11 documentare despre iluziile si contradictiile naturii umane

A fi pregatit pentru viata inseamna sa ai capacitatea de a vedea raul acolo unde exista, a putea identifica iluzia, distructivitatea si patologicul nu numai cand sunt evidente ci si in diversele lor deghizari si rationalizari. 

Credinta in bunatatea innascuta a oamenilor si a congruentei lor morale sta la baza majoritatii dezamagirilor. A intelege si a accepta ambivalenta si contradictiile naturii umane este primul pas catre constientizarea crescanda a realitatii. A face diferenta intre ceea ce spune si ceea ce face un om, a accepta ca un om poate face lucruri marete pe de o parte si oribile pe de alta parte, a avea capacitatea de a detecta ipocrizia, manipularea si inselatoria atat in noi insine cat si in ceilalti, ne pastreaza intr-un echilibru necesar intre entuziasm si cinism. 

Iluzia si autodeceptia sunt placerile vicioase ale imaginatiei noastre care idealizeaza natura umana, care mai mult vrea sa creada decat sa stie. Vrem sa credem in sfintenie, in victoria  binelui, adevarului si dreptatii si refuzam sa acceptam dovezile care ataca imaginea pe care ne-am construit-o cu privire la cei pe care i-am ales sa ne inspire. 

Majoritatea oamenilor chiar sunt buni, dar majoritatea oamenilor nu fac istorie. Cei care ajung in diverse pozitii ierarhice sociale vor avea parte de drogul numit putere – psihologia descrie sindromul  “hubris power” drept betia puterii care corupe ratiunea.  Iar legenda spune ca imparatul filosof Marcus Aurelius, constient de acest pericol, avea un sfetnic care-l urma peste tot pentru a-i sopti constant “ Esti doar un om, esti doar un om…”

Intre genialitate si nebunie exista o line fina si de multe ori indicibila. In afara de dificultatea de a discerne intre genialitate si aberatie, un om poate avea idei, teorii si realizari geniale in anumite directii si erori si esecuri la fel de marete pe de alta parte. Inteligenta si creativitatea  pot duce la realizari magnifice iar acestea pot coexista cu un caracter dubios, cu erori de moralitate, cu o inteligenta emotionala scazuta sau cu tulburari de personalitate

In ajutorul autoeducatiei am creat o lista de documentare care arata partea intunecata a unor personalitati marcante din spiritualitate si dezvoltare personala,  cateva despre sociopatii din zona de business si  unele despre tulburarile de personalitate ale unor artisti geniali.

1. Wild Wild Country  (Netflix, 2018)

Wild wild country este un documentar senzational care avertizeaza despre puterea carismatica a liderilor spirituali (in acest caz Osho) si despre efectele dezastruoase ale credintei oarbe in diversi mesia.

Este fascinant si deopotriva periculos ce pot face oamenii in numele credintei – in mod paradoxal, vor face fix opusul spiritualitatii promovate.

Trebuie facuta diferenta intre filosofia declarata a unei comunitati spirituale si partea administrativa a organizatiei care intermediaza publicului acea filosofie. Cu cat organizatia este mai mare, cu atat esecul moral este mai probabil.

Acum 20 de ani cartile lui Osho faceau senzatie in randul cautatorilor spirituali – erau o combinatie unica de spiritualitate orientala cu dezvoltare personala si misticism.  Osho este cel care a popularizat in Occident importanta meditatiei si mindfulness-ului, care celebra dragostea si sexualitatea lipsita de prejudecati prin  povesti si metafore pline de umor si creativitate, militand impotriva oricarui sistem inchistat religios. 

In anii ‘80 cand a migrat catre SUA era un moment propice cultural pregatit de miscarea hippy si de revolutia sexuala a anilor ‘70. Societatea trecea printr-o perioada de eliberare de rigiditatile diverselor miscari religioase traditionale iar in acest context erau puse sub semnul intrebarii toate tabu-urile sociale, inclusiv cele cu privire la relatii, dragoste, casatorie, sexualitate. 

