Greselile barbatului intr-o relatie

Orice relatie este o negociere subtila de forte, de dominare versus supunere, de alternare de roluri. Greselile barbatilor in relatii sunt rezultatul unor cutume sociale, ale unor meschinarii mostenite din familie, a incapacitatii de a se separa de rolurile feminine vazute in familia sa, a fricilor si complexelor personale, a traumelor din relatiile anterioare. Si a faptului ca pur si simplu nu se pricep, nu stiu, nu le-a spus nimeni. Aceasta insa se va remedia cu acest articol.

1. Barbatul greseste intr-o relatie incercand sa fie el insusi. Cu animalismul sau funciar, cu nevoile sale de copil in cautare de o mama eterna, cu incapacitatea de a suporta orice critica, cu nevoia imatura de fi mintit frumos ca este primul, ca este cel mai tare, cel mai potent.

2. Barbatul greseste atunci cand nu intelege ca femeia si barbatul sunt doua creaturi extrem de diferite. Ca femeia are nevoie de cuvinte, de tandrete, de atingeri care sa nu aiba drept scop declarat si imperativ sexul. Ca femeia are nevoie sa fie mintita frumos din cand in cand, chiar daca ea stie acest lucru.

3. Barbatul greseste atunci cand neaga diferenta de roluri barbat versus femeie, atunci cand se asteapta in mod utopic la egalitate. Femeia si barbatul nu sunt egali. Faptul ca o femeie poate conduce o masina mai bine decat un barbat este o exceptie. Sau ca un barbat stie la fel de multe cuvinte ca o femeie, este de asemenea o exceptie.

Barbatul si femeia au abilitati diferite. Nu-i cere femeii sa fie excesiv de rationala, ea este o fiinta emotionala in primul rand. Daca ar fi fost atat de rationala, probabil nu s-ar mai fi indragostit de tine de la bun inceput.

4. Barbatul greseste atunci cand cere ca femeia sa indeplineasca toate rolurile posibile: mama, sora, amanta, prietena, sotie. Daca barbatul indeplineste complementar toate aceste roluri, atunci este justificat sa ceara pe masura. Intotdeauna insa este vorba de cerere si oferta in relatie. Ofera mai mult daca vrei mai mult. Ofera totul daca ceri totul.

5. Barbatul greseste atunci cand nu este suficient de discret in cazul in care isi inseala iubita, astfel incat aceasta sa nu afle. O insulta astfel de doua ori, nu numai ca femeie, dar ii insulta si inteligenta. Femeia are resurse nelimitate in a ierta, daca stii in a-ti face mea culpa, daca stii a compensa pentru greselile facute, daca stii a te schimba suficient cat sa mai poate pastra speranta.

6. Barbatul greseste atunci cand incearca sa isi controleze partenera afisand o gelozie feroce. Un dram de gelozie este binevenita, insa patologicul o indeparteaza. Cea mai buna metoda de a-ti fideliza partenerul este sa ii oferi totul, sa ii indeplinesti toate nevoile. Sa ii oferi siguranta cat si impredictibil, sa ii oferi iubire cat si pasiune, sa ii oferi dominare cat si supunere, sa ii oferi libertate cat si control, sa ii oferi divin cat si animalic.

7. Barbatul greseste uitand ce scurtcircuit cerebral poate provoca un buchet de flori sau un mic cadou daruite fara motiv, doar de dragul ei. Femeia este o fiinta care are nevoie in permanenta sa se simta ocrotita, sustinuta, sa simta ca barbatul ei o va proteja. E un dat genetic, nu mai lupta impotriva lui, nu investitia materiala conteaza neaparat, ci cea emotionala, sa simta ca  o pricepi suficient de mult ca sa ii accepti aceste nevoi irationale, dar atat de usor de satisfacut.

