Fericirea pentru oamenii destepti

Asta pentru ca Hemingway spunea ca fericirea, in oamenii inteligenti, e cel mai rar lucru pe care l-a intalnit. Si pentru ca Freud spunea ca scopul psihanalizei este de a elibera oamenii de nefericire nevrotica pentru a-i face niste nefericiti normali. Si asta si pentru ca Nietzsche spunea: cata luciditate, tot atata drama.

Niste cinici resemnati cu care sunt de acord doar atunci cand fac haz de necaz pe seama vietii. In ciuda tuturor celebrilor citati mai sus, poti fi destept, lucid, normal si fericit in acelasi timp. E si o arta dar mai ales o stiinta.

1. Mai intai: fericirea aia dementa, constanta si fara sfarsit nu exista si nici nu-ti trebuie. Nu are cum – pentru ca ea exista prin comparatie, deci inevitabil ai nevoie de esec si tristete pentru a o aprecia. Tristetea si esecul vin de la sine, poate pentru ca asa cum a spus Buddha viata e chin si suferinta, sau pentru simplul fapt ca exista un sfarsit ultim oricum si daca esti prea constient de asta si nu uiti defel de moarte, atunci nici n-ai cum sa te dedai prea mult unor placeri carora le vezi sfarsitul.

 

 

Totul este o criza. Criza adolescentului, criza maturizarii, criza varstei de oricare ar fi ea, criza dragostei, criza timpului in final. Viata in sine este o criza de sens: ni se da o perioada de timp nespecificata in care trebuie sa atingem niste puncte de varf care ne definesc succesul, impreuna si in competitie in acelasi timp cu ceilalti.

Nu ni se spun regulile, nu ni se spune la ce suntem buni cu adevarat, stim doar ca trebuie sa fim fericiti – dar si fericirea e un model indus social de niste creatori de opinii. Vin hormonii peste noi, vine presiunea de a fi integrat social, vrei sa-ti fericesti parintii dar sa fii si tu insuti, vrei  si stabilitate dar si provocare, vrei sa gasesti dar nu te poti opri din cautat. O adevarata nebunie.

Acesta-i jocul – te nasti intr-un sistem de reguli – al familiei si mediului caruia apartii. Apoi trebuie sa le provoci sa vezi ce e real si ce nu, sa faci parte din sistem si in acelasi timp sa fii tu insuti, un manuscris pe care il scrii cu cerneala propriilor intelegeri. Nu a altora, ci ale tale, traite visceral pana la capat.

2. Satisfactia vine din confruntarea bine dozata cu stresul, suferinta si schimbarea.  Science dixit iar experienta o confirma. Primele doua vin de la sine, schimbarea insa e efortul personal. Tolereaza stresul si suferinta, accepta ca durerea face parte din viata.

Ce trebuie sa invatam este un management al emotiilor negative – dezamagire, esec, pierdere. Ele sunt inevitabile, pe tot parcursul vietii. Inevitabila este insa si schimbarea. Conform regulei: daca nu razi de tine cel care erai acum un an, nu evoluezi suficient de mult.

3. Creierul nostru este rezolvator de probleme – aceasta ii este menirea si satisfactia. Nevoia de certitudine ne face sa ne agatam de tot felul de solutii  si principii dorite a fi finale. Gresit – creierul este  o fabrica de chimicale in cautare de provocari de rezolvat. Nehranit cu provocarile corecte, va incerca sa gaseasca probleme acolo unde nu sunt – si daca te uiti obsesiv pe ceva cautand provocare vei gasi.

Astfel se ruineaza relatiile de exemplu, pentru ca omul crede ca dragostea este raspunsul la orice problema si isi va lua provocarea doar de acolo. Intr-un fel, dragostea este raspunsul la tot– dar nu dragostea romantica, ci dragostea ca si mod de a fi, ca atitudine fata de viata. Cum ar fi sa iubim nebunia de a fi, paradoxurile si contradictia, acceptarea durerii si dezamagirii, acceptarea vietii asa cum este. 

Provocarea ultima este cum sa cazi din rai si sa nu mori de dorul lui. Adica de a gasi un echilibru intre idealism si cinism. Adica sa-ti pastrezi entuziasmul si optimismul, chiar daca.

4. Invata sa spui NU. Oamenii nu spun Nu pentru ca vor de fapt dragostea tuturor si le e teama ca refuzand ceva cuiva, nu vor mai fi doriti. Ai nevoie de dragostea tuturor doar atunci cand tu insuti nu te iubesti pe tine, pentru ca acceptarea lor este validarea pe care tu refuzi sa ti-o dai.