Filosofia si literatura lui Osho difera mult de modul in care organizatia supervizata de el a interactionat cu societatea. E un fenomen des intalnit in multe organizatii spirituale. De la biserica la culte, secte si organizatii spirituale, conflictul intre principiile promovate si aplicarea lor practica arata esecul naturii umane de a se ridica la inaltimea idealurilor spirituale. 

Puterea corupe la orice nivel – iar cand e vorba de spiritualitate dezamagirea este cu atat mai crunta; si de fapt e mult mai greu de crezut ca liderul spiritual venerat ar putea fi el insusi victima betiei de putere.

 In acest documentar veti putea vedea modul in care oamenii buni ajung sa faca lucruri de neimaginat, ilegale si imorale in numele credintei. Este o psihoza in masa in care principiul “ scopul scuza mijloacele” este cu atat mai valid atunci cand participantii se simt apostolii adevarului suprem si astfel au datoria ca prin orice mijloace inclusiv santaj, intimidare, crima, sa promoveze si sa apare organizatia care propovaduieste “calea, adevarul si viata”. 

2. Going Clear: Scientology And The prison Of Belief (HBO,2015)

Daca vrei sa te imbogatesti, fondeaza o religie. Asta a spus si a si pus in practica L. Ron Hobbard, un scriitor ratat de science-fiction care si-a luat insa revansa pe succes punand bazele celei mai mari escrocherii “spirituale” care continua, uluitor, si in zilele noastre. 

Am pus cuvantul spiritualitate in ghilimele pentru ca doctrina lui este o combinatie macabra de metode furate si adaptate din psihanaliza – de unde si respingerea categorica a oricarui psiholog sau psihiatru din organizatia lui  pentru ca acestia, in afara de faptul ca reprezinta competitia, pot si identifica aberatiile metodologiei lui. 

Acestei metode de introspectie numita „clearing” i-a dat obiectivare pseudostiintifica printr-un aparat de biofeedback ( o replica infantila a aceleiasi tehnici folosite in detectorul de minciuni) iar pentru discipolii avansati avea si o poveste ezoteric explicativa a originii omului – aici intervin niste extraterestri si povesti SF, amuzante daca n-ar fi vandute drept adevar spiritual. Formula nimerita e  formidabila in esenta: psihologie pentru incepatori, pseudostiinta pentru glazura obiectivitatii si supranatural pentru dorinta innascuta de magie. 

Intre genialitate si nebunie e o linie fina. Nu e cazul aici insa, Hubbard nu are nimic genial in el, suferea de diverse simptome  (depresie, paranoia) iar literatura de la baza “religiei” sale este una atat de ridicola, puerila si plina de mumbo-jumbo psihologic incat succesul organizatiei sale pare a fi o eroare cosmica de sistem. 

Genialitatea vine insa ca un efect secundar al modului in care organizatia s-a construit – a atras cateva personalitati care dadeau validitate miscarii prin prezenta lor – Tom Cruise, John Travolta sunt numele cele mai cunoscute. Problema e ca toti cei care au venit in Scientology deveneau santajabili, chiar daca voiau sa plece nu mai aveau cum: procesul de “clearing”  presupune un soi de spovedanie a traumelor si problemelor cu care se confrunta individul. Toate aceste sesiuni erau inregistrate, secretele oamenilor care erau ghidati subtil catre a marturisi tot deveneau material de santaj in caz ca cineva avea ceva de spus negativ la adresa lor. Si-n plus, semnau un contract spiritual valabil un miliard de ani! Lol 

Am urmarit ani de zile fenomen Scientology, acum 15 ani se gaseau foarte greu informatii pe net despre ei pentru ca vanau orice site si orice persoana care ar fi spus ceva impotriva lor. Intamplator, orasul in care am locuit cativa ani in SUA era si sediul lor central –  Clearwater, Florida si pentru ca m-au fascinat dintotdeauna organizatiile spirituale si puterea credintei am fost la cateva evenimente organizate de ei.

