Andreea intra pe usa cabinetului cu acelasi aer ingandurat care mi-a umplut camera inca de la primele sedinte. Sofisticata, ” titrata”, cum se autoironiza amintind de diplome si de mastere, cu dileme emotionale la fel de mondene ca si stilul ei business chique, si cu o dorinta curajoasa de a-si intelege alegerile si pattern-urile. Pentru ca nu mai putea sa-si gaseasca scuze nici ei si nici lui.
„Explica-mi te rog, ca eu nu mai pricep nimic. Omul asta, individul asta, ma iubeste sau ce? Atatea semnale contradictorii