Cand logica iti salveaza sufletul

Andreea intra pe usa cabinetului cu acelasi aer ingandurat care mi-a umplut camera inca de la primele sedinte. Sofisticata, ” titrata”, cum se autoironiza amintind de diplome si de mastere, cu dileme emotionale la fel de mondene ca si stilul ei business chique, si cu o cautare curajoasa de explicatii si de intelegeri a propriilor alegeri in viata. Pentru ca nu mai putea sa-si gaseasca nici ei, nici lui scuze.

Mi-era drag de ea, ca de orice om pe care il secondam in drumul descoperirii de sine, a defrisarii eposului moral, a stabilirii de noi valori si principii, a identificarii convingerilor gresite care i-au adus esecuri.

„Sofia, explica-mi te rog, ca eu nu mai pricep nimic. Omul asta, individul asta, ma iubeste sau ce? Atatea semnale contradictorii, ba vine, ba pleaca, ba ma vrea, ba nu stie ce vrea. Innebunesc, nu mai pot!!! Il detest, si pe el si pe mine ca nu reusesc sa ma hotarasc eu ce vreau. Nu ma mai ocup de job, ba sper, ba disper, prietenele s-au saturat de lamentarile mele si nici ciocolata n-ajuta la nimic, dimpotriva.”

Aceasta era litania Andreei din acea zi, care-i umbrea privirile albastre atat de frumos si intens evidentiate de parul negru si bogat, o adevarata regina de negru si de mirare cum as fi numit-o, ca si Nichita, de mi-ar fi imprumutat creionul sau poetic. Mainile ei suparate desenau in aer semne de intrebare grave ce au dat trezirea tuturor sinapselor mele terapeutice.

Cum stiinta si logica ne salveaza sufletele, i-am povestit despre  Briciul lui Occam – un principiu matematic dezvoltat in sec al 14-lea de William of Occam. Pe limba noastra, a neofitilor in ale matematicii, acest principiu spune ca cel mai simplu raspuns e probabil si raspunsul corect la o problema sau situatie. Acest principiu se aplica in foarte multe zone, de la stiinta la filosofie.

Eu il aplic si in zona relationala, intrucat aceasta sfera este cea mai populata de iluzii si de speculatii si suntem tentati sa ne mintim pe noi insine pentru a nu vedea niste adevaruri mult mai simple, dar mai dureroase. Este de fapt vorba de principiul bunului simt.

Mereu am spus ca decat o tragedie fara sfarsit, mai bine un sfarsit tragic. Pentru ca din dragoste nu se moare, desi ti-ai dori cu atata ardoare uneori.

A ne indragosti e o afinitate a sufletelor, si nicidecum o tehnica. Citim prea multe prostii ca sa ne justificam lasitatea. 13 semne ca e barbatul ideal, 8 trucuri ca sa gasesti sufletul pereche, toate scurtaturi catre nirvana. Nu exista scurtaturi care se pot invata, exista doar o re-cunoastere fireasca a ceea ce este, atunci cand este. Ca un cifru care si-a aflat numerele.

Invatam n-spe trucuri relationale. Pe cand tot ce trebuie este doar sa invatam sa iubim. Si nici macar asta, sa ne dezvatam de frica doar. Pentru ca nevoia de a iubi este innascuta, doar frica se invata cu timpul. 

Frica de a fi singur si mai ales, frica ca nu vei mai intalni pe altcineva, te face sa gasesti celui care iti da semnale contradictorii, tot felul de scuze. Revistele pentru femei sunt pline de articole motivationale si care par a explica ce se intampla cu ei, barbatii. Una dintre cele mai mari inventii cred ca este frica de angajament. Si nu stiu cum se face, dar doar barbatii par a se bucura de acest simptom. Iar in schimb, femeia se bucura de speranta exagerata care ia mai degraba forma unei psihoze.

Si de multe ori, explicatia e mult mai simpla. Nu este vorba de faptul ca : „de-abia am iesit dintr-o relatie, am nevoie sa ma vindec”. Nu e vorba nici despre faptul ca „acum trebuie sa ma ocup de cariera, nu am timp de relatii”. Si nici de faptul ca „familia mea nu e  de acord”.

Aplicand principiul Briciului lui Occam, explicatia e mult mai simpla: nu te vrea suficient de mult!Te vrea, dar doar pentru cateva momente furate de tandrete si senzualitate. Nu te considera maximul cotei sale de piata romantica, pur si simplu nu considera ca esti cel mai bun lucru care i se putea intampla.  Explicatiile si justificarile nu isi au sensul. Conteaza doar concluzia: nu iti poate oferi ceea ce tu vrei!

