Metode de sinucidere

Pe un forum cineva intreba de diverese metode de sinucidere. I s-a raspuns ca ar putea sa incerce sa inteleaga femeile. Respectivul a raspuns ca e de acord, dar ca prefera o metoda de sinucidere mai usoara totusi…

Dincolo de umorul amar al acestei situatii, sinuciderea  a devenit un subiect de discutii din ce in ce mai prezent. Aceasta pentru ca este din ce in ce mai des printre noi, fie si doar ca si gand trecator in fata drumurilor complicate ale vietii.

Ironia vietii pate face ca dimineata sa iti iei vitaminele iar seara sa te gandesti la sinucidere. Pentru unii e o problema filosofica, pe cand pentru altii este o metoda de santaj emotional sau o metoda de a semnala durerea intensa si disperarea prin care trec.

Ce este si mai dureros este ca sinuciderea nu ucide o singura persoana, ci cu mult mai multe. Durerea celor care raman in urma, sentimentele de vinovatie ca poate ar fi putut face ceva si nu au facut, sunt sentimente care ucid in timp.

sinucidere depresie Metode de sinucidereAlegerile complicate pe care trebuie sa le facem uneori in viata pot avea un grad atat de intens de stres incat unii prefera sa aleaga sinuciderea. Ma refer in special la situatiile cand trebuie sa alegi intre un rau mai mare si un rau mai mic: a continua o casatorie lipsita de dragoste versus singuratate, un faliment rusinos versus a o lua cu totul de la inceput,  a duce o viata lipsita de sens versus o viata pe care trebui sa o investesti activ cu sens.

Sinuciderea este o solutie permanenta la o problema temporara, iar ceea ce individul nu isi poate imagina este iesirea din impas, nu isi poate descoperi resursele pentru a depasi momentul. Incapacitatea de a vizualiza un viitor in care problemele sa se fi rezolvat este determinanta pentru decizia finala.

Atunci cand un individ isi trage seva satisfactiei sale extrem de mult dintr-o directie – fie ea o relatie romantica, bani, statut public sau credinte, o dereglare extrema a acelui factor determina sentimente violente fata de viata in sine. Intrucat individul isi pierde sursa primordiala de sens iar suferinta devine insuportabila, Eu-l sau se dezintegreaza atunci cand pierde miezul din care se hranea.

A avea vieti complexe, in care implinirea este data de mai multi factori esentiali – gen un job care sa te reprezinte si sa iti aduca validare, relatii cu persoane importante pentru tine, credinte spirituale activ explorate – cu alte cuvinte, a fi important in diverse moduri, va proteja individul de flirturile fatale cu aneantizarea.

Pe de alta parte, problema se poate pune altfel: daca cineva e suficient de disperat asfel incat sa se gandeasca la sinucidere, ar trebui sa fie suficient de disperat sa gaseasca moduri creative de a rezolva problema – dar de multe ori aceasta implica a face lucuri pe care intotdeauna i-a fost teama sa le faca: sa-si confrunte partenerul, sa se mute in alta tara, sa renunte la statut sau imagine publica, etc.

Sinuciderea nu se intampla aproape niciodata ca rezultat al unui singur motiv. Ea este o decizie luata in urma concentrarii a mai multor cauze care determina individul in  final sa se simta lipsit de speranta, sa nu poate vedea nici un scenariu in care schimbarea e posibila, sa nu mai aiba resursele sa depuna eforturile necesare pentru a iesi din criza in care se afla.

In acelasi timp, sinuciderea este o alegere pe care multi o practica fara sa isi dea seama – intr-un mod pasiv si lent, dar tot sinucidere se numeste. Atunci cand alegi sa ramai in relatii din care frumusetea a emigrat de mult, atunci cand te complaci in situatii cu mult sub nivelul tau, atunci cand iti intoxici sufletul si trupul cu mizerii impachetate frumos.

Aproape nimeni nu duce lipsa de motive intemeiate de a se sinucide. Ce face diferenta insa este atitudinea activa catre a cauta solutii; uneori poate fi din cauza ca ai castigat loteria corticala si ai un bun echilibru neurochimic care te face sa te trezesti dimineata optimist, indiferent de probleme. Ce este important insa este ca intotdeauna exista solutii. Intotdeauna!

