Sunt nevrotic, deprimat si narcisist. Deci exist

Povestea mea de dragoste cu psihologia a inceput cu psihanaliza. Freud, Jung, Wilchelm Reich. Apoi l-am descoperit pe Erich Fromm si “Arta de a iubi”, din care am cumparat 16 exemplare si le-am facut cadou. Ale tineretii frumuseti, cand orice perla de intelegere ce o descoperi vrei sa o strigi in gura mare tuturor, cand simti ca ai reinventat tu roata.

Psihologia umanista si copilul ei teribil, psihologia transpersonala, au fost apoi o oaza de reverii existentiale in care omul avea fantezii de self-actualization, nevoi superioare de transcendere si comuniune.  Au trecut ani intre timp. Vreo 15. De experiente personale si profesionale ale caror concluzie a fost ca la inceput, ca si la sfarsit, a fost psihanaliza.

Ca omul este o fiinta in conflict cu el insusi. Ca omul este un organism mimetic, care mosteneste traumele parintilor, care invata dragostea, atasamentul, supunerea fata de autoritate, increderea in sine, din interactiunea cu mentorii sai: parintii, profesorii, televizorul, internetul, cartile.

Faptul ca omul isi umple mare parte din timpul liber cu televiziune, sex si ciocolata – toate ambalate rafinat in camuflari justificabile, spune foarte multe despre dorintele de baza ale omului. Orice preocupari sofisticate pe timpul zilei se reduc la ceas de seara  la cautarea viscerala de senzatii si trairi intense menite sa transceanda un plictis si un  gol interior.

Problema cu omul este ca a evoluat de la stadiul de animal inconstient la cel de constient, in primul rand de efemeritatea, mortalitatea sa. Omul este in conflict cu sine insusi intrucat nevoile animalice si nevoile superioare dezvoltate de evolutie sunt in conflict unele cu altele.

In functie de cat de mult moralitatea va reusi sa inhibe nevoile ancestrale, omul va dezvolta sentimente de vina si rusine, de insuficienta umana. Ipocriziile pe care oamenii le intretin cu privire la natura umana, negarea efemeritatii prin aruncarea disperata intr-o iubire de un om sau de un zeu, nu vor aduce insa niciodata echilibru.

Sclavagismul exista inca in dependenta patologica de un om sau o activitate prin care omul incearca, inconstient, sa uite de sine, insa cu  iluzia descoperirii de sine prin celalalt.

Nemultumiti de raspunsurile incomplete oferite de spiritualitate, omul cauta experiente umane care sa-l duca in sfere transcendente. Dragostea pare a fi vehicolul perfect pentru a depasi orice impas, devenind o religie in sine – credem si nu cercetam pana cand realizam ca partenerul banuit zeu are, totusi, chip de lut. Nici un om nu vrea sa joace rolul de dumnezeu in viata altcuiva decat ca si ofrande ce i se aduc si nicidecum ca si salvarea care se asteapta prin aceasta investire.

Relatiile cel mai greu de depasit sunt cele in care partenerul indeplineste o nevoie funciara a omului, constienta sau inconstienta si care face parte din:

  • nevoi pozitive – nevoia de impartasire pe acelasi nivel a intelegerilor si bogatiilor interioare si exterioare
  • nevoi neutre – nevoi materiale, comfort, statut
  • nevoi negative – nevoia de a reproduce un mecanism format in copilarie de traducere a atasamentului si afectivitatii prin abuz, suferinta, cearta, indisponibilitate afectiva.

Povara de a fi fericit creeaza asteptari nerealiste pentru om. Fericirea constanta este o imposibilitate psihica intrucat mecanismele evolutioniste sunt perverse. Il fac pe om sa simta satisfactie pe perioade limitate, impingandu-l catre mai mult, din orice, din oricine.

Satisfactia nu este o stare specifica omului. De aceea trebuie invatata prin metode usor naive si new age-ish dar perfect functionale: practicarea recunostintei, terapia cognitiva, schimbarea focusului de pe negativismul neajunsurilor pe realizarile conforme potentialului genetic si a mediului in care ai inflorit.

Intelegerea lipsita de ipocrizie a  naturii umane, desi sfarama piedestaluri divine, aduce vindecare prin faptul ca omul nu mai are asteptari marete de la sine si de la existenta. Pentru ca intelege ca dorintele lui sunt conflictuale, pentru ca intelege ca episoadele depresive sunt inerente si chiar o masura a sanatatii mentale. Depresia  este un mecanism evolutiv care arata omului ca are o problema in care s-a poticnit in drumul intelegerii de sine si de ceilalti.