8. Barbatul greseste atunci cand considera ca femeia trebuie sa faca totul in casa. Daca i se pare nedemn sa o ajute la gospodarie, este binevenit sa angajeze o menajera in locul sau. Femeia nu poate fi bijuteria creatiei daca nu are timp si resurse sa se ocupe de ea. Prozaicul cotidianului nu-i permite sa se ocupe de ea asa cum ar trebui. Aceste neintelegeri ce tin de pragmatismul traitului in doi pot afecta enorm alchimia emotionala si erotica dintre cei doi.

9. Barbatul greseste atunci cand se considera prea barbat ca sa poata plange cand simte, sa se arate vulnerabil atunci cand chiar este, sa ceara un sfat sau ajutorul atunci cand il poate primi. Frumusetea unei relatii vine din alternarea rolurilor, de forta si de vulnerabilitate.

10-16. Barbatul greseste atunci cand nu rationalizeaza suficient de mult clipa de tentatie care il face sa cedeze instinctului sexual si isi inseala iubita. Cateva clipe de placere nu merita sa riste o relatie frumoasa.

17. Barbatul greseste atunci cand subestimeaza femeia. Ea este capabila sa citeasca emotiile mult mai bine decat un barbat. Ea va simti cand el minte, cand el admira o alta femeie, cand el o inseala, cand el este absent din relatie.

18. Barbatul greseste atunci cand incearca sa controleze financiar o femeie. Cand crede ca o poate cumpara sau umili prin resursele sale. Femeia ii va plati intr-un final toate meschinariile de care el a dat dovada.

19. Barbatul greseste atunci cand prefera o femeie frumoasa cu un IQ mic sperand ca astfel o va controla mai bine. Femeia trofeu va fi trofeu doar pentru inceput. Fara baze solide emotionale si intelectuale, orice relatie se va degrada, indiferent de cat de bun este sexul.

20. Barbatul greseste atunci cand incearca sa limiteze femeia in a se dezvolta, cand nu o sustine in planurile ei, fiindu-i teama de fortele ei, simtindu-se complexat daca ea la un moment dat va avea o pozitie sociala mai buna de exemplu.

Cel mai prost sfat care poate fi dat cuiva este “fii tu insuti pur si simplu”. Gresit. Fii intotdeauna mai bun, mai mult decat ceea ce esti. Fii eul tau ideal, cel care iti imaginezi tu ca esti dar nu esti in realitate. Fii mai bun, mai galant, mai generos, mai tandru, mai creativ, mai barbat.

O relatie in care nu cresti, nu devii mai mult, mai bogat, mai nobil, in care animalicul nu este supus de divin, in care nu reusesti sa iesi din tine insuti pentru altcineva, este o relatie in care mori incet.

Iubirea in esenta este o nebunie in doi iar dependenta noastra de iubire este doar expresia nevoii de irationalitate exprimata in invingerea instinctului egoist de conservare pentru a face fericit un alt eu. Poti alege, ca multi altii, comfortul unei relatii sigure, molcome, lipsita de pasiune dar sigura.

Nu pentru totdeauna insa. Vei vrea sa te simti viu, vei vrea sa traiesti intens, vei vrea sa sfidezi efemerul cu iluzia vesniciei oferita de cateva clipe de iubire autentica. Iar daca ai gasit-o, fii destept si fa totul pentru a o pastra.

…si 21. Barbatul greseste atunci cand nu citeste si nu aplica sfaturile din acest articol 🙂

Acest articol se continua cu Victoria barbatului in dragoste este fuga

Despre greselile femeilor : partea 1, partea a 2-a  si partea a 3-a 

Pentru a programa o sedinta de terapie sau coaching trimite un email: sofia@artdevivre.ro,  (+40) 727. 490. 830

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

21 comments to Greselile barbatului intr-o relatie

  • ionescu

    Consider că într-o relație greșesc atât bărbații cât și femeile, și nu putem spune că unii greșesc mai mult și alții mai puțin, ci în aceiași măsură pot avea aceeași vină. Important este să conștientizăm aceste greșeli, și să încercăm să le găsim rezolvarea cât mai repede.