La prima vizita am vizionat un film facut special pentru denigrarea psihiatriei (care are intr-adevar o istorie intunecata dar explicabila avand in vedere modul greoi in care evolueaza stiinta), erau toti in uniforme ( o alta tehnica obisnuita a oragnizatiilor spirituale) si urmau un scenariu de marketing agresiv bine pus la punct – ani de zile m-au sunat cu diverse oferte si invitatii de a participa. Era aproape imposibil sa fii scos de pe lista lor, doar cand le-am spus ca sunt psiholog am reusit sa scap de invitatii. 

Puterea lor este atat de mare incat au santajat inclusiv IRS-ul ( fiscul american!) astfel incat au obtinut dreptul de a se numi religie si a fi scutiti de taxe. Da, chiar si in zilele noastre, IRS-ul se teme de Scientologie  astfel ca ei continua sa se numeasca religie si nu platesc taxe acumuland astfel o avere fabuloasa. 

Faptul ca acest documentar exista este o victorie fenomenala impotriva secretomaniei si fricii pe care organizatia o induce oricarei persoane care desconspira informatii negative despre ei. 

Abuz, exploatare, santaj, megalomanie, paranoia, credinta,  pseudostiinta – fiecare minut din acest documentar te lasa perplex si iti aduce o alt fel de iluminare decat cea promisa de orice forma de credinta: si anume ca nevoia si dorinta de a crede, si mai ales de a face parte dintr-o comunitate, distorsioneaza gandirea intr-un mod halucinant. 

Urmariti si acest interviu cu Tom Cruise in care acesta face o reclama incredibila si bizara acestei organizatii.

Succesul celor doua organizatii fondate de Osho si Hubbard are la baza nevoia omului de comunitate, de a fi alaturi de mii de oameni care cred in bine, adevar si transcendenta. Paradoxul este ca ajung sa faca rau, traiesc in iluzie si isi transcend doar simtul realitatii.

3. Enlighten Us – The Rise And Fall Of James Arthur  (Netflix, 2016)

Un alt fenomen de referinta al dezvoltarii personale este cel marcat de filmul The secret. Imi amintesc ce furori a facut documentarul cand a aparut in 2006. Era si firesc – era o celebrare (psihotica) a gandirii pozitive, o combinatie de pseudostiinta cu pop psychology cu marketing american care iti promitea succesul si indeplinirea oricarei dorinte printr-un soi de legislatie ‘cuantica’ – paradoxurile din fizica cuantica sunt extrem de speculate de pseudostiinta si misticism. 

Atunci cand stiinta spune ‘Pana aici stim. Restul e mister, mai cautam, ne mai straduim, mai cercetam, dar doar atat stim’, spiritualitatea si misticismul completeaza triumfator: ‘ De aici inainte stim noi, ai incredere. Totul se explica, nimic nu e intamplator, Universul conspira’.  Legea atractiei, a intentiei si a gandirii pozitive sunt sfanta treime si scurtatura catre secretul fericirii, asa cum promite The secret. 

Un documentar despre stoicism ca si stil de viata nu e nici pe departe atat de marketabil. Omului trebuie sa ii vinzi scurtaturi, rezonanta si speranta iar ca bonus, o poveste magica integrativa care da sens – cu alte cuvinte o industrie a sperantei nerealiste. Efortul, disciplina, controlul, responsabilitatea, munca, toleranta la incertitudine, reajustarea asteptarilor si evaluarea lucida a propriei persoane nu ar aduna niciodata sali cu mii de participanti. Oamenii se vor aduna masiv intotdeauna in jurul vanzatorilor de iluzii. Istoria e plina de exemple.

