Halucinatie si Sublim in Dragoste

Iertare pentru pilula de realism pe care o vei inghiti probabil cu un zambet dulce amar. Nu vreau sa distrug corola de minuni a lumii, ci sa adaug cu stiloul meu virtual cateva petale nezarite inca de retina visatorului si zburatorului din noi toti.

Daca Nichita scria sa-i explodeze creionul de frumusete lingvistica, eu scriu sa-mi explodeze tastele de alinarea intelegerii, de reconciliere cu lumea asa cum o halucinam cu totii.

In toata cautarea mea de raspunsuri, am impletit teorii ale marilor ganditori (nascute uneori din dorinta de a-si justifica propriile neajunsuri), am pus reflectorul pe iubirile apuse ce-si au piedestalul in nisipurile timpului si am ales ratiunea versus imaginatie intr-un triumf ce se vrea al cunoasterii, al intelegerii de sine si de ceilalti.

Dragostea. Halucinatie si imaginatie necesare pentru a nega mortalitatea si prozaicul existentei, pentru a ne vindeca de anxietati existentiale provocate de oameni sau contexte, precum si pentru a ne fauri un alt eu, mai bun, pe care sa-l iubim prin dragostea altcuiva.

It’s all about love! Ai mai auzit asta, nu-i asa? Nu, dragostea nu e nicidecum overrated. Cinismul si neincrederea ce probabil ti-au ridicat spranceana a mirare la lectura acestor randuri sunt probabil justificate de esecurile si dezamagirile din trecut.

Si totusi, fara dragoste nu ai cum sa continui la nesfarsit. Pur si simplu, vei muri fara dragoste. Probabil ca esti in moarte clinica chiar acum, intrebandu-te de ce nu ai chef de nimic, de ce nu te simti entuziasmat, de ce nu-ti gasesti locul.

De unde stim noi ce este iubirea? La inceputurile individuarii noastre, din carti, din filme, din auzite. Petre Ispirescu si Walt Disney ar putea fi dati in judecata probabil pentru pagube inestimabile aduse psihicului nostru. Perioadei de intoxicare sociale urmeaza fiorul primei “iubiri” – prima doza foarte intensa de drog natural ce-ti amprenteaza fiinta pentru foarte mult timp, daca nu pentru toata viata. Ambele perioade sunt niste exercitii de imaginatie in care brodam febril in cautare de cunoastere de sine, de placere, de confirmare a valorii noastre.

Uneori te gandesti probabil ca dragostea este o halucinatie, o imaginare de sine si de celalalt. Partial adevarat. In orice dragoste exista o doza mare de autoconvingere, de autohipnoza, de adancire volitiva intr-o obsesie dulce amara.

Pentru ca de fapt ne dorim sa nu ne mai apartinem. Pentru ca de fapt responsabilitatea de a fi fericit prin tine insuti este delegata acum unui alt Eu, de care depindem cu cel mai mic gest, privire sau zambet. Pentru ca ne indragostim de fapt de modul idealizat in care ne vede celalalt. Pentru ca visam sa fim acea frumusete si bogatie pe care partenerul o vede in noi.

Suntem si ramanem toata viata niste organisme egoiste, centrate pe supravietuire si pe acumulare/asimilare de placeri. Hedonismul si narcisismul sunt realitatile care ne ghideaza actiunile. Nici o spiritualitate desueta nu va reusi sa vindece acest ADN psihologic “pacatos”.

Negarea naturii reale a omului, in virtutea unei spiritualitati ipocrite care propovaduieste iubirea neconditionata, sacrificiul de sine, acceptarea si daruirea ce frizeaza prostia, creeaza conflict in om.

Cel mai adesea omul se afla intr-o stare de conflict cu sine insusi si va oscila intre dragoste si indiferenta/ura. Aceasta pentru ca fata de noi insine avem sentimente ambivalente, de dragoste/ura, si pentru ca dorintele noastre sunt in sine contradictorii.

Avem nevoie si de certitudinea unei iubiri, de confortul si de stabilitatea oferita de o relatie, la fel cum avem nevoie si de incertitudinea noului si descoperirii perpetue de noi stimulanti pentru minte si trup.

Dincolo de toate categorisirile pretentioase cu iz de latina si de psihanaliza demodata, exista doua mari tipuri de dragoste: dragoste reala si dragoste imaginata.

In dragostea imaginata exista un troc subtil de minciuni frumoase, de asteptari marete ca celalalt sa ne salveze de noi insine,  de delegare prin procura a responsabilitatii de a fi fericit.

Dragostea imaginata te va face sa devii poet, artist, erou, sfant, cu alte cuvinte o definitie completa a unui cocktail intoxicant pentru egoul tau de superman/spiderman/eminescu/maica theresa. Care functioneaza atunci cand totul decurge conform scenariului. Adevarata masura a dragostei insa se vede in momentele delicate, in negocierile prozaice ale vietii, de la bani la parinti, la cariera si copii.