Nu-i vei multumi pe toti niciodata si nici nu ai nevoie. Janis Joplin spunea ca pe scena face dragoste cu 25 de mii de oameni si apoi se duce acasa singura. Admiratia tuturor nu va compensa niciodata pentru lipsa de iubire reala fata de tine insuti si nici pentru lipsa iubirii unui partener real. Avem nevoie de dragoste dar doar a celor pe care noi insine ii admiram.

Si mai intai trebuie sa te admiri pe tine insuti. Asta implica sa inveti sa spui NU in primul rand tie insuti – pentru ca orice standarde ai pentru tine implica efort si disciplina, adica a spune NU tentatiei placerilor de moment.

5. Lasa trecutul si victimizarea. Nu-l folosi nici ca justificare pentru esec nici ca preocupare pentru razbunare. Trecutul nu poate fi schimbat. Regretele, furia si vina sunt niste preocupari mediocre pentru mintea ta – hraneste-o cu alte delicatese emotionale. Nu mai are importanta ce a fost ci cum atingi ceea ce iti doresti sa fie.

Adica nu victimizare si plangere de mila ci focusare pe prezent si pe rezolvare de probleme. Daca suferinta trecutului iti devine carburant pentru schimbare, nu regreti nimic. Nemultumirea prezentului il face pe lenes sa se uite in trecut si sa gaseasca vinovati, pe cand curajosul se ridica de fiecare data si o ia de la capat. Pentru ca…ce alte optiuni ai?…

6. Nu incerca sa schimbi pe nimeni, ci doar pe tine insuti. Critica si reprosurile nu functioneaza niciodata.Ci doar exemplul personal, pentru cei care au mintea sa vada. In loc sa te justifici si sa te explici la nesfarsit in fata unor oameni, explica-ti tie despre tine niste lucruri.

Inconjura-te de oameni cu acelasi drive catre schimbare, cu aceeasi deschidere fata de experienta. Daca te inconjuri cu oameni la fel de inteligenti ca si tine, fiecare va gasi singur calea, nu trebuie sa-i fortezi tu cu nimic.

7. Dezvolta un optimism stoic. A fi optimist nu inseamna sa fii rupt de realitate si sa ignori negativul. Inseamna sa-l accepti dar sa alegi sa vezi frumosul. Da, vei avea momente in care vei obosi sa fii inteligent si atunci vei fi trist. Iar daca te lupti cu tristetea, vei cadea in depresie.

Optimismul stoic inseamna a accepta ca viata e si chin si suferinta si ca inevitabil le vei experimenta, dar de fiecare data te vei ridica si o vei lua de la capat, pentru ca viata este si bucurie si placere. Inseamna ca atunci cand viata iti da lamai tu faci limonada pe care o vei savura alaturi de cei asemeni tie cu care vei si rade si vei si plange deopotriva. Pentru ca… ce alte optiuni ai?….

 

 

8. Nu mai bate la usi inchise. Renunta la oameni si investitii de orice fel care nu duc nicaieri. Cu cat prelungesti agonia, cu atat iti va fi mai greu sa renunti la ceea ce pur si simplu nu functioneaza. Adica invata sa pierzi cu gratie, nu trebuie sa te scufunzi odata cu corabia.

In acelasi timp, nu generaliza un esec. Fii om de stiinta, adica lucreaza cu statistici. Inainte de a te resemna trist in cinism, investeste-te din nou in alt fel de oameni si principii. Istoria se repeta doar la oamenii care n-au invatat nimic din erorile trecutului.

9. Daca judeci oamenii, nu ai timp sa-i iubesti. E vorba de o economie cognitiva a creierului – nu poate intretine simultan doua atitudini contradictorii. Ceea ce ne amintim si la sfarsitul zilei si la sfarsitul vietii sunt momentele in care am iubit si am fost entuziasmati de ceva sau cineva.

Nu te inconjura de oameni pe care ii critici ca sa te simti tu superior, ci de oameni pe care ii admiri si de la care ai tu de invatat. A invata e dragoste. Cam asa traduce creierul tau o intelegere noua: cand ai un moment de Evrika, creierul tau este multumit. Mintea este stapanul pe care il cauti care sa faca ce vrei tu.

10. Nu te mai minti pe tine insuti. Cum ar fi: voi fi fericit cand voi avea nu stiu ce. Sau: daca as avea mai mult timp, as face asta. Sau: voi iubi cand voi intalni persoana potrivita. Ai si motive de a fi fericit, ai si timp si ai si pe cine iubi.