Depresia semnaleaza ca e momentului unei reevaluari de valori, de credinte. Cere curaj a-ti da jos zeii de pe piedestal, fie ca acestia ti-au fost parinti, iubiti sau dumnezei.

Omul este in alint metafizic negandu-si natura profund narcisista si egoista, avand asteptari uluitoare de la sine si de la altii. Narcisismul si egoismul, in doze sanatoase, sunt o conditie esentiala pentru succes. De oricare, relational sau in mediu de bussiness.  Multi oameni de succes, asa cum este succesul vazut de societatea moderna, sufera de diverse tulburari de personalitate, avand in general la baza o hiperbolizare a ego-ului care ii face sa:

1. se supraestimeze si in consecinta sa aiba mai mult curaj si sa isi asume riscuri pe care un om prea constient de limitele lui nu si le va asuma.
2. considere ca merita foarte mult si in consecinta sa ceara foarte mult si sa nu se multumeasca cu firimituri de succes.
3. speculeze conflictele interioare ale celorlalti care ii tin blocati si ocupati si sa se erijeze in lideri ai caror autoritate este nedisputata, atuul lor fiind cel mai adesea doar extrema incredere in sine.

Valorile morale irealiste creeaza iarasi conflict in om. A iubi neconditionat, a intoarce si celalalt obraz, a rosti adevarul cu orice pret, a fi modest, toate sunt valori menite a face din om o fiinta in conflict cu sine insusi si ca atare blocata in neintelegere, in vina, in stima de sine scazuta. Si ca atare manipulabil. Investigarea realitatilor psihice si a universului metafizic este un drum care trebuie strabatut de orice individ pentru a decide care ii sunt valorile. Mai pe scurt: citeste, studiaza, intreaba, mergi la terapie.

A fi o fiinta congruenta cu sine insusi, cu un eu definit prin negocierea constienta intre animalic si divin presupune investigarea constienta a ambelor dimensiuni: cea animalica si cea divina/spirituala. La capatul explorarii te vei vindeca de vini imaginare, iti vei asuma alegerile, te vei da jos de la inaltimi spirituale false, te vei urca pe culmi ale unui extaz mai domestic si mai ales, iti vei asuma responsabilitatea propriei fericiri.

Imbratiseaza-ti momentele depresive trecatoare. Te imping la schimbare.
Infrunta-ti adevaratele nevoi si comunica-le fara rusine sau vina. Vei primi cand vei cere.
Invata sa-ti accepti o doza sanatoasa de egoism si narcisism. Daca tu nu consideri ca meriti, cu atat mai putin ceilalti.
Cunoaste-ti zeii si valorile care te definesc. Te vei descoperi pe tine rupt din soare sau iti vei reinventa magicul printr-o intelegere lipsita de regrete sau resentimente.

Intr-un aici si acum poleit cu zambetul dulce amar al celui care intelege, accepta, imbratiseaza si se deda efemerului cu o intensitate demna de imortalizari in admiratia celorlalti. Iar de vrei sa fii religios cu orice pret, fii un Zorba Budha. Un om care a gasit echilibrul intre egoism si altruism, intre spiritual si animalic, intre trivial si transcendent.

Trimite unui prieten! Trimite unui prieten!

 

 

1 comment to Sunt nevrotic, deprimat si narcisist. Deci exist

  • Uite ce iti reprosez , iubirea neconditionat uneori(si e destul uneori) da nastere la iubire neconditionata .
    Daca nu ar fi oamenii care se straduiesc sa spuna mai mereu adevarul chiar daca nu este in favoarea lui , atunci cu toti ne-am rani recirpoc prin minciuni.
    Valoriile morale dau nastere la buna intelegere si la impacare de sine , ma simt bine cand fac ceva bine semenului meu.
    Moralittea ne aduce deasupra (cat a mai rams din ea ) animalelor care se sfasaie.
    Freud a vazut doar o parte a naturii umane , cea nedomesticita , cea murdara , poate s-a regasit chiar el in ceea ce a scris.
    Narcisismul nu da nastere niciodata fericiri …mne indeparteaza de oamenii , ne face sa-i privim critic si avem cateva momente de placere savurandu-le defectele si atat…

Leave a Reply