in cresterea secretiei hormonului de stres cortisol si a adrenalinei, ambele ducand la o suprastimulare a creierului, efectul final fiind ceata cognitiva si gandirea dezorganizata.

Info-mania, cum a fost denumita obsesia tehnologiei, ni se intampla tuturor: raspundem la telefon in timp ce dam search pe internet, ne verificam emailul in orice context social, trimitem SMS-uri si raspundem la whatsup-uri pentru ca e lipsa de bun simt sa nu raspunzi imediat, verficam news-feed-ul de pe Facebook constant in cautare de nou si senzational. Toate aceste activitati ne aduc placere de moment – in creier este stimulat mecanismul de recompensa, determinand secretia de opioide endogene (adica placere).

Pe termen lung insa multitasking-ul scade  performanta cognitiva necesara indeplinirii unor scopuri complexe care aduc placeri de durata. Cand incerci sa te concentrezi pe o anumita actiune si in acest timp stii ca ai un email necitit in inbox, IQ-ul tau poate fi redus cu 10 puncte de exemplu – arata Glenn Wilson, profesor de psihologie la Gresham College, Londra.

Multitasking-ul este o povara pentru creier si pentru faptul ca trebuie sa iei o multime de microdecizii tot timpul.  Sa raspunzi acum sau mai tarziu? Cum sa raspunzi? Sa continui ceea ce faci sau sa te opresti sa raspunzi? Luarea de decizii este iarasi un proces costisitor pentru retelele noastre neuronale. Avalansa de microdecizii care trebuiesc facute in fiecare zi duce la pierderea controlului asupra impulsivitatii – cu alte cuvinte, dispare rabdarea. Totul trebuie sa se intample acum, intram intr-un cerc vicios de placeri de moment care sunt un soi de calorii goale pentru creier.

Solutia? Intoarcerea la inocenta. Reconectarea cu natura, cicluri de somn sanatoase, reducerea folosirii tehnologiei, miscare fizica ( 40 de min de cardio si fitness sunt la fel de eficiente ca si Prozac sau Xanax), alimentatie corecta pentru creier sau suplimente ( omega 3, vitamina D, complex de vitamina B), relatii reale si nu virtuale cu prieteni si familie, activism social pentru o cauza nobila.

Si nu in ultimul rand, cunoasterea mecanicii mintii si managementul emotiilor negative. Daca tot avem acces la informatie, sa ne informam mai intai despre ce inseamna sa fii om, din surse avizate si nu din opinii subiective ale diversilor datatori cu parerea.

E absolut necesar de asemeni dezvoltarea unei filosofii de viata. Fara a-ti da un scop vietii, fara a  intelege dinamica starilor noastre sufletesti si influenta culturala si sociala, fara a fi vigilenti fata de tot soiul de virusi mentali si scurtaturi cognitive care ne faulteaza intelegerea, ne prabusim in confuzie.

Rumegarea obsesiva a acestor confuzii fara a avea instrumentele corecte duce la depresie. Decizii importante dar amanate, mimetism social, sentimente negative ca regret, vina sau rusine neintegrate cognitiv, teama de a renunta la oameni sau de a face schimbari radicale, anestezierea cu trivial pentru a uita de esential, obsesia placerii si refuzul tristetii – toate acestea si multe alte atitudini fataliste in fata vietii sunt ingredientele nefericirii.

Cand nefericirea aduce simptome de depresie, cere ajutor specializat. Mai bine medicamente decat droguri sau alcool, mai bine terapie decat victimizare, mai bine filosofie de la clasici decat 10 metode rapide dar ineficiente.

S-ar putea sa trebuiasca sa iei in considerare si un stil de viata mai simplu. Paradoxal, citim atat ca sa intelegem in final vorbele lui Leonardo Da Vinci: simplitatea e cea mai inalta forma de sofisticare!

 Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

Leave a Reply