Din aceasta miscare a Secretului face parte si James Arthur. In documentar veti putea vedea partea de bussines si de culise a evenimentelor de masa din industria americana a dezvoltarii personale. Este practic vorba de un spectacol psihologic care este organizat pe baza unor principii din dinamica de grup, cu cateva elemente usurele de hipnoza in masa pentru elementul de senzational,  adica un fel de stand-up psihologic si betie psihica colectiva.

James Arthur ajunge intr-un moment in care in mod ironic si absurd viata il obliga sa puna in practica in propria sa viata tot ceea ce le vindea oamenilor pe scena. La unul din evenimentele lui in care isi motiva participantii sa-si depaseasca limitele isi pierd viata 3 persoane iar in documentar veti vedea cum el tot nu intelege ce s-a intamplat de fapt, ce responsabilitate ii revine  atunci cand oamenii il privesc ca pe un mentor.

In fine, nu el in sine este atat de interesant cat mai ales radiografia bussines-ului din spatele dezvoltarii personale. Documentarul arata foarte bine cum a evoluat industria (Oprah a fost de mare ajutor), ce orgolii si motivatii  ii determina pe unii sa devina star-uri in aceasta industrie, si pe de alta parte veti intelege nevoia masiva a oamenilor de a se aduna in comunitati pentru a-si rezolva problemele emotionale si a-si depasi limitele in cautarea unui succes adeseori intangibil.

4. I Am Not Your Guru (Netflix, 2016)

Un documentar cu si despre Anthony Robbins. E dintr-un registru diferit fata de cele 2 documentare recomandate mai sus pentru ca Tonny Robbins traieste la inaltimea imaginii sale – este o personalitate charismatica, hipnotica si este cel mai cunoscut promotor al dezvoltarii personale.

Cu o personalitate unica “larger than life” , Tonny Robbins si-a perfectionat metoda colaborand cu psihologi si inspirandu-se din diverse tehnici de psihoterapie, NLP, dinamica si hipnoza de grup.

Documentarul este mai mult un infomercial insa, o reclama evidenta, regizorul fiind el insusi un admirator si participant la evenimentele lui Robbins. ‘I am not your guru’ se transforma in final in sentimentul clar ‘I am your guru’. Documentarul este insa util pentru a intelege de ce si la cine anume au impact astfel de seminarii si care sunt strategiile folosite pentru show-ul psihoterapeutic. 

Pentru ca asta sunt aceste evenimente, un show-spectacol psihologic, bine gandite si organizate strategic. Si sunt cu adevarat utile si inspirationale pentru mii de oameni. Utile in special celor care au avut evenimente traumatice majore – tehnicile folosite de Robbins sunt senzationale ca si impact de moment – un pic de shock therapy, cu pop psychology, cu multe elemente de hipnoza de grup si, cel mai important ingredient, personalitatea sa vibranta si inspirationala.

Dezvoltarea personala este o industrie fenomenala si putini sunt cei care sunt integri atat in motivatii cat si in metodele promovate. Anthony Robbins este unul dintre cei putini care au reusit sa se mentina si sa livreze rezultate fara a cadea in capcana puterii. Cartile lui sunt de referinta iar evenimentele organizate cu mii de oameni sunt un fenomen adictiv: este vorba tot despre comunitate, de togatherness si oneness – o betie energizanta in care te simti iubit, acceptat si suficient ( I am enough e una din mantrele specifice seminariilor lui) atata timp cat esti inconjurat de oameni care cred si aspira catre aceleasi valori. 

Urmatoarele 3 documentare vor fi despre diverse tipuri de sociopati, de aceasta data din zona de bussiness.

5.The Inventor – Out For Blood In Sillicon Valley (HBO, 2019)

Un documentar despre sociopatia feminina (mai subtila si mai greu de detectat decat sociopatia masculina) si despre cea mai mare frauda din Sillicon Valley – o companie evaluata la 9 miliarde USD care promitea sa revolutioneze industria analizelor de sange. In lumea antreprenorilor e greu de spus cine este vizionar si cine este escroc.

