Psihologia excesului. Sex, droguri si ciocolata

Ce satisface fiinta umana? Sexul? Banii? Pozitia sociala? Dragostea?

Nimic si fiecare din toate acestea, raspunsul dat de stiinta fiind ca implinirea vine din confruntarea bine dozata cu suferinta, stresul si schimbarea. Accentul cade pe “bine dozata”.  Aceasta ecuatie asigura combinatia ideala de dopamina si de cortizol din creierul uman, aceasta fiind formula chimica a satisfactiei. Adica este vorba de cele doua nevoi conflictuale din om: nevoia de confort, stabilitate si nevoia de nou, aventuros. 

Suntem destinati a ne plictisi de armonia raiului si a fi tentati de haosul descoperirii. Obsesia fericirii ca si tarm pe care sa esuam la adapost de viata este capcana in care cadem, realizand doar in nefericire ca destinatia vietii este in sine calatoria.

Ca fericirea implica incursiuni dramatice si in extaz si in disperare, alternate insa cu perioade lungi de echilibru ce uneori poate parea plictisitor. Pentru ca vrem sa traim intens, “peak experiences” -experiente de varf cum le numeste psihologia transpersonala, iar cautarea lor duce omul in excese de tot soiul.

Aceste nevoi contradictorii –  confort versus schimbare – se reflecta cel mai dramatic intr-o relatie: dupa ce l-ai cucerit pe celalalt, dupa ce i-ai iscodit fiecare ungher al sufletului si mintii, apare blazarea. The paradox of choice este un concept care tine de behavioral economics si care arata ca prea multe optiuni duc omul in confuzie si in nefericire. Acest paradox decizional se aplica si la relatii: de multe ori vom crede ca un altul va livra mai mult, cand de fapt va livra altceva. Pentru ca, plictisiti de armonia raiului, cautam haosul descoperirii….

Creierul nostru este o uzina chimica in cautare de dragoste sau de substituentii ei. Scanat, creierul omului indragostit si al celui care ia cocaina este identic. Si cum dragostea ori e greu de gasit dar si mai greu de intretinut, omul isi ia intensitatea  din orice zona in care excesul este la indemana si mai ales independent de oricine altcineva.

De ce este nevoie de exces? Pentru ca ne banuim de mai mult decat suntem. Pentru ca limitele nu ti le spune nimeni, ci le descoperi singur, incalcandu-ti mitologia personala si tabuu-rile sociale. Pentru ca vrem sa traim viata la limita lacrimilor de pasiune si nu de plictiseala.

Pentru ca masura este un contract social ipocrit, un reper necesar pentru mase, dar si un etalon necesar de a fi incalcat de fiecare in parte. Pentru ca a urma regulile ne conditioneaza creativitatea, fix nevoia cea mai stringenta din om: de a fi demiurg al propriei vieti, cu limite si principii proprii.

Avem nevoie de exces pentru ca la un moment dat ne saturam de redundanta respectarii normelor, pentru ca excesul ne face sa ne simtim vii iar viul se metamorfozeaza tot timpul in si mai viu. Pentru ca schimbare e numele jocului, iar in cautarea de noi repere care sa dureze mai mult de un anotimp, ne ducem uneori in exagerari ridicole dar necesare. Pentru ca a-l  afla pe “asa da” trebuie sa treci si prin “asa nu”.

Excesul este o necesitate in viata. Calea de mijloc, cumpatarea, echilibrul, sunt necesare ca si constanta zilnica, dar din cand in cand avem nevoie de experiente care sa ne transceanda  limitele.  Arta de a-ti gasi excesul “sanatos” e complicata insa, pentru ca presupune intotdeauna interactiune umana, pe cand drogul este  la indemana.

Sexul, drogurile sau ciocolata te pot duce insa pana intr-un punct finit al satisfactiei. Adevarata nebunie frumoasa si adevaratul exces vin din razboiul si pacea aduse de flirtul cu o minte asemanatoare, din spovedirea completa a propriei fiinte in fata altei fiinte.

Satisfactia livrata de de substituenti chimici e lipsita de savoare in realitate. Pentru ca iti dai seama ca esti intr-o orgie senzoriala individuala, in care sentimentul vinei si al pacatului, desi abolit in actul excesului, iti insinueaza un frig cosmic in minte si in suflet apoi. Poate si pentru faptul ca ai un exemplu despre cum ar putea fi si iti doresti mereu repetitia minunii euforice.  Si mai ales pentru ca nu are continuitate in viata reala, asa cum gandul ca traiesti in dragoste te inconjoara in tot restul vietii tale.

Daca relatiile ar fi ce ar trebui, ar livra tot mixul chimic necesar creierului astfel incat sa nu aiba nevoie sa suplimenteze sau sa evadeze in alte excese. O dragoste frumoasa ofera si suficient confort si suficienta surpriza. Pentru ca suntem suficient de asemanatori in nevoile noastre ca sa gasim intelegere dar si suficient de diferiti, astfel incat sa avem tot timpul …surprize.

Daca nu ne-ar conduce frica, controlul si orgoliul am descoperi ca interactiunea umana este drogul si excesul necesar. Ca poti face exces de dragoste, nu in genul formulei  “femei care iubesc prea mult”, ci in a iubi in exces chiar si cand nu intelegi, chiar si cand nu merita – pentru ca meriti tu sa simti. Cum e sa dai pana la capat – sa iubesti nu numai pentru ca ci si chiar daca. 

Si atunci vei trai si in intens si in exces. Frica si orgoliul ne blocheaza experienta umana relationala. Excesul sanatos trebuie sa fie de curaj catre vulnerabilitate. Si atunci vei avea si sex senzational, pentru ca vor fi prezente toate emotiile din tine, si bune si rele. Si atunci vei avea si drogul cautat – dragostea implinita si marturisita.

Iar relatiile umane ofera exact formula gasita de stiinta pentru implinire: confruntarea bine dozata cu stresul, suferinta si schimbarea. Sa nu ne oprim la marginea minunii, cautand doar validari pentru ceea ce suntem. Ci sa cautam oamenii care ne scot din zona de confort, pentru ca viata nu e  validare de sine ci experienta, creare, descoperire de sine. Singura constanta este, cu adevarat, schimbarea.

Evadarea din rational este o placere teribila atata timp cat invatam sa ne pierdem mintile cu cap. Paradoxal, desigur, dar asa cum traim ca si cum am fi eterni, putem fi si nebuni ca si cum am fi normali! Pentru o viata sanatoasa psihic se recomanda doar excese de dragoste si prietenie, de empatie si vulnerabilitate, de curaj si creativitate. Tot restul e halucinare chimica!

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

7 comments to Psihologia excesului. Sex, droguri si ciocolata

Leave a Reply