Rehab emotional

Dependenta emotionala de un om determina sevrajele cele mai cumplite cand el sau ea nu ni se mai ofera in supradoza necesara.

In planurile mele pe termen lung se afla infiintarea unui Rehab Emotional, loc de pelerinaj pentru indragostitii cu destinul pus on hold de catre un om ridicat pe piedestal divin. Pe frontispiciu as parafraza sintagma infernului lui Dante, doar ca acest rehab ar fi  un eden al devirusarii emotionaleLasciate ogni speranzavoi chentrate . Adica lasati la portile institului speranta, whatsapp-ul, virtualul, ipocriza si orice instrument de comunicare cu lumea celor care trebuie sa moara in viata voastra.

Stiu si cine mi-ar trece pragul: oamenii bulversati de dor si de dorinta, cersetori de dragoste si de atentie, oameni neinceputi pentru ca nu au terminat cu visul cosmic al umanitatii: dragostea simbiotica. Adica aproape noi toti cei care ne blocam la un moment dat in neinteles.

Spovedania de seara ar urma ritualul exorcizarii celor mai salbatice proiectii cu privire la dragoste si partener. Scenariul iubirii neimplinite are intotdeauna un “vinovat”, paradoxul esecului relational fiind ca fiecare are dreptate in lumea lui, dar in lumea lor comuna, amandoi sufera.  Ei, adoratii si irepetabilii care pentru o nanosecunda te-au invesmantat in eternitate si in curcubeu, sunt metamorfozati in suferinta din dragoste in calai si ticalosi.

Desi pare ca nimeni nu a iubit cum ai iubit tu,  te rog sa crezi: povestea e aceeasi. Dorinta, dorul, disperarea si tanguirea se repeta in fiecare om care iubeste neimplinit.

Asa cum medicina a identificat virusii biologici, mai tanara si nehotarata stiinta a psihologiei va identifica la un moment dat virusii emotionali care ne ataca mintea. La loc de cinste se vor afla dragostea patologica, gandirea negativa, credinta magica, iluzia controlului si a constientei, frica de libertate si de asumare a responsabilitatii.

 

 

Devirusologia emotionala ar incepe prin a pune pauza la filmul vietii tale. Priveste ca un spectator hologramele amintirilor tale, faultate oricum de timp si de intentie si analizeaza-te ca un cercetator ce observa o forma de viata extraterestra. Adica detasare, un sentiment minunat, pentru ca cel mai tare film care exista este viata ta.

Cu obiectivitate maxima, aminteste-ti ce ti-ai spus cand l-ai intalnit prima oara, care sunt motivele declarate si mai putin declarate care te-au facut sa intri in hora emotionala. Inteligenta, forta, control, putere, sex, protectie, vulnerabilitate? Ce cauti tu – compensare prin celalalt, libertate in doi sau obsesie simbiotica?….

Eliberat de zgomotele de fond a trebuintelor de peste zi, bolnavul de dragoste ranita si-ar contempla, printr-un proces radical de sinceritate, adevaratele nevoi ce il fac sa se reintoarca, mereu si mereu, sa cerseasca dragoste acolo unde primeste doar refuz.

Din intunericul nevoii de compensare ce sta la baza majoritatii relatiilor, ar inmuguri zorii constientizarii: asumarea completarii destinului nu prin imprumut de la un altul, ci prin actiune si efort asumat. Pentru ca vor intelege ca nimeni nu salveaza pe nimeni, ca dragostea e o impartasire de libertati si frumuseti si nu o negociere de traume.

Diminetile ar incepe cu multa lumina: constientizarea, substantiv ce va deveni mantra fiecaruia, s-ar intampla din primele clipe. Ziua nu ar incepe in traditia clasica a Eu-lui tau. S-a zis cu litania inconstienta a sufletului ce-si cauta ispasirea in bratele altcuiva. Nu, dictatura inconstientului ar inceta din clipa in care ai lasat speranta pe pragul institutului. Avem nevoie de certitudini si apoi de sperante.