  • alexandra

    Felicitari pentru articol! Eu personal am inceput sa fac o astfeltu de lista si are pe putin 100 de puncte. In ceea ce ma priveste prefer sa le numesc “bube” deorece, dupa cum sustin si oamenii de stiinta geneticieni, se pare ca mostenim de la stramosi(fiind extrem de important ca aria stramosilor sa nu fie limitata doar pana rudele in viata, se merge mai exact pana la legaturi cu stra-stra bunici si nu numai) un cod genetic incarcat nu numai de gene corespunzatoare caracteristicilor fizice, morfologice, motrice etc., ci si elemente care ne influenteaza comportamentul, gandirea, personalitatea si mai ales capacitatea de a rationa, relationa. Pe langa aceste caracteristici, societatea in care alegem sa traim si mai ales felul in care alegem sa traim se va reflecta in mod direct asupra tipului de persoana pe care o intruchipam cat si capacitatea de a fundamenta diferite tipologii de relatii(sociale cu functia de a indeploni o necesitate financiara sau materiala, sociala cu functia de educa sau de a fi educat[scolit :P], cu functia de a procrea si de exprima a sentimentelor denatura amoroasa etc) cat si puterea(vointa) de a conlucra cu partenerul/partenerii(in functie denatura relatiei) spre o mai buna intelegere, organizare, cunoastere doar pentru a ajunge la un rezultata mai bun. Munca in echipa!
    Mosterinea genetica si sociatatea in care traim cat si cea in care au trait stramosii nostrii tind ca creeze misogini, lucru care reiese si din comentariile pe care le citesc la articole de genul acestuia in care sunt nuantate “greselile barbatului”. Aceeasi mostenire genetica, istorica si sociala in care bartabul si femeia au fost pozitionati de-a lungul vremurilor in roluri care nu li se cuvin de fapt si de drept sau care nu le aduc cinte si ii obliga sa creeze stereotipuri care sunt urmate si de generatiile ulterioare.
    Sunt benefice indemnuri de tipul : sa iti depasesti conditia pentru a fii mai bun si de a evita in a te limita la a fii numai tu insuti cat si in a fi deschis la a adopta, mai ales intr-o relatie de natura sentimentala, simtirile si gandirile celuilalt filtrandu-le pe cat posibil prin “strcuratoarea” ratiunii. Desigur trebuie retinut ca estefoarteimporant de a-ti sustine identitatea, sa nu iti pierzi caracteristicile care te fac unic/a dar sa le imbunatatesti constant. Intr-adevar poate fi dificil de cele mai multe ori dar satisfactia realizarilor este denepretuit. Si da, din pacate barbatii au simtit nevoia, constient sau inconstient, sa creeze situatii demne de puterea si statulul lor incercand sa controleze sau salimiteze puterea. Femeile de succes nu ar fi facut istorie daca nu ar fi iesit din tiparele limitative impuse de barbati. Bine dar suntem in secolul 21, asa ceva nu esteposibil! Din pacate, femeile din anticitate aveau mai multa libertate de miscare si de exprimare decat femei din unele regiuni ale globului. Chiar si in capitale cosmopolite ale lumii imca identifici idei preconcepute i induse individului, idei care nu sunt tocmai benefice unei vieti prospere, atatspiritual, sentimental cat si material. Iar cel mai bun tratament” pentru “bubele” mentionate anterior suntem noi,cei doritor deo schimbarein mai bine. Va imbratisez cu drag si va multumesc ca existati, pentru ca voi sunteti puterea motrice spre un taram al intelegerii, al bucuriei, optimismului , al binelui si al iubirii altruiste.