Pentru ca atunci cand se intampla acea recunoastere destinica, nu exista nici un pretext pentru a nu te suna fie si pentru a-ti spune ca nu are timp sa te sune, dar ca e acolo, prezent in faldurile existentei tale.

Pentru ca atunci cand vede in tine pionul principal al propasirii sale existentiale, sufla un vant  motivational in panzele carierei sale, demn de o tornada cu nume propriu.

Pentru ca atunci cand esti fascinat de cineva, oricat s-ar lupta orgoliul cu pretextele, nu poti pune la usa iubirii zavor. Oricat ai vrea, n-ai cum.

E simplu. Lucrurile sunt mult mai simple atunci cand ai curajul sa nu te minti si sa citesti corect semnalele pe care ti le trimite. Daca tu ii cumperi minciunile si ii acorzi circumstante atenunate pentru amanarea asumarii relatiei voastre, el nu poate decat sa se bucure de nesiguranta ta si poate ca el insusi ajunge sa creada in propriile pretexte pentru care nu vrea sa fie total in relatie.

Briciul lui Occam aplicat in sfera relationala taie orice minciuna tentanta de a scuza neimplicarea, nehotararea, de a justifica un amantlac second hand. Dragostea o recunosti, instantaneu, nu trebuie sa citesti definitii, ci trebuie doar sa nu te mai minti.

Amortizoarele emotionale cu care iti aperi mintea de a vedea clar adevarata implicare a partenerului te vor face membru de elita in sindicatul asteptatorilor din toate vremurile, proptit undeva in stand by, nehotarat daca traiesti sau doar mimezi fiintarea. Iar confuzia, contradictia si tensiunea interioara sunt mult, mult mai dureroase decat singuratatea.

Evident, Briciul lui Occam aplicat la propriile motivatii de a vrea sa fii  in relatie cu un om care nu te vrea la fel de mult, dezvaluie adevaruri simple care, acceptate si aduse in sfera constientizarii, iti elibereaza sufletul de incertitudini si de ipocrizii. De ce iti este teama? De singuratate, de efortul de a cauta pe altcineva, de a accepta respingerea sau esecul?

Da, poate ca a fost cat pe ce, da, ar fi putut fi, da, are o gramada de calitati. Dar nu este dragoste pur si simplu, ci un impuls, o pornire doar. Cu cat ii gasesti mai multe scuze, cu atat te vei simti mai victima la final. Si in acest joc fiecare este responsabil sa decida cat a asteptat suficient pana s-a lamurit daca e sau nu ce isi doreste. Victima esti doar a propriei sperante hiperbolizate, esti  victima doar a fricii si a neasumarii efortului de a cauta ceea ce iti doresti.

Compromisul este necesar intr-o relatie, dar doar intr-o relatie care are la baza dragostea. Restul e doar o negociere furibunda de scuze si pretexte, si proprii si ale celuilalt.

Cand e momentul sa decizi ca ai asteptat suficient sa ii vezi implicarea? Simplu, atunci cand esti mai mult disperata decat fericita. Atunci cand explicatiile ce le-ai cerut fie nu au venit, fie ti-au insultat si inteligenta si feminitatea.

Manualele de logica, argumentare si de economie te invata mai mult despre relatii decat kama sutra si revistele pentru femei. Femeii trebuie sa nu-i fie teama sa-si foloseasca inteligenta si radarul bunului simt interior, care ii spune corect daca e sau nu dragoste.

E greu sa accepti respingerea. E greu sa accepti ca nu este el sau ea aceea. Dar decat o tragedie fara sfarsit, mai bine un sfarsit tragic. Iar dragostea vine daca nu stai sa cersesti la nesfarsit de la cine nu poate sa ti-o ofere. Ceea ce cauti vei obtine doar cand nu te multumesti cu putin.

Iar Andreea?…

S-a facut bine. A acceptat nepotrivirea destinica si a invatat sa-si marcheze pierderea – un principiu din economie bun de aplicat in orice sfera de asemeni. Adica a nu astepta sa pierzi totul ca sa renunti la o investitie initiala. Nu astepta prea mult pana iei o decizie. Pierzi mult ca sa castigi si mai mult, paradoxul decizional pe care doar testandu-l vei intelege ca e pur si simplu….logic!