Exista insa o eroare fundamentala care impinge oamenii la sinucidere: si anume ca scopul vietii este fericirea. A investi viata cu scop – cand cineva isi pune problema la modul profund “care este scopul vietii”, o face pentru ca in viata lui au loc evenimente grave, care ii zguduie credintele si sursele de implinire din temelii.

Suferinta, de oricare ar fi ea, in forma ei cea mai acuta, aduce intrebarea ” Si care este scopul vietii (mele)”?

Fericirea nu este scopul vietii. Fericirea este o stare experimentata pe perioade scurte de timp si etichetata drept “fericire” prin comparatie cu starea generala care de multe ori este de absenta a fericirii, de absenta totala de cautare a fericirii.

Marea majoritate a timpului nostru este consumata pe indeplinirea unor nevoi de baza care cel mult pot aduce satisfactie. Fericirea este mai degraba o extrema a existentei ce poate fi atinsa fie prin indeplinirea unor dorinte profunde ce au necesitat eforturi mari, fie prin exercitii spirituale de reinvestire cu magie a oricarei clipe banale a existentei, fie prin gandirea pozitiva axata pe a  vedea partea frumoasa a oricarei experiente sau de a extrage sens si invataminte din orice neplacut al vietii – o arta foarte importanta de fapt.

Daca e sa dam un scop vietii, acela este de explorare a dimensiunilor umanitatii care implica, in esenta, si tristete si bucurie. Un pas superior este de alegere apoi a ceea ce vrei sa experimentezi mai des in viata ta. Si de aici incepe munca cu sine, de aici incepe faurirea destinului tau. Cand ai trecut prin lumina si prin intuneric, cand decizi ca intuneric nu mai vrei si incepi lungul drum catre sine. Efort. Satisfactia, implinirea constienta, implica efort.

speranta psihoterapie Metode de sinucidereCa aceasta inseamna schimbarea modului de a gandi, ca implica a-ti revolutiona viata din temelii, viata merita traita. Si nu spun asta  in virtutea unor principii care nu au nici o valoare atunci cand durerea este insuportabila, de genul  ca viata e un dar, ca e o sansa sau ca nu-ti apartine si deci nu ai dreptul sa ti-o iei.

Nu, viata merita traita pentru ca in tine exista intotdeauna resursele necesare pentru a gasi solutia, trebuie doar sa intalnesti oamenii si contextele pentru a-ti dezlantui fortele tale interioare. Trebuie doar sa intinzi mana si sa iei sansele pe care destinul ti le ofera prin diversi oameni, pe diverse cai.

Iar efort depui oricum. E un efort sa-ti traiesti viata la 8% din potentialul ei – si tu sa stii asta. Este un efort enorm sa te trezesti dimineata si sa te gandesti ca ai in fata ta inca o zi de poveri si neimplinire, sau o zi lipsita de bucurie si de pasiune.

Doar ca nu depui efortul corect: cel de a-ti alchimiza gandurile, de a face alegeri ce demult trebuiau facute, de a elimina oameni din viata ta care doar iau de la tine fara a da nimic in schimb,  de a invita alti oameni in viata ta ce iti pot imbogati viata in mod nebanuit,  de a face lucrurile pur si simplu diferit, de a te reinventa. Uneori din temelii. Nu e usor, dar nimic nu este usor, iar frumusetea vine uneori nu din atingerea scopului ci din drumul parcurs pana la el…

9 comments to Metode de sinucidere

  • T

    bun,si unde sunt dezbatute metodele? A iesit un articol,…frumos,insa scris de cineva viu, deci fara experienta in subiectul din titlu. afara de aia cu intelesul femeilor, care intra la masochism… ne lumineaza si pe noi cineva cu metodele, plusuri si minusuri, costuri,estetica,impact asupra mediului, etc?

