Sindromul salvatorului intr-o relatie

Inima are ratiunile ei pe care mintea nu le pricepe. Spun cei care iubesc obsesiv, avocati pasionati ai relatiilor nefunctionale, adictive, in care suferinta este tradusa drept dragoste.

Traumele si nevrozele au de asemeni insa ratiunile lor pe care mintea le ignora.  Cand doi oameni au nevroze complementare se formeaza o adictie de lunga durata. Fiecare spera inconstient sa se salveze prin celalalt. “Pe mine mie reda-ma” devine lozinca de baza, desi de cele mai multe ori celalalt iti va indeplini neasteptarile si  niciodata regasirea de sine.

Sindromul salvatorului in care se erijeaza fiecare dintre parteneri este o decizie aparent constienta, fiecare investindu-l pe celalalt cu aceasta responsabilitate. Fiecare simte prometeic cum ii va alina celuilalt spaimele si neajunsurile existentiale.

In final insa, toate vulnerabilitatile spovedite cu atata speranta la inceput, vor fi folosite impotriva celuilalt cand partenerul esueaza in a duce la bun sfarsit mandatul de salvator. Cei care te ridica te si coboara, e o realitate politica precum si personal romantica.

Nevrozele complementare cel mai adesea intalnite in relatii sunt: unul introvert celalalt extrovert, unul  extrem de rational celalalt extrem de sensibil,  unul narcisist celalalt preamodest, precum si clasicele frumoasa si bestia, doamna si vagabondul, Pretty woman si Richard Gere.

Dragostea asa cum este ea acceptata, complicata si nevrotica,  e un simptom al unei societati bolnave. Adaptarea la ea e in sine un semn de nevroza. Dragostea, fericirea, divinul  si sensul, marile mituri sociale cautate cu fervoare de orice pamantean, trebuiesc redefinite cu asumare si curaj.

Cei care isi asuma singuratatea sau mai bine zis solitudinea sunt infierati drept antisociali, pentru ca sunt un soi de reminder pentru multimi . Ei arata ca exista viata si in afara compromisului. Si cum compromisul  relational este definitia normalitatii, cei care se extrag din acest grup de suport abuziv, vor fi considerati  anormali. Dar mai bine te ingrijorezi cand te regasesti de partea majoritatii, pentru ca multimile, asa cum arata psihologia sociala, pun in comun fricile atavice si nu aspiratiile nobile.

Relatia cea mai frumoasa de iubire intre doi oameni poate inflori doar plecand de la premiza libertatii si implinirii personale, obtinute prin sine insusi si nu prin procura inmanata altuia. Conform logicii din afirmatia  free sex is the most expensive sex, la fel si salvarea printr-un altul provoaca dezamagiri mai mari decat simptomele initiale.

Cunoaste-te pe tine insuti inseamna in primul rand a da valul jos de pe imaginea de sine urzita din aspiratii nobile si a accepta care iti sunt slabiciunile si dorintele ascunse pe care le doresti vindecate sau indeplinite de celalalt.

Nimeni nu te va salva de tine insuti pentru ca fiecare are nevoie la randul sau de un salvator.  Revelatia de pe urma este cea in care pricepi ca nimeni nu o poate face decat tu insuti. Cu carti si cu terapie, cu yoga si cu reflectare, cu revolta si cu acceptare, dar tu prin tine insuti, propriul tau altar si propria ta flacara.

Nu lasa universul sa-ti scoata in cale o nevroza complementara ci supune tu ursitoarele proprii sa-ti conspire  un alt destin plin de constientizare, de asumare  demna si de curaj de a te extrage din  matrixul social.  Suferinta este un maestru doar pana cand devii tu stapanul suveran al emotiilor, hormonilor si fricilor tale. O dictatura a constientizarii si  asumarii demne a celui care esti.

 

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

Pentru a programa o sedinta de consiliere sau coaching trimite un email: sofia@artdevivre.ro,  (+40) 727. 490. 830

2 comments to Sindromul salvatorului intr-o relatie

Leave a Reply