  • Stephano

    “Cel mai prost sfat care poate fi dat cuiva este . Gresit. ” hmmm…..
    Eu am obsrvat ca este cel mai bun sfat care poate fi dat oricui, si pe care l-am primit si eu, iar asta daca se si explica ce presupune “a fi tu insuti”.
    Oamenii nu sunt ei insisi. Traim intr-o lume de masti sociale, roluri si jocuri care mai de care mai ciudate. (dar si fascinante in acelasi timp)
    Maturizarea, dezvoltarea, eul tau ideal, varianta ta cea mai buna, sta exact in a fi tu insuti. E o evolutie spre interior, spre autenticitate, prin scadere, nu prin adaugire (paradoxal) e o lepadare de sabloane mentale si alte gunoaie pe care le caram in minte, si nu adunarea altora noi fie ele si pareri despre excelenta proprie (pareri care ajuta un timp, insa dispar cand viata aduce provocari dureroase).
    Fii mai bun, mai galant/mai frumoasa, mai generos/mai iubitoare, mai tandru/mai senzuala, mai creativ, mai barbat/mai femeie… toate aceste nu pot rasari decat din cauze interioare care isi au sursa in autenticitate, sinceritate, in “a fi tu insuti”.
    Comportamentele de tip “porcin”, ipocrizia, perversitatea, iluzia, santajul sentimental, etc, vin tocmai din parasirea “centrului natural”, din a devia de la a fi tu insuti adica din a nu te simti confortabil si impacat cu tine insuti.
    “A fi tu insuti”, cred eu, are un inteles mai profund decat felul in care un om se manifesta la suprafata. Acest indem are valoare daca e inteles cum trebuie ce cel care il primeste (de asta necesita si cateva lamuriri pe langa)

  • Mihai

    Felicitari, sunt interesante articolele din seria ‘Greselile ..’. Nu inteleg insa ce vrei sa zici cu ‘divin’ atunci cand il folosesti – ‘sa ii oferi divin cat si animalic’.

    • Sofia Dumitriu

      Cand spun divin si animalic, ma refer la faptul ca avem nevoie si de spiritualizare, transcendenta, tot tabloul de emotii superioare, impletite cu senzatii concrete ce tin de senzualitate, tandrete. Adica trup si suflet deopotriva.

  • Daniel

    Desi sunt de acord cu majoritatea ideilor (dar nu toate), nu sunt de acord cu tonul articolului. Cuvintele alese pentru a pune ideile pe hartie (monitor), par tendentioase. Ma face sa gandesc ori ca ai scris ce ai scris din experiente cu astfel de barbati care s-au terminat prost. Experiente personale sau la mana a doua.

    Nu toti barbatii sunt asa. La fel cum nu toate femeile sunt complet irationale, aiurite, superficiale si interesate de bani. Dar despre cei buni nu simte nimeni nevoia sa vorbeasca. Vine mai usor sa vorbesti cu cineva ca sa te plangi de ce nu-ti convine decat sa lauzi ce iti place. Motivele pentru acest lucru sunt prea numeroase ca sa le mentionez, dar totusi acest fapt trebuie luat in considerare daca vrei sa pari obiectiva.

    Sa zicem ca femeile “au tendinta” de a fi mai…. sau ca barbatii “au tendinta” de a fi mai…. sa nu mai spunem “femeile sunt” sau “barbatii sunt”. Generalizarile sunt, in general, gresite.

    • Sofia Dumitriu

      Daniel, de acord, generalizarile sunt supuse erorii. Dar asa functioneaza mintea, pe shortcut-uri, nu putem vorbi despre fiecare individ in parte. Generalizarea este o operatie a gandirii necesara, ca sa putem avea discutii la un anumit numitor comun de “obiectivism”.

      Am scris si de “bine” in articolele De ce iubim Barbatii sau Cea mai mare inventie, femeiea de peste 30 de ani. In articole incerc sa subliniez un particular si evident ca nimeni nu face toate greselile, sau poate face altele. Scopul este de a vorbi de anumite atitudini particulare, care se pot manifesta in anumite momente si fata de anumiti oameni – combinatiile sunt nenumarate. Scriu nu din experienta personala, decat in masura in care experienta personala are un anume grad de generalitate, pentru ca in final nu suntem atat de diferiti unii de altii, cu toata unicitatea noastra. Daca vrei sa imi vorbesti despre “cei buni”, astept cu mare drag, as putea lansa o categorie: Asa da! 🙂

      Orice informatie trebuie trecuta prin filtrul propriu, subiectivo-obiectiv, inclusiv particularul pe care il descriu aici. Multumesc pentru feedback!

