Femei care iubesc prea mult sau care gandesc prea putin?

Simt ca este un raspuns in tine pentru mine….Poate-mi inventez pretexte ca sa revin mereu la tine in loc sa ma ocup de mine. Probabil ca nu voi gasi acest raspuns dar trebuie sa-l caut. Si in aceasta cautare o sa inteleg “de ce?!”, raspuns ce-mi va absolvi nevoia de tine.

Aveam nevoie de tine sau aveam nevoie de dragoste? Sa continui sa-ti gasesc justificari pentru absenta si nehotararea ta, sa ma amagesc ca sunt una din femeile care iubesc prea mult sau sa devin o femeie care gandeste indeajuns?…

 

N-am vrut sa accept din start ca singura explicatie era propria-mi naivitate si idealismul, clasica prostie feminina, asa ca am incercat orice alta explicatie. Ca doar infernul sunt ceilalti, nu-i asa? Iubirea mea era divina, deci n-aveam cum sa fiu eu de vina…

Asa c-am cautat temeinic vinovati – nu eu, nu tu, ci altii. M-am revoltat constiincios pe toti si toate, am flirtat cu nebunia si cu neantul, crezand ca-n iad de ma voi duce, voi simti macar ceva la fel de intens ca dragostea de altadata. Ipoteza mea a fost corecta: am disperat atat de mult incat la un moment dat am obosit. Ura ce venea in valuri de la sine era direct proportionala cu dragostea ce ti-o purtam odinioara, de la mine.

Ca vrajita m-am lasat purtata intr-o poveste cosmica cu vinovati, tirani si incapabili – figuri ale trecutului inchise intr-o chilie a memoriei sa-si moara amintirea-mi. A trebuit sa-i iau pe toti pe rand, sa-i scutur de timp si sentiment si sa-i asez frumos pe raftul devenirii mele. Aglomeratia era prea mare, n-as fi putut sa te detest in liniste cand tot trecutul se trezise brusc in mine.

Asa ca i-am iertat pe toti, parinti si fosti si zei si alte accidente ale destinului. I-am scutit de propria-mi memorie si armistitiu general am decretat. Ca sa ma pot ocupa temeinic de tine, necontaminat de proiectia altor vinovati. Probabil e tot un soi de dragoste si asta – am vrut sa te dispretuiesc corect.

Iti multumesc, cautand raspunsul depre tine am aflat ca ei n-au nici o vina.

Apoi l-am invitat pe Freud in multe nopti in dormitorul meu – il banuiam c-ar fi avut raspunsuri despre mine prin tine. Nimic – Oedip si Supra Eu-l, proiectia si sublimarea erau personaje din povestea altcuiva, nu ma bantuia nici o nevoie de compensare pentru vreun paradis pierdut in copilarie. Si nici dragostea ta nu mi-ar fi confirmat vreo dragoste paterna neprimita. Ghinion, am lasat deoparte papusa de voodoo in care tocmai ma pregateam sa-mi infig amarul.

Te-am cautat apoi prin jurnalele fostelor iubiri. Am cautat o naratiune comuna tuturor iubirilor ce mi-au cladit principii, frici si aspiratii. Nu semanai deloc cu nici o aratare, chipul tau era facut din alt fel de lut. Din kryptonita poate – dar am concediat rapid amagirea ce insa se-ncapatana sa te idealizeze. Zeu de-ai fi fost, uman te-ai fi purtat cu mine. Deci nu, din lut, din ce in ce mai lut…

Si astfel ziua te ignoram, noaptea te cautam. Impropriu spus te ignoram – iti supravietuiam, nehotarata daca sa ma-nchin icoanei tale sau foc sa dau amagirii mele. Vezi tu… te-am iubit prea mult ca sa ma grabesc vulgar sa te reprim in subconstient. Am suportat cu stoicism sa-mi bantui constientul pana cand o sa-mi gasesc raspunsul. Pentru mine prin tine. Desigur, hedonismul si poezia din mine ar fi preferat prezenta ta, dar si-n absenta ta ecou eu mi-am gasit.

Te-am banuit apoi ca ai fi intruchipat tot ceea ce eu nu eram si ca astfel, ma implineam prin tine. Astfel ca m-am ambitionat s-aduc in mine tot ceea ce tu erai deja. Si da, e-adevarat – cu cat ai mai putine vulnerabilitati, cu atat ai mai putina nevoie de dragoste cosmica si simbiotica. Asa ca am ajuns atat de ocupata cu investitia in mine incat treptat ma retrageam din tine.

In  loc sa ma gandesc la tine am inceput sa ma gandesc pe mine. Cu jena si mirare, in loc sa te admir pe tine eu incepeam sa ma iubesc pe mine. Ciudata vindecare acest egoism sanatos. Ce sacrilegiu comiteam… cu cat urcam mai mult in mine, cu atat te coboram mai mult pe tine.

Da, era un raspuns prin tine pentru mine. Cautandu-l am invatat sa gandesc mai intai si sa iubesc mai apoi. Deloc romantic, categoric sanatos.

Am invatat sa iubesc luciditatea si observatia in loc de speranta si imaginatie. Am acceptat mirata ca semnele au fost de la-nceput la locul lor. Dar pentru ca te doream prea mult am ajuns una din femeile care iubesc prea mult inainte de a gandi suficient de mult.

Am invatat atat de multe incat nu pot decat sa-ti multumesc. Dragostea, si cand e implinita si cand e refuzata, te duce si-n credinta si-n stiinta. Credinta am invatat sa fie in mine. Iar stiinta vine apoi de la sine…

…………………………………………………..

Am scris textul de mai sus intr-o forma mai lirica pentru a exemplifica o parte din demersul autoterapeutic prin care trece un om care considera ca iubeste prea mult cand in realitate sufera prea mult. Oricum, nu exista a iubi prea mult – dragostea in exces aduce eliberare si libertate.

Am pus la genul feminin descrierea pentru ca in general femeile sunt cele care tind sa-si scuze iubirile nepotrivite, cautand tot felul de justificari sofisticate cand de fapt evita sa aplice un principiu etern valabil: faptele conteaza! Dar chiar si acest demers, de a cauta explicatii, aduce vindecare, tocmai pentru ca elimina orice alte cauze pentru ca logica sa triumfe intr-un final.

Cei care continua sa iubeasca desi acea dragoste le aduce mai multa suferinta decat bucurie o vor face pentru ca se folosesc de pretextul preocuparii emotionale pentru a nu se ocupa cu rezolvarea altor probleme, reale, din viata lor.

Vei tinde sa ignori faptele celuilalt in favoarea sperantei, iertarii si asteptarii tocmai pentru ca lipsesc faptele tale pentru tine. Aceste iubiri sunt un proces suprem de proiectie – il vei invinovati pe celalalt pentru ceea ce tu insuti nu iti oferi in primul rand: dragoste si respect de sine. Cand acestea devin preocupari active pentru mintea ta, inima nu va mai aluneca in iubiri suferinde si neimpartasite.

 Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

4 comments to Femei care iubesc prea mult sau care gandesc prea putin?

Leave a Reply