Ziua unui om constient incepe cu propuneri constiente de ganduri si emotii pe care ai vrea sa le traiesti in acea zi. Vrei sa iubesti si sa te simti iubit? Minunat, din prima clipa a zilei poti iubi viata, pe tine si umanul in toate contradictiile lui. Pentru ca nu poti iubi daca nu ai dragoste de daruit, si mai ales daca nu te simti demn de iubire.

Poti sa te debraci de frica si de manipulari si sa te expui vietii spunandu-i: azi traiesc ca si cum nu am fost dezamagit niciodata, azi traiesc nu in ingrijorare si control ci in libertate si in paradox. Vrei sa te simti iubit? Mai intai trebuie sa afli care este limbajul iubirii pentru tine. Ce ai nevoie ca sa te simti iubit? Tandrete, control, obsesie, dominare, dependenta, daruire?… Da, romantismul are logica si tehnica lui.

Dupa amiaza unui om constient l-ar gasi daruind: bucurie, zambet, o imbratisare, un bine facut de dragul binelui. Pentru ca exista multa viata in afara relatiei. Pentru ca omul trebuie sa isi ia sens si implinire nu numai din dragostea fata de un om, ci si din dragostea pentru umanitate. Pentru ca omul trebuie sa se defineasca nu numai prin limitele unei relatii, ci si prin deslimitarea interactiunii umane.

Devirusarea emotionala ar mai implica si o reamintire de sine: care este cu adevarat idealul tau de dragoste si care sunt prioritatile destinice ce la vrei intr-un partener? Pentru ca suferinta dupa un anume om nu vine nicidecum dintr-o dragoste prea mare, ci dintr-o nevoie prea mare de ceva pe care tu eviti sa ti-o indeplinesti iar celalalt iti ofera pretextul hedonist pentru a amana stringentele reale din viata ta. Pentru ca in imbratisarea senzuala a iubirii, fugim de respingerea vietii. Nu merge asa.

Si te-as intreba…. omule, tu chiar nu mai existi in afara unei povesti de dragoste esuate? Tu chiar crezi ca nu vei mai iubi vreodata, ca lumea a inceput si s-a sfarsit cu acela? Chiar nu poti sa crezi ca poti mai mult si ca vei avea mai mult in momentul in care renunti sa te inchini icoanelor iubirilor apuse?

Pune cruce, ingroapa-ti iubirile cu respect si cu bocitoare, pune-ti un nou chip si o noua asemanare si treci inapoi in arena vietii. Dragostea e dezvoltare personala, nu portul in care vrei sa-ti ascunzi corabiile esuate.  Gladiatori citadini, la lupta cu disperarile si tradarile inerente ale vietii. Dezvrajirea e doar prima parte, constientizarea si devenirea e filmul in care vrem sa jucam cu totii!

6 comments to Rehab emotional

  • Alina

    Iti multumesc! Citind articolul acest tocmai ce m-am eliberat de bagajele emotionale mult prea multe si prea grele pe care le-am dus cu mine atatia ani.
    Multumesc!

  • Ohmm Octav

    🙂 Iti recomand filmul “Couples Retreat” (2009), o comedie savuroasa centrata pe povestea a patru cupluri aflate in vacanta intr-un resort tropical. In timp ce unul din cupluri este acolo in incercarea de a-si repara casnicia, celelalte afla ca participarea la sedintele de terapie nu este optionala ci obligatorie, resortul in sine fiind exact un astfel de “Rehab Emotional” cum iti doresti tu sa infiintezi.
    Cand vei vrea sa si actionezi in privinta asta poti sa ma anunti si pe mine, ma gandesc si eu la asta de ceva vreme.. 🙂

  • Ovi

    cu atat mai mult te rog sa elaborezi “iluazia constientei” cu cat chiar mai incolo in articol apelezi la ideea de costientizare a anumitor stari, ganduri, nevoi.

  • Ovi

    hhhhh, vrei sa elaborezi un pic ideea “iluzia controlului sau a constientei”.
    ce vrei sa spui despre iluzia controluilui cred ca pricep, insa despre cea a constientei as vrea sa aud mai mult.
    multumesc

  • Razvan

    “Yong Adult” e un film care vorbeşte fix despre asta.

Leave a Reply