  • […] poticnirile barbatilor am scris aici Greselile barbatilor in relatii si aici Victoria barbatului in dragoste este […]

  • […] [vreau sa citesc tot articolul !] (link-ul va va duce pe site-ul originar al […]

  • Ionut

    “1. Barbatul greseste intr-o relatie incercand sa fie el insusi.”
    Gresit, femeia greseste criticand barbatul pentru felul lui de a fi.

    “2. Barbatul greseste atunci cand nu intelege ca femeia si barbatul sunt doua creaturi extrem de diferite.Ca femeia are nevoie de cuvinte, de tandrete, de atingeri care sa nu aiba drept scop declarat si imperativ sexul. Ca femeia are nevoie sa fie mintita frumos din cand in cand, chiar daca ea stie acest lucru.”
    Gresit, barbatul intelege acest lucru. Femeia, in schimb nu intelege ca barbatul (majoritatea covarsitoare) nu poate fi tandru, nu poate sa minta frumos, etc. la fel de mult pe cat isi doreste ea.

    “3. Barbatul greseste atunci cand neaga diferenta de roluri barbat versus femeie, atunci cand se asteapta in mod utopic la egalitate.”
    Gresit, nu barbatul s-a batut si se bate cu pumnii in piept ca vrea egalitate intre sexe.

    So on and so forth…

  • Alex

    Ca o consideratie generala – mi-a placut mai mult articolul “Greselile femeilor in relatii”.
    Barbatul greseste incercand sa fie el insusi??? Ca si cum barbatul nu e capabil de nimic bun fiind el insusi? E bun, cald, … superior numai daca nu e el insusi?
    Barbatul nu intelege ca el si femeia sunt 2 creaturi diferite? Cred ca e prima oara cand aud asa ceva – BARBATII SUNT DE PE MARTE, FEMEILE SUNT DE PE VENUS suna cunoscut?
    As putea continua dar nu are rost.
    O observatie finala – potrivit autoarei barbatul este capabil de semnificativ mai multe greseli intr-o relatie decat femeile (20 la 6). Sau autoarea articolului este mai degraba interesata in a analiza critic sexul opus.

    • Sofia Dumitriu

      EVident ca sunt generalizari in articol si ca nu se pot aplica la un caz particular decat intr-o analiza personala. si ca sa continuam sirul generalizarilor :
      1. Femeia in general este mai dispusa la schimbare decat barbatul.
      2. Da, sintagma cu venus si marte e cunoscuta, chiar overrated. Asta nu inseamna ca, in toiul unor controverse, ea sau el isi va aminti ca de fapt sunt foarte diferiti si ca nevoile unuia nu sunt aceleasi cu ale celuilalt….
      3. Lista este deschisa pentru ambele sex, aceste articole au fost doar dizertatii pe marginea unor controverse si diferente. Face parte din natura umana dorinta de a da vina pe celalalt pentru propriile neajunsuri, si asta facem in relatii de asemeni. Relatiile sunt taramul unde putem experimenta cele mai frumoase nuante ale propriului eu si ale umanului, dar pot deschide si contradictii chinuitoare. Comunicarea este intotdeauna cheia. Si lipsa ipocriziei, dar asta este si mai complicat, avand in vedere ca oamenii se mint pe ei insisi de cele mai multe ori in primul rand.

  • Desi consider ca barbatul inca iese sifonat din ecuatia generala, articolul recomandat este, intr-adevar, mult mai constructiv si mai echilibrat.
    Ma inclin.