Elizabeth Holmes este exemplificarea psihologiei autodeceptiei: cand o minciuna este repetata suficient de des ajungi sa crezi singur in ea. Mai ales cand este o minciuna pentru „binele suprem” – in acest caz povestea era frumoasa si inspirationala, tehnologia inventata ar fi simplificat si salvat chiar vietile oamenilor. 

Povestile vand, iar povestea lui  Elizabeth Holmes e una in care s-a vrut la nivel social sa se creada: a renuntat la Harvard la 19 ani ca sa-si urmeze visul iar motivatia ei era oh, atat de nobila – repeta in toate interviurile  povestea emotionanta a unchiului ei care a murit de cancer, acesta fiind impulsul care a impins-o catre a face ceva in industria sanatatii.

Holmes si-a creat un personaj solid si constant – inspirata de idolul ei Steve Jobs purta aceeasi tinuta la lucru zi de zi, avea 150 de „uniforme” austere cu un look techno-monk, si-a falsificat vocea pentru a vorbi intr-un ton de bariton (transmite incredere ), era specialista in a vorbi fara a spune nimic  si astfel evita intrebarile despre cum functiona tehnologia ‘inventata’, a creat o cultura a fricii si intimidarii in companie astfel incat cu greu angajatii au avut curajul sa-i desconspire frauda.

Insa partea cea mai fascinanta este autohipnoza generala a unor nume grele din zona de bussines si politica  (printre care Henry Kissinger) care au sustinut-o public si financiar, oferind astfel in ochii publicului si mass-mediei un vot de incredere semnificativ. Se pare ca de iluzie si autodeceptie nu scapa nimeni, indiferent de varsta sau experienta.

„They were talking about her as if she were Beethoven, as if she was this rare creature that maybe one in a century or two in a century come along who really can change the world. Kissinger, for instance was saing about Holmes that she had an ‘ethereal quality’. „She is like a member of a monastic order” Kissinger said. 

Documentarul este fascinant prin desconspirarea lantului de erori de gandire si de perceptie a celor care au promovat-o. Veti vedea cum societatea a vrut efectiv sa creada in aceasta poveste frumoasa pentru ca bifa niste elemente la moda cultural:  feminism, Sillicon Valley, aparitie geek si non conformista, renuntare la sistem pentru a revolutiona sistemul.

6. Gringo: the dangerous story of John McAffey (Netflix, 2016)

Un alt fel de sociopat, John McAffey, cel care a inventat antivirusul cu acelasi nume, are o traiectorie controversata, determinata de o inteligenta machiavelica si de placerea perversa, caracteristica sociopatilor, de a face tot soiul de jocuri psihologice cu cei din jur. Insusi modul in care si-a construit compania este unul controversat –  se pare ca a aplicat o tehnica clasica de social engineering: inventezi pericolul pentru ca tu deja ai antidotul. 

Plictisit de succes si de alte lupte de culise din compania pe care a fondat-o si pe care o paraseste ulterior, ego-ul lui McAffey isi gaseste un nou personaj salvator de jucat: guru si spiritual teacher. Isi construieste un retreat imens de yoga si meditatie undeva in munti, dar se plictiseste rapid de abstract si evadeaza intr-un alt scenariu. Se face mosier in Belize unde iarasi se erijeaza intr-un aparent salvator al comunitatii locale. Ce se  intampla acolo e un episod care ar face cinste serialului Narcos. 

Saga acestui personaj e demna de manualul de psihiatrie: practici sexuale deviante, paranoia la superlativ, crima, santaj si cu siguranta, mult prea multe droguri. Cu un astfel de CV a candidat si la presedintia SUA in 2016 si continua sa socheze asa cum poate si astazi. Vedeti si acest clip daca nu va convinge documentarul.

7. FYRE: The Greatest Party That Never Happened (Netflix, 2019)

Un documentar despre festivalul fantoma FYRE care s-a vrut un Coachella in Bahamas pe insula lui Pablo Escobar ( name dropping a fost un element cheie in marketing).

