Iubitule, m-am saturat

Iubitule, m-am saturat. M-am saturat sa-ti explic in diagrame si-n metafore nefericirea mea cu tine. Stiu ca eu trebuie sa fiu cea care invita la deschidere, stiu ca eu trebuie sa te explic pe tine tie insuti. Sa-ti fac tolerabile sentimentele pe care ti le trezesc, sa-ti dau siguranta ca vei gasi mereu in bratele mele alintul iubirii neconditionate. Sa gasesti in imbratisarea mea razbunarea pentru orice infrangere sociala. Dar iubitule, m-am saturat, vorbeste-mi.

Iubitule, m-am saturat sa bat la porti inchise. Mi-am lasat orgoliul deoparte de mult, si am inteles ca eu trebuie sa fiu mai toleranta, mai intelegatoare, sa iert mai mult pentru ca stiu cuprinde cu inima mai mult decat poti tu cu mintea. Si cu toate astea, nu dai nici un semn ca te faci bine. Eu te astept iubitule, dar m-am saturat sa tot traiesc cu amintiri din viitor.  Iubitule, vorbeste-mi.

 

Iubitule, m-am saturat sa-mi pun lacat sentimentelor, de teama ca tu vei simti ca e prea mult si nu mai poti fi puternic de te lasi atins de vulnerabilitatea dragostei. Nu pot ramane cand tu nu ma intelegi. Daca nu ma pricepi, cum ai putea sa ma iubesti?….

Da, stiu, o parte de neinteles va fi mereu acolo, dar neintelesul acela frumos, cand eu inteleg de ce nu ne oprim sa intrebam de drum cand ne-am ratacit, iar tu pricepi ca am nevoie de atatia pantofi, desi nevoie n-am. Nu vreau acel neinteles cand tu decizi suveran ca am toane, ca sunt  hormonala, ca trebuie sa fiu lasata in pace ca imi trece. Iubitule, imi trece, dar imi trece si de tine.

Iubitule, m-am saturat sa nu imi explici. M-am saturat sa-ti oblojesc frica ca de-ti voi sti  povestea, n-am sa te mai iubesc. Lasa-ma sa te vad asa cum esti. Te-am ales deja, dragostea mea vine nu din judecarea celui care esti, ci din siguranta pe care mi-o da deschiderea sufletului tau pentru a–mi povesti despre el, orice, totul.

M-am saturat de taceri asurzitoare, vorbeste-mi. Iti stiu toate necuvintele, le stiu prea bine atingerea infrigurata. Iti vreau cuvintele, iubitule, da-mi-le.

Iubitule, vorbeste-mi despre tine, as vrea sa te-ntalnesc. Stiu ca am atatea calitati, dar telepatia nu face parte din ele. Am facut mai mult decat de jumatate din drum spre tine, ti-am lasat doar o mica parte, pentru ca stiu ca ma testezi sa vezi de merit sa fiu eu aceea careia sa i te predai.

Iubitule, m-am saturat sa-ti gasesc justificari in fata mea si-a altora. Nici eu nu ma mai cred. Iubitule, eu pot sa-ti fiu Femeia, chiar inainte sa-mi fii tu Barbatul, dar da-mi speranta, arata-mi ca existi cum te-am visat eu cu ochii larg deschisi.

Iubitule, eu vreau sa fiu supusa, daca tu poti domni cu adevarat. Doar admiratia fata de tine ma va ingenunchea vreodata, si nu controlul sau manipularea ta.  Nu vreau sa imi mimez dragostea si fericirea, de frica de a te pierde. Imi e mai frica de o viata traita in moarte clinica emotional, decat de singuratate.

Iubitule, sa invatam cuvinte si tandrete, sa invatam sa ne privim cu adevarat si sa ne asumam cum suntem. Iubitule, sa ne vorbim. Sa ne explicam fiecare concept, sa ne jucam cu sensurile, fara a ne dori sa avem dreptate fiecare in felul nostru. Ci sa avem dreptate NOI. Sa ne negociem subiectivitatile pana cand ne gasim pe NOI. Te las sa fii TU, atata timp cat mi-l dai si pe NOI.

Iubitule, nu mai fugi. Povestea se repeta, cu fiecare femeie. Vorbeste-mi, nu ai ce sa pierzi ceea ce deja nu ai pierdut. Sa recladim acum ceea ce tacerea si orgoliul au sfaramat atunci cu despartirea noastra, cum spune cantecul, cum spune intelepciunea.

P.S. Acest articol a fost scris pentru cei si cele care nu isi gasesc cuvintele. Necuvintele sunt problema de fond a multor relatii aflate in impas. Necuvintele, si fricile din spatele lor.

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

2 comments to Iubitule, m-am saturat

  • beheadedrose

    redate pe ‘foaie’ cuvintele pe care le-aş spune eu 🙂 credeam că sunt doar eu în aşa situaţie…cum spun de obicei: “zi după zi plusurile se transformă în minusuri, astfel afecţiunea mea se va echivala într-un final cu zero”, alt mod de a spune “îmi trece, dar îmi trece şi de tine”…Vorbeşte-mi! Tăcerea mă omoară şi nu reuşesc să apreciez lucrurile frumoase pe care le faci pentru mine!

  • Marcel

    Uau! noroc cu P.S. – ul, altfel credeam ca ai gresit sexul persoanei care nu vorbeste. De altfel foarte interesante si captivante articolele tale si, cred ca odata cind trec prin Bucuresti, am sa-mi fac o programare ca sa vorbim nitel. Mi-ar face mare placere 🙂

Leave a Reply