  • Mestesugit raspuns. Insa, daca tot sustinem empatia si intelegerea reciproca, cum se face ca, din textul de mai sus, barbatul apare ca un troglodit aproape iremediabil, iar femeia o silfida inocenta, pline de hachite justificabile?
    Dupa parerea mea, raspunsul consta in diferenta dintre (permite-mi sa te citez aproximativ) “ceea ce credem ca suntem, si ceea ce suntem cu adevarat”, pe care fiecare e bine sa o aplice prioritar la persoana intai (si ma refer la calitatea de analist impartial, nu la cea de femeie, bineinteles). Sugestie: ia cele 21 de puncte, imagineaza-ti ca sunt ale altcuiva, si aplica-le o psihanaliza detasata. S-ar putea sa fim de acord, in final.
    Ah, si, apropos, Fat-Frumos era, in genere, fiu de imparat, iar printesa, tot in genere, locuia in casa Zmeului.

  • Rog autoarea sa inteleaga ca nota critica din comentariul meu vizeaza exclusiv ideile din text, nu persoana.
    Desi interesant, articolul este plin de idei preconcepute (recte partinitoare), care se mai si bat cap in cap pe alocuri. De pilda, barbatul este “imatur” daca cere sa fie mintit, femeia are o “nevoie naturala”. Barbatul are o “incapacitate” de a suporta critica, femeia are “o nevoie permanenta sa fie ocrotita, sustinuta”. Barbatul are “animalism funciar”, la femeie “nevoile irationale” sunt un “dat genetic”, impotriva caruia e inutila rezistenta. Pe langa astea, analiza mai are si un caracter superficial, se observa ca barbatul e un copil in cautare de mama eterna, fara sa se realizeze ca sursa acestei tare este in cele mai multe cazuri influenta mamei (ma indoiesc ca exista multi tati mamosi). Aceeasi superficialitate este dovedita si in cazul parerii ca barbatul lasa femeia sa faca totul in casa, pentru ca nu se ia in calcul un fapt foarte simplu: cantitatea de munca investita este data de diferenta preocuparii pentru cuib, care este net in favoarea femeii. Un barbat singur nu o sa fie obsedat de orice scama de pe covor, dar asta nu inseamna ca la el in casa o sa fie cocina. Cu alte cuvinte, femeia e cea care tine mortis sa aiba casa luna, dar este deranjata ca barbatul nu munceste cot la cot. Este ca si cum i s-ar reprosa femeii ca nu ii place sa joace fotbal, adica absurd. Se scrie mai sus ca nu trebuie sa i se pretinda femeii sa fie si mama, si sora, si amanta, prietena, sotie, si se ignora (probabil involuntar) ca, implicit, altcuiva i se cere (in acelasi text) sa fie tata, frate, amant, prieten, sot. Ba chiar cu obstinatie. Nu mai vorbesc despre gelozie (prezenta la ambele sexe in cam aceeasi masura, desi ferocitatea ei ma indoiesc ca i se poate atribui mai mult barbatului; din cate stiu, nu barbatii se masoara crunt din ochi cand sunt cu partenerele, si sigur nu la ei se refera expresia “intre ele sunt ca pisicile”), asta chiar este tratata tendentios, mai ales ca, prin structura noastra naturala, barbatii sunt programati sa caute cat mai multe partenere, iar femeile sa ii tina cat mai aproape, pentru protectie.
    Despre controlul financiar ce sa mai vorbim, cautarea unui partener solid d.p.d.v. material este mult mai intalnita (este vizibil fie si numai la televizor) in randul femeilor decat in cel al barbatilor (ba chiar pentru un barbat inca este o rusine sa fie intretinut). Controlul financiar este nu numai singura parghie pe care o detine un jalnic Columbeanu oarecare sa tina o capra de doua ori mai tanara langa el, dar mai este si voluntar acceptat de femeia in cauza, ba chiar cautat.
    Este impresionant cum reuseste autoarea sa impuna “natura emotionala” a femeii drept o scuza pentru irationalitate, in timp ce barbatul greseste daca scapa boii in porumb (punctele 10-16). Stai, ba nu, cu un punct inainte i se cere in mod expres sa-si exprime latura vulnerabila. Numai mie mi se pare confuza treaba?
    E drept ca barbatul prefera intotdeauna o femeie frumoasa. Insa niciunul nu ar vrea sa fie proasta. Pentru cei mai putin atragatori, insa, este singura solutie de a fi langa una. Ce ar fi normal, sa cautam urate, pentru ca-s mai destepte? Se intelege ca femeile asa fac, dar ma indoiesc sincer…
    Punctele 7 si 20 tind, din nefericire, sa fie adevarate, dar nu este un comportament constient, tin de lipsa unei necesitati (barbatul nu simte nevoia de cadouri si atentii, implicit nu se gandeste prea des la reciproca) sau de nesiguranta de sine (dar asta e prezenta si la femei, doar se manifesta diferit).
    Punctul final e cel mai simpatic, dar e evident de nerespectat. Pentru ca promoveaza niste sfaturi cu sens unic, numai dinspre un partener catre celalalt. Iar asta creeaza din start problemele intr-un cuplu, indiferent cine are pretentiile. Mi se pare total neadevarat ca femeia si barbatul sunt esentialmente diferiti, contrastele sunt valabile doar la nivel biologic (cu ceva implicatii psihice, admit), in rest nimeni nu e indrituit sa fie deasupra ratiunii. Nu i se poate cere femeii sa fie rece si calculata, dar atunci nici barbatului nu i se pot incumba tendintele naturale. Relatia dintre ei are sanse sa mearga numai daca exista intelegere si acceptare reciproca, orice caracter sinalagmatic dat unei iubiri ii altereaza inevitabil calitatea.
    In loc de concluzie, as recomanda nitel mai putina malitiozitate (sunt convins ca nu e intentionata, dar “…Daca ar fi fost atat de rationala, probabil nu s-ar mai fi indragostit de tine de la bun inceput.” suna exact ca naiba de arogant; sau redactarea cuvantului “comfort” nu se pupa deloc bine cu impresia de la punctul 3, mai ales ca cei mai multi literati sunt barbati), si mai multa atentie la sistemul de valori personal. Pentru ca, din experienta mea, cine are o problema cu un grup social, are o problema. Hitler ar fi un exemplu.
    Si nu de alta, ca oameni cu care sa te intelegi sunt destui, dar parerea mea e ca o persoana cu convingerile de mai sus ii gaseste defecte si lui Fat-Frumos. Si e pacat, ca, daca te preocupa sa tii steagul feminismului fluturand, ratezi o multitudine de oportunitati valide…
    A bon entendeur, salut!

