Pentru ca tu nu esti, eu sunt

“Ma mir. Ca nu te-ai urcat in masina. Si ca pe acea muzica, nu ai mers cat de repede ai putut, cat de departe. Si ca, ajuns la destinatie, nu m-ai sunat…

Am sperat (da, speranta…virtute de sclav, stiu, stiu prea bine ce condamn… ) ca iti vei aminti de minunea ce puteai fi cand ma uitam la tine si te infiintam asa cum nici tu nu stiai ca poti fi. Te indragosteai de cel care erai iubindu-ma pe mine. Soon, but not yet…

Ma mir. Cat de destept poti fi si atat de prost totusi. Ma mir ca desi te-am injurat in forme literare atat de sofisticate si te-am poleit in metafore atat de analitice, tu te fortezi sa nu pricepi. Desi stiu ca pricepi, doar ca intr-o dragoste, orgoliul trebuie sa fie la fel de indragostit ca si sufletul. Si orgoliul tau a fost faultat iremediabil de nesupunerea mea neconditionata. Cum ai putea tu, regele, sa te abtii din a ma folosi, cand ti se pare atat de firesc doar sa iei fara sa dai?!

Esti constient de propria-ti prostie, a orgoliului that is, si cu toate astea il alegi. Si stiu ca suferi la fel ca si mine. Asta mi se pare fascinant, cum desi traim fiecare in filmul lui, contabilitatea destinica e aceeasi – neimplinire. Oare pentru ca nu vrem sa gasim cu adevarat, indiferent ceea ce am cautat?! Oare pentru ca niciodatata nu e   nimic si nimeni indeajuns? Oare pentru ca drama ne inspira mai mult, sa fim, sa cucerim restul lumii pentru ca ceea ce am vrut era de necucerit? Oare pentru ca stim, dincolo de orice pretext, ca nici macar acea dragoste nu poate fi de ajuns sa ne faca sa uitam ca totusi, totul se termina? Soon, but not yet….

 

Te-am vrut pe tine pentru ca in faldurile efemerului, simteam ca in prezenta ta uitam de timp, si ca nevoia de a te face al meu m-ar razbuna pentru faptul ca stiu ca timpul se termina.

Dar poate concura o persoana cu tot restul lumii? Dar ne putem opri cu adevarat vreodata din cautare? Dar nu cumva nu e nimic de gasit pentru ca ceea ce cautam nu exista?…

Crezi ca m-ai dat pe spate cu masina ta pretioasa, crezi ca butonii de la camasa ta impecabil de nesifonata  ma zvarleau in amutirea apreciativa ce ai tot asteptat? Si cat detestam cum iti erau aliniate hainele in bagaj cand ne plimbam cu pretext sofisticat prin tara…. Si cat detestam aroganta ta rupta din manualul de psihiatrie, demna de un sindrom cu propriul sau nume. Intotdeauna e vorba de altceva insa. Orice am crede, sensul este intotdeauna altul.

Te-am banuit de aceeasi disperare in a sfida timpul, te-am banuit de aceeasi foame de a mistui totul in jur intr-o devorare cosmica si penibila deopotriva, intrucat foamea ramane perpetua. Te-am banuit de aceeasi ura pe efemer, astfel incat, in apartenenta noastra, sa sfidam salbatec lipsa de sens ce ma infrigureaza . Te-am vrut de diversiune de la trivialitatea vietii. Te-am vrut de zeu, sa-mi reinventezi divinul care m-a lasat din bratele lui de mult. Am vrut repaos de la cautare, am vrut sa cred. Desi stiu ca nu pot decat sti. Soon, but not yet…

Te-am vrut de obsesie, sa ma pierd in fascinatia fata de tine, sa uit de non sens, de finitudine, de sarcasm si de tot felul de mecanisme de aparare.Te-am vrut de refugiu si de razbunare, sa-mi spovedesc in imbratisarea ta si victoriile si infrangerile. N-am vrut mafia manipularilor tale derizorii.

N-am vrut solutii, nu exista. Tu insuti imi erai raspuns. Te-am vrut de partner into the crime of being. Ti-am vrut zambetul intelegator, dulce-amar, al zeului care stie ca divinitatea sa e un drog auto-inventat pentru a-si tolera efemerul. Te-am vrut drept placere, viscerala si transcendenta, in deriderea descompunerii si inselaciunii supreme a timpului.