  • Ai perfecta dreptate ! :*:*:*

  • daniela

    As vrea sa-i raspund lui Dani. Il inteleg f bine pe prietenul tau, am aceleasi simptome si crede-ma ca incerc sa nu arat nici la serviciu si nici acasa cat sunt de disperata.Am fost tot timpul o fire optimista,vesela dar acum sunt cazuta.Plang din orice, nu pot sa mai zambesc,nimic nu ma mai bucura.Am divortat,mi-am intretinut singura copilul student la Buc.Acum am probleme mari cu banii si simt ca nu le mai pot face fata.Nici credit nu pot lua si pe zi ce trece mi-e mai greu. Chiar in seara asta ma gandeam sa inchei sapt si sambata sau duminica sa fac gestul.Lumea te judeca,se gandesc ca nu esti normal daca te gandesti la asa ceva,dar nimeni nu stie ce traiesti tu,cum te simti.Sincer am cautat sa merg mai departe,sa ma lupt cu viata dar am intrat mai rau in necaz. Am luat bani cu dobanda si m-am afundat rau. Am devenit un om taciturn. Eram asa de vesela si de placuta dar am uitat ce inseamna cuvantul zambet. Cineva a spus,,fereste-te de depresia optimistului”. Ceva mai adevarat nu se poate. Va doresc o viata frumoasa si putere sa treceti peste necazuri.Nu am stiut niciodata cum e: curaj sau lasitate sa faci un asemenea gest.

  • dani

    Multumesc Sofia pentru raspuns,te-am descoperit de cateva zile dar deja sunt mare fan,prietenul meu este si scriitor, si se pare ca momentele coplesitoare le depaseste prin scris.Dar nu este suficient,plange continuu, spune ca-l doare capul continuu, ca totul este in ceata in capul sau si sa-l mai las in pace ce aiurelile mele motivationale, ca nu-i nimeni in capul sau sa vada ce se petrece acolo.
    asta e…a promis ca va merge macar la un medic generalist.

  • dani

    Chiar inainte sa primesc de la o amica acest articol am vorbit la telefon cu un prieten care de sapatamani intregi imi vorbeste despre gandul, tot mai apasator, al sinuciderii.
    Intr-adevar, motivele sunt mai multe, o casnicie destul de grea, dar legata de trei copii, pierderea unei femei pe care a iubit-o si cu care impartasise planuri de viitor, planuri care nu au rezistat in fata unor realitati…
    nu prea l-am luat in serios , il stiam mare adept al lui Cioran, dar astazi mi-am dat saeama ca nu pot patrunde prin ceata si intunericul de disperare ce pare a se fi lasat peste sufletul sau.

    • Sofia Dumitriu

      situatia nu e niciodata simpla cand un om incepe sa se gandeasca la sinucidere drept modalitate de a evada din nebuloasele existentiale. de cele mai multe ori e un cerc vicios al depresiesi, al nevederii unei solutii, combinat cu lipsa de iubire si de suport.
      Cioran e un filosof interesant, insa el a folosit scrisul ca si exorcizare a demonului sinuciderii. exista diverse modalitati de a depasi aceasta etapa. poate il convinggi sa vada un psiholog. daca e atat de disperat sa se gandeasca la sinucidere, ar trebui ca disperarea sa-l faca sa adopte si alte metode inainte, inclusiv niste ore de terapie.

  • nu

    Bun articol, felicitari, totusi nu suficient de puternic pentru a alunga gandurile care m-au facut sa dau peste el. Oricum, e bine sa iti asterni gandurile pozitive undeva, ar putea veni ziua cand chiar tu sa ai nevoie de ele, si atunci vei vedea cu adevarat (in)utilitatea lor.

    • Sofia Dumitriu

      Multumesc.
      stiu foarte bine ce vrei sa spui :)
      uneori imi recitesc articolele si imi spun: cata dreptate am, trebuie sa aplic mai des ceea ce stiu:)
      cu drag,
      Sofia

  • Irina

    mda…

    sinuciderea este o alegere pe care multi o practica fara sa isi dea seama – intr-un mod pasiv si lent, dar tot sinucidere se numeste. Atunci cand alegi sa ramai in relatii din care frumusetea a emigrat de mult, atunci cand te complaci in situatii cu mult sub nivelul tau, atunci cand iti intoxici sufletul si trupul cu mizerii impachetate frumos.

Leave a Reply

 

 

 

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.