    • Sofia Dumitriu

      desigur ca sunt si judecati reductioniste in acest articol si ca lucrurile sunt mult mai nuantate si diferite de la caz la caz.
      repet totusi, femeia si barbatul insa sunt extrem de diferiti. de aici pleaca o multitudine de probleme intre cei doi, pentru ca plecam de la premiza gresita ca nevoile lor sunt aceleasi. incapacitatea de a iesi din noi insine, de a accepta mai intai ca suntem diferiti si apoi de a empatiza cu celalalt pentru a-i intelege nevoile, este sursa majora a conflictelor.
      si aceasta pentru ca, de obicei, intram in relatii avand niste nevoi (/traume) care se vor a fi implinite. cand o relatie apare pe fondul daruirii din frumosul si binele personal si nu pe fondul implinirii unor nevoi sau vindecarii unor traume, sansele de a fi o relatie frumoasa sunt mult mai mari.

      si desigur, Fat Frumos are niste defecte majore: 1. e personaj de basm si 2. a luat-o pe printesa din castelul ei si a dus-o in coliba tatalui lui 🙂

  • calin

    tu ai cunoscut vreun barbat vreodata?

    • Sofia Dumitriu

      22. barbatul greseste atunci cand crede ca acest articol ste scris din carti si din auzite 🙂
      lasand gluma la o parte, articolul nu se vrea nicidecum exhaustiv. lista este deschisa. daca consideri ca am omis greseli grave, te rog sa contribui. poate facem si un articol pe wikipedia! 🙂

  • Tudor

    detzii adevarul absolut !? 😀 nu prea cred … dar merita dezbatut 🙂

Leave a Reply