Te-am vrut pentru ca rationalul atat de adictiv ma innebuneste. Pentru ca vreau irational, vreau nebunie frumoasa, pentru ca vreau sa exorcizez tot abstractul intelegerilor mele intr-o pasiune viscerala. Pentru ca stiu ca nevoia de a te avea acolo, lipit de mintea mea, ma va preocupa atat de mult incat voi uita tot ceea ce stiu si vreau sa uit.

Si daca te-as avea, altele ar fi dramele, alta ar fi sfasierea. Oricum ar fi, tot nu e bine. Desi ei spun ca in final totul va fi bine, eu spun ca, de la inceputuri, nimic nu e bine. Dar ca nu pot trai stiind asta, asa ca prefer sa uit, sa ma uit pe mine, in a te sti pe tine.

Si tocmai pentru ca stii pentru ce te vreau, tu nu ma vrei. Pentru ca atunci ar trebui sa-ti accepti propria-ti cadere din rai. Inca mai vrei drogul, inca mai vrei iluzia, inca te mai crezi nemuritor. Inca iti vrei orgoliul satisfacut pentru posesiile tale lumesti, inca vrei gloria lumescului. Inca vrei sa parvii in casta celor care au multe si nu au nimic. Tu nu poti trece de dorinta decat indeplinindu-ti-o.

Si stiu ca intr-o zi, iti va fi dor. Intr-o zi vei intelege. Intr-o zi iti vei sfasia mintea incercand sa-ti ierti prostia.  Intr-o zi vei  fi rege peste un imperiu din care-ti va lipsi sensul.

Asteptand acea zi, voi elibera toti leii din mine, ma voi infasura in tacere si in departare si tie, pe tine, te las. Pentru ca tu nu ai fost, eu sunt astazi mirarea-mi de pe culmile priceperii si nepriceperii. Pentru ca tu nu ai fost, eu sunt. Iar in jur e numai ceata si pamantul se inventeaza cu fiecare pas pe care il fac. Ma fortezi sa imi fiu propriul meu altar. Si pentru ca, odata ce am cunoscut arderea, nu mai pot trai fara flacara… Soon, but not yet. ”

Un fragment dintr-o carte ce se scrie.

 

7 comments to Pentru ca tu nu esti, eu sunt

  • Raluca

    Am cunoscut un astfel de specimen,care încă se mai minte singur ca timpul nu a trecut,nu încă,dar timpul a trecut,si intradevar odată ce ai ars singura,nimic nu mai poate fi la fel,am asistat pe propria piele la o revenire spectaculoasa neplanificata,sentimentul pe care l am trăit a fost coplesitor,la un moment dat mă dedublasem,mă priveam de undeva de deasupra mea,ca totul,toata fosta relatie a fost pierdere de timp,ceva fără sens si fără scop,am plecat mâhnită,dar linistita,ca nu am pierdut nimic,tipul respectiv se juca de a iubirea si s a ars,asta e,a mai încercat încă odată sa mă jignească cu orgoliul si aroganta absurda,era exact ca tatăl meu.

  • Alina

    Randuri de liniste, asa le numesc. Clar! Vreau sa citesc cartea.

  • Antonia

    Uau, ai un talent la scris !Extraordinar! Sa ne dai de stire cand apare cartea. Va fi geniala.

  • TaVinci

    o poveste de viata frumoasa intruchipand decesul unui vis frumos transformat in inteligenta emotionala.
    un sentiment ce te trimite intr-o lume in care ar trebui sa invatam sa ne iubim asa cum suntem.
    Increderea in sine vine din acceptarea propriei persoane,
    soon, but not yet…

  • Jeni Preda

    Sofia sa traiesti,sa infloresti!parca ai inmuiat stiloul fix in inima mea cand ai scris asta.Mai vreau! 🙂
    minunat! vorba lu’ Nichita :,,ce bine ca esti!”

  • cami

    Nu pot sa cred ca ai scris asta,acum,pentru mine!de unde stii cu detalii minuscule??iti multumesc si neaparat voi citi cartea! Mai vreau…

Leave a Reply