Dreptul de a fi furios si trist

Nefericit? Singur? In cautarea iubirii? Supraponderal? Falit? Self Help SRL pare a-ti alina toate neajunsurile. Pare!

Rafturile librariilor gem sub povara intelectuala a sutelor de carti despre cum sa te ajuti pe tine insuti, desi se pare ca nu au ajutat prea mult, intrucat oamenii sunt inca suicidari, neimpliniti si supraponderali.

De multe ori, literatura de auto-ajutorare nu este hrana pentru minte, ci mai degraba drog pentru minte, menit sa te imbete cu idei marete insa nerealiste.

Totul pare ca are sens si ca te inspira catre a descoperi o versiune mai buna, mai functionala a ta, insa functioneaza doar atata timp cat rasfoiesti cartea. Dupa care urmeaza sevrajul si euforia realitatii. Realitatea nu este atat de usor de schimbat pe cat ne fac unii autori sa credem.

Pop psihologia, caci despre ea vorbesc, poate fi descrisa ca o intreprindere utopica, inspirata de miscarile de protest ale anilor 1960 si inceputul anilor 1970. Pop psihologia a marcat trecerea de la o directie de activism politic catre auto-absorbtie, auto-focusare.

Filosoful John Stuart Mill spunea: “Intreaba-te daca esti fericit, si vei inceta sa mai fii astfel.”  Si intr-adevar, viata era mai simpla pana cand am inceput sa citim despre cum sa ne-o traim. Dar daca citesti acest articol, deja este prea tarziu sa renunti  la cautarea adevarului, multumindu-te cu o fantezie satisfacatoare. Trebuie sa intelegi pana la capat si  uneori, dincolo de el.

Eu o numesc industria sperantei. Ei incearca sa vanda fericire, dar in esenta vand speranta perpetua ca lucrurile sunt chiar atat de simple: citesti o carte, aplici doua tehnici de vizualizare, respiri corect de 2 ori, gandesti pozitiv ca esti stapanul universului si gata, armonia este garantata. Pentru urmatoarele 10 minute doar, pana cand mecanismele profunde ale personalitatii tale isi revin in simtire.

Succesul imens al acestei industrii este rezultatul combinarii a doua scopuri contradictorii, pe care oamenii dintotdeauna si-au dorit sa le unifice intr-o viziune congruenta: succesul financiar si transcendenta spirituala sau interioara – cu alte cuvinte, poti mânca o felie mare de tort si sa ai in acelasi timp o experienta transcendentala cu calorii reduse, daca se poate, negative.

Adevarul gol si indecent este ca, de fapt, avem nevoie uneori de vinovatie, avem nevoie de furie, avem nevoie de tristete si, uneori, avem nevoie sa nu ne mai exprimam atata – cateodata cenzura este sanatoasa.

Stiu, sfidez decalogul fericirii acestui deceniu, dar a-ti privi in ochi propria natura, a te elibera de povara de a fi fericit, de a fi perfect, de a fi “in randul oamenilor”, aduce eliberare si dragoste de sine, te reda pe tine tie insuti asa cum nici o tehnica de gandire pozitiva nu va reusi.

Literatura de auto-ajutorare a avut succes intrucat a oferit iluzia ca lucrurile sunt simple, ca viata este simpla, ca schimbarea este atat de simpla. Nu, nu iau dreptul la speranta, ci propun o calibrare corecta a asteptarilor si mai mult decat atat, propun sa te imprietenesti cu starile tale albastre, propun sa te eliberezi de cautarea perpetua a fericirii si implinirii, pentru ca viata inseamna polaritate, lumini si umbre, vulgar si sublim.

Ei predica ca avem intotdeauna ceea ce meritam si ca totul tine de a ne ajusta pe vibratia corecta. Discutabil. Uneori, vinovatii sunt altii. Si pentru fericirea, si pentru nefericirea noastra. Uneori, alegerile nu ne apartin.

Maestrii auto-ajutorarii spun ca dragostea ar trebui sa fie neconditionata. Iarasi, indoielnic.  Dragostea romantica nu a fost, nu este, si nu va fi niciodata neconditionata. Cu exceptia dragostei parintilor fata de copiii lor, dragostea trebuie castigata si meritata. Esti iubit PENTRU CA esti intr-un anume fel. Dreptul la iubire se dobandeste prin magnitudinea personalitatii tale. Daca ai una.

O alta lege spune ca trebuie sa traiesti la inaltimea intregului potential. De acord, fii tot ceea ce poti fi, dar, in acelasi timp, nu incerca sa fii altceva decat ceea ce esti. Recunostinta pentru ceea ce esti si ai este o emotie de baza pentru a fi in armonie cu tine insuti. Doar ca unii oameni sunt mai motivati de nemultumire decat de multumire.

“Exprima-ti furia.” Nu, nu si nu! Lasa pernele la locul lor si farfuriile intregi! Din cand in cand e bine sa-ti inghiti furia, sa o internalizezi si sa devina combustibil pentru schimbari reale. Furia este o emotie necesara – desigur in doze controlate.

Oferta este generoasa: furie fata de tine, fata de viata, fata de divinitate, furie fata de contexte si fata de neputintele tale si mai ales a celorlalti. Alchimizata in motivatie, poate fi determinantul pentru schimbare si ascendenta.

“Ai grija de copilul tau interior”. Ba nu, ignora-l! Nu te lasa prada chemarilor de sirena ale victimizarii si plangerii de mila. E adevarat, copilariile multora au fost dificile si trecutul te amprenteaza dincolo de cat iti poti imagina tu, dar problemele trecutului nu se rezolva prin relationarea puerila cu un asa zis copil interior, rod al proiectiilor si imaginatiei.

Asumarea unui demers terapeutic cu un specialist cu care ai  alchimia mentala si emotionala necesara, distileaza haosul si nebulosul in cunoastere de sine si de celalalt. Nu-ti fie teama, nu-ti vor pleca si ingerii odata cu demonii.

Maturizeaza-te, mergi la terapie!

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

 

4 comments to Dreptul de a fi furios si trist

  • C

    “Intreaba-te daca esti fericit, si vei inceta sa mai fii astfel.” – suna bine, dar mie imi seaman si a “ignorance is bliss”, deci iar discutabil. Se pare ca nu exista adevaruri absolute! 😀

    Cat despre demersul sugerat in final, a ajunge sa am “alchimia mentala si emotionala necesara” cu vreun specialist necesita o maturizare suficienta pentru a controla copilul interior, nu? Iar asta cum se poate invata pe cont propriu? :-s

  • Excelent! Credeam ca nu gandeste nimeni ca mine, credeam ca sunt aproape singura pe pamant.
    De aceea am scris asta: http://alina.boncafe.ro/?p=781

    • Sofia Dumitriu

      “că mirosul vanilat al umărului meu l-ar bântui măcar un anotimp, măcar o veşnicie.”

      Scrii frumos, din suflet si din minte, cu pasiune si cu logica.

      “Mitul Sburatorului a fost astfel înlocuit, cât ai zice peşte, cu mitul nesimţitului zen.”
      🙂 Dincolo de punerea mestesugita in cuvinte a acestui adevar, ai surprins exact propaganda utopica a iubirii neconditionate, simptom al omului care, in loc sa faca ceva pentru fericirea sa, prefera sa-si ajusteze valorile. aceasta spiritualitate de tip new age este un drog nemaipomenit pentru cei care prefera nonactiunea (lenea existentiala) in locul actiunii de a face ceva, de a deveni cineva.
      p.s. ma bucur de intalnire

Leave a Reply