O frauda in care au fost implicati multi instragram influenceri (Bella Hadid, Kendal Jenner, Kylie Bieber), promovata pe social media de un sociopat mitoman si charismatic care nu stie cand sa se opreasca. Negarea in fata evidentei, grandomania, minciuna compulsiva – sunt caracteristicile unui sociopat care poate fi usor confundat drept un antreprenor genial. 

Documentarul e interesant din mai multe perspective: arata cat de mult conteaza imaginea pe social media si cat de usor poti crea o iluzie si, cel mai important, cum o multime de oameni implicati in organizare pot fi manipulati, dominati si constransi psihologic sa participe in dementa incredibila a unui antreprenor escroc. E si asta un talent, sa negi atat de mult si atat de departe ca poate se anuleaza dezastrul realitatii.

In continuarea listei sunt cateva documentare despre tulburarile de personalitate ale unor personaje extrem de talentate – geniul vine la pachet de multe ori cu diverse simptome.

8. Bobby Fischer Against The World (HBO, 2011)

Bobby Fischer a fost un jucator de sah genial, faimos, excentric si cu tulburari de personalitate care i-au sabotat in final talentul incredibil. Documentarul prezinta viata lui bizara si tragica – copilaria austera din care tatal a fost absent cu desavarsire iar mama a fost o prezenta rece si autoritara, l-a impins catre o izolare obsesiva in lumea sahului inca din copilarie. Acestea sunt premisele care au favorizat aparitia anxietatii sociale si paranoiei alimentata de evenimente si coincidente nefaste. 

Bobby Fischer e un personaj aparte care iti induce sentimente contradictorii – si admiratie, si compasiune, si compatimire – refuzul lui de a respecta jocurile politice de culise  implicate in competitiile de sah fac deliciul unui joc mental intre el si jucatorii de sah reprezentanti ai Rusiei. Pentru spectatori e un deliciu, pentru Fischer a fost un razboi psihologic in toata splendoarea, una sinistra.

Geneza problemelor mentale ale lui Bobby Fisher este bine documentata: viata solitara si izolata cu o familie fracturata si lipsa de suport emotional au facilitat aparitia tulburarilor mentale. Ce este uluitor este cum nimeni nu si-a dat seama sau nu l-a indrumat catre ajutor de specialitate. Probabil, in mod ironic, statutul sau incontestabil  de geniu a inhibat orice intrebare despre sanatatea sa mentala. 

9. Leaving  Neverland (HBO, 2019)

Never meet your heroes – spune un proverb. E valabil in cazul catorva personalitati care au facut istorie: Maica Tereza avea un cult al suferintei si a cheltuit aiurea donatiile primite pentru a intretine suferinta care in viziunea ei era necesara pentru ca te apropie de divinitate, Mahathma Gandhi dormea in pat cu virgine si avea o ambivalenta feroce fata de sexualitate. Acestea sunt cateva exemple, dar istoria e plina de obiceiuri ciudate, excentrice sau perverse in vietile personale ale figurilor istorice.

Rezistenta oamenilor la a vedea si aspectele intunecate din personalitatile eroilor pe care ii admira este un alt simptom subtil: nevoia de a crede intr-un ideal, incapacitatea de a privi in ansamblu din mai multe perspective un om si in esenta refuzul de a vedea in propria persoana contradictiile si esecurile morale pentru ca astfel sa le poti vedea si-n ceilalti, fac posibila orbirea in a vedea discrepantele, evidente de altfel, in personalitatea altcuiva. 