Imaginea idealizata a iubirii cu care ne intoxica socialul ne seteaza niste asteptari uluitoare pe care realitatea se incapataneaza sa le contrazica la tot pasul iar noi cu indarjire continuam sa vanam aceleasi himere hollywoodiene sau bollywoodiene.

Dragostea reala este cea in care, confruntat cu propriile micimi, inveti nu numai despre frumusetile din tine, ci si despre durerile din tine acumulate de-a lungul timpului si care se vor a fi vindecate de o dragoste tamaduitoare. Orice relatie de dragoste are un potential de vindecare extraordinar. Ceea ce te atrage cel mai mult la partenerul tau este ceva ce tu ai nevoie sa dezvolti in propria personalitate.

Ceea ce ii atrage pe doi oameni ii va si separa de cele mai multe ori, pentru ca drumul de la Eu la Noi, de la trauma la vindecare, de la slabiciune la putere este sabotat de negarea propriilor minusuri, de interventia orgoliului care nu vrea sa recunoasca, de obicei nimic.

Neimplinirile umanului, negocierea perversa a realitatii ce dezbraca dragostea de orice magie, determina individul sa compenseze de cele mai multe ori cu refugiul in cateva zone sigure de confort – religie/spiritualitate, copii, cariera.

Cu toate acestea, ramane o nemultumire surda, o nevoie de a iesi din tine insuti, de validare prin constiinta unui alt Eu, de motivatie pentru a deveni tu insuti o lume pentru altcineva.

De ce este atat de important sa fim iubiti de o persoana anume de care ne indragostim? De ce nu putem fi la fel de multumiti cu dragostea altcuiva fata de noi, asa cum de multe ori se intampla?

Pentru ca cel care iti va lua mintile este un individ care iti este superior intr-o dimensiune importanta a existentei tale. Iar dragostea unui astfel de om pe care il admiri inseamna o validare a propriilor calitati.

Este vorba despre putere, afrodisiacul cel mai puternic al existentei noastre scindate intre animalic si divin. Nu te vei indragosti niciodata de un individ mai slab decat tine – poti simti compasiune, mila, apreciere, te poti complace doar temporar intr-o relatie in care domini absolut. Sau poti fi un narcisist in cautare de adoratori sau un dependent de control care isi va alege un partener pentru niste motive “corecte”, dragostea nefiind niciodata unul dintre ele.

Te vei indragosti fie de un individ ale carui calitati ii dau aceeasi valoare de putere ca si a ta – iar acestea sunt cele mai longevive relatii frumoase; fie de un individ care  are ceva ce tu ti-ai dori si prin alianta cu care, simti ca ai progresat pe scara puterii. Fizic superior, finante mai solide, intelect mai puternic, armonie emotionala – toate sunt monede de schimb la fel de valide.

Dragostea nu apare din senin, ci urmeaza niste coordonate inconstiente care iti ghideaza abil  alegerea partenerului caruia vei vrea sa te supui si sa il domini in acelasi timp, intr-un dans infrigurat al cautarii de sine si de vindecare, de evolutie, de pierdere si regasire de sine.

Dragostea reala apare atunci cand iti confrunti imaginea reala de sine, cand iti accepti cusururile si iti asumi constient negocierea inerenta oricarei relationari. Cand nu astepti ca partenerul sa ghiceasca adevaratele tale dorinte, cand nu vrei doar sa primesti fara a da doar firimituri, cand iti asumi pe rand si rolul de rege si cel de cersetor. Cand iti arati vulnerabilitatile cu riscul ca celalalt sa le foloseasca candva impotriva ta.

Si intrucat anul acesta este pe lista anilor in care lumea se sfarseste, inca o data ca niciodata, pentru a nu risca sa traim in continuare ca si cum nu am fi fost, si pentru ca o clipa de iubire adevarata echivaleaza ani de neiubire, sa iubim astazi.

Pentru o zi macar, poti uita de faptul ca de ziua ta cadoul nu a fost pe masura valorii tale pe care (doar) tu o stii prea bine, poti renunta la manipularile copilaresti cu care iti mentii partenerul blocat in neintelegere si sa te dedai unui festin al iubirii.

Asta daca poti sa ierti si sa accepti ca suntem cu totii human, all too human, ca nu suntem ingeri cazuti pe pamant ci organisme in contradictie cu natura lor animalica, intr-o cautare de spiritualitate si imortalitate ce numai nebunia sanatoasa a iubirii ti-o poate oferi.

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

Pentru a programa o sedinta de consiliere sau coaching trimite un email pe adresa: sofia@artdevivre.ro

 

5 comments to Halucinatie si Sublim in Dragoste

Leave a Reply