Sa luam exemplu de la artisti: ei nu picteaza cand intalnesc peisajul sau muza potrivita, ci picteaza – e un talent care se vrea exprimat. Ei nu canta doar cand au melodia potrivia, ci ei canta – e un talent care se vrea exprimat.

Talentul nostru, al tuturor oamenilor, este de a iubi: aceasta este incununarea evolutiei de la animal la om, a ne iubi unii pe altii. Pentru ca insusi faptul de a fi lucid de propria efemeritate, de paradoxul de a fi instinct si constienta simultan, ne face sa ne uitam unii la altii cu caldura si intelegere ca in aceasta calatorie tot ce conteaza este sa ne tinem companie si sa ne sustinem unii pe altii.

Nu te pastra pentru candva, undeva, cineva. Acum si aici se intampla viata – nu scapa nimeni de finalul ei, dar putem fi fericiti cu totii pe parcursul ei. Nu va faceti griji ca ce s-ar intampla de-ar fi toti fericiti – cum spuneam, fericirea vine din cand in cand, ca si moment de varf cand atingi un deziderat. Totul e sa valorizam efortul depus in atingerea ei si cand noi o avem sa-i sustinem pe ceilalti in timp ce ei o cauta.

 Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

10 comments to Fericirea pentru oamenii destepti

  • Mira

    ZI BUNA ,

    Articol interesant, cu putina concentrare asupra problemelor vietii, prudenta, inteligenta si credinta ca suntem pe aici doar în trecere…calatori pe o planeta în transformare, noi însine transformându-ne la fiecare ciclu de aprox 7 ani, este numai normal ca privirea asupra evenimentelor vietii trebuie sa aiba si ea raspunsuri diferite în functie de evenimentele traite … CURAJ TUTUROR …Cum spunea poetul EMINESCU “” o lupta -i viata, dar, te lupta cu dragoste de ea si cu dor….!””” sau cum spune ISUS “”Ferice de cei saraci în DUHUL…”adica cei care nu se cred totdeauna cei mai Destepti încat sa si imagineze ca dericirea este pentru ei…mai deosebita…Fericire, în definitiv, se construieste personal, se afle undeva în inima fiecaruia care cultiva sentimente bune chiar si în conditiile cele mai prapastioase ale vietii, dar nu uitând niciodata realitatea ca se afla pe câmpul de bataie al vietii!

  • Timi

    Citeste.l, o sa.ti placa!

  • Timi

    Citeste si da mai departe!

  • Vali

    Foarte multe lucruri de bun simt am citit in articolul acesta, nu numai vorbe goale ci lucruri traite, simtite….Felicitari!

  • Costin

    Foarte interesant articolul. Multa stiinta si carte in spate.
    Dar cel mai simplu este sintetizat atat de scurt ,dar profund in biblie:” Fericiti cei saraci cu duhul”
    Pana la urma totul se intampla acum si aici – oamenii “iteligenti” cauta sensuri, explicatii, corelari, justificari pentru a-si satisface nesatul egou-ului autodobandit.
    Bucura-te cat poti, cum poti de tot ce poti aici si acum. Nu astepta recunostinta vietii prin fericire de durata – daca se intampla cumva sa apara, ia-o ca pe un bonus…

  • Liliana

    Draga Sofia,
    Te am descoperit de curand, chiar daca un pic mai tarziu decat ar fi fost necesar pentru ca multe din lucrurile urate din viata mea sa nu fi avut loc.
    Am citit cu nesat TOT ce ai scris si voiam sa stiu daca mai scrii sau daca siteul acesta mai este viu
    Altfel, iti urez sa ti fie bine si sa te bucuri in linistea casei tale de sarbatori fericite!
    Cu drag,
    Liliana Bogatu

  • Fericirea este pentru toti, destepti si mai putin destepti. Mi se pare paradoxal ca scriem despre fericire desi ea nu se invata citind articole. Dar sa vedem partea frumoasa, sunt lucruri adevarate si bine scrise.

  • anonim

    Doamne, cat ma regasesc in articolele tale si ce bine le zici!!! Multumesc ca existi. Te iubesc 🙂

  • popa nicoleta

    de citit

  • Un Mircea

    brought a ray of sun, into a storm of self inflicted thoughts & regrets

    Incep sa iti citesc blogul regulat…nici nu stiu cum am ajuns aici insa uneori gasesc raspunsuri, bune.

    Multumesc !

Leave a Reply