Asta se intampla si in privinta lui Michael Jackson, eroul adolescentei multora dintre noi, probabil cel mai cunoscut om de pe planeta dupa Isus. Privit prin ochii maturitatii, este evident ca Michael Jackson avea o personalitate bizara si devianta. (in adolescenta am fost fan dedicat, ma duceam la intalnirile fan-clubului MJ, aveam si cartea aparuta despre el in 1994)

Multi s-au revoltat in urma documentarului acuzand diverse interese ale celor care spun ca au fost abuzati sexual de MJ. Documentarul arata insa in mod clar atasamentul patologic al lui Michael Jackson de copii si adolescenti si veti putea intelege cum a fost posibila ignoranta masiva a celor din jurul lui in a vedea si semnala comportamentele lui deviante. Cand ai atata putere asupra oamenilor vei fi tolerat si justificat in numele nevoii lor de a crede in totalitatea integritatii caracterului eroului idealizat.

Scandalurile de abuz sexual din biserica catolica sunt doar un alt exemplu pentru cum pot ajunge sa fie trecute cu vederea intr-o tacere conspirativa comportamentele abuzive ale figurilor autoritare. Michael Jackson a fost un alt fel de personaj divin al societatii – a militat pentru drepturile copiilor, muzica lui a avut un mesaj profund de speranta, dragoste si compasiune. Copilaria lui sacrificata in urma succesului si carierei sale a fost punctul forte justificativ pentru comportamentele sale bizare. Cu toate acestea, MJ avea un atasament bolnav si  un comportament deviant cu adolescentii fascinati de personalitatea lui.

Au aparut nenumarate documentare pe net facute de fanii lui care vor sa ii apere post mortem imaginea iar in agora virtuala a FB-ului am vazut nenumarate discutii aprinse pro si contra. Ba chiar si psihologi care ii luau apararea, ceea ce este si mai uluitor.

Este absolut fascinanta rezistenta omului la a-si da jos de pe piedestal eroii,  in a accepta ca un om poate crea si inspira pe de o parte si poate distruge si autodistruge pe de alta parte.

10. Jim & Andy: The Great Beyond (Netflix, 2017)

In ultimii ani aparitiile media ale lui Jim Carrey ma duceau cu gandul la un mental breakdown pe care el il explica la acea vreme drept „spiritual awakening”.  Ba m-am si certat la vremea respectiva cu o prietena pe acest subiect , ea fiind incantata de revelatiile spirituale ale lui Jim Carrey, eu explicandu-i ca trece printr-o criza psihotica. Ce-i drept e greu de facut diferenta intre revelatie autentica si simptom psihologic.

„There is no self, there is no I” era revelatia lui si nu e gresita in esenta, neurostiinta are multe confirmari in aceasta directie.  Modul in care Jim Carrey spunea asta insa, contextul asa zisei lui treziri spirituale si  argumentarea sa psihotica, nu sunt o intelegere profunda intelectuala si constanta , ci o criza de identitate masiva si simptomatica.

Din acest documentar rezulta elocvent ce i s-a intamplat. Tehnica lui artistica care de altfel l-a si consacrat, modul lui particular de a intra in roluri, de a-si asuma personalitatea personajelor pana la identificare totala ca un soi de „posedare” psihologica, i-au indus o stare de depersonalizare si confuzie profunda.

In „Man on the moon” a jucat rolul lui Andy Kaufman, un alt comedian faimos in USA, performance entertainer, nici el cu toate tiglele pe casa – pe tot parcursul filmarilor Jim Carrey a intrat atat de profund in rol, atat in timpul filmarilor cat si in afara lor, incat i-a socat pe toti si se pare ca cel mai mult pe el insusi. Iar Andy Kaufman avea un alter-ego, Tony, pe care Jim Carrey si l-a asumat atat de bine incat in mod explicabil, in timp, a ajuns sa nu mai stie cine mai era Jim Carrey.

„There is no self, there is no I” pare o revelatie logica si necesara atunci cand joci non stop diverse alte caractere si personaje. La fel cum Eckhart Tolle a adus publicului revelatia puterii prezentului ‘The power of now’ pentru ca era homeless si dormea pe o banca in parc si astfel a avut iluminarea ‘fantastica’ ca doar prezentul conteaza. Astfel de revelatii sunt rezultatul disonantei cognitive – atunci cand iti adaptezi gandirea pentru a-ti justifica comportamentul.

Ironia sortii este ca aceste epifanii sunt valabile, dar intr-un anume context si  sustinute de o argumentare logica complexa. Sa traiesti mai mult in prezent este un indemn corect, dar asta atunci cand esti prea responsabil si concentrat obsesiv sa faci ceea ce trebuie, nu atunci cand nu ai unde dormi si nici job nu detii. La fel si eu-l este o iluzie atunci cand te identifici prea mult si te crezi in controlul propriei gandiri si personalitati, nu cand esti dispersat in multiple roluri din care nu mai stii sa iesi.

Cam jumatate de ora din documentar nu veti intelege ce se intampla, pentru ca e rol in rol in rol. Talentul lui Carrey e de-a dreptul freaky si probabil veti pati  ca mine – am derulat inapoi cateva segmente pentru ca Jim Carrey se deghizeaza atat de bine in diverse personaje incat nu realizezi cand joaca teatru si cand e el. De fapt pe el in propriul sau rol il vezi rar. Freaky!

Comedienii foarte buni sunt predispusi la simptome – simtul extrem al umorului si capacitatea de a imita pe oricine sunt consecinta unei abilitati exceptionale de a observa in cele mai fine detalii personalitatea unui om. Si cata luciditate, tot atata drama –  pentru ca reversul capacitatii de a suprinde in cele mai fine detalii teatrul de a fi al oricarui om este sentimentul de dezamagire si anxietate cu privire la propria indentitate. De rol nu scapa nimeni – ideea corecta este sa iti joci rolul cat mai asumat, constient si adaptat.

Etimologia cuvantului personalitate spune tot – vine din grecescul persona care inseamna masca. Sa vezi mastile impuse de teatrul social si halucinatia ipocriziei colective in care traim, poate fi o povara prea grea atunci cand jobul tau este emotia si nu ratiunea.

In general, cu cat simtul umorului e mai mare, cu atat reversul, tristetea si depresia, sunt mai prezente. Mihai Bendeac de exemplu, un actor si comedian extrem de talentat, vorbeste deschis si autentic despre lupta sa cu depresia.

11. Robbin Williams: Come Inside My Mind (HBO, 2018)

Un documentar-omagiu despre Robbin Williams a carui sinucidere in 2014 a socat societatea, un semnal de alarma care a initiat o etapa de constientizare sociala a problemelor mentale care astazi sunt cunoscute drept „smilling depression”.

Robbin Williams a dus multe batalii in tacere, adictia de droguri si de alcool fiind una dintre ele. Intrebarea tuturor a fost insa cum a putut sa se sinucida un om care a adus atatea zambete, care era plin de umor, cu o personalitate debordanta de entuziasm.

In psihologie este bine cunoscuta incidenta crescuta in randul artistilor a depresiei, bipolaritatii, paranoiei, schizofreniei, etc. Creativitatea si tulburarile de personalitate au o corelatie directa.

La fel cum exista o corelatie directa intre umor si IQ. Umorul este si un mecanism de aparare psihologic, considerat a fi un mecanism matur, acceptabil. Toate mecanismele de aparare sunt strategii de combatere ale anxietatii –  reprimarea, regresia, negarea, proiectia – si toate acestea sunt disfunctionale. Sublimarea ( din care face parte si umorul) prin creativitate este supapa corecta de decompresie psihologica prin care anxietatea este eliberata si tinuta sub control.

In cazul lui Robbin Williams, talentul sau exceptional combinat cu consumul excesiv de alcool si droguri au facut ravagii la nivel psihic.

Voi incheia cu 2 citate din Sigmund Freud, un alt personaj genial si controversat al istoriei:

” Cu cat un om este mai perfect la exterior, cu atat mai mult demoni are in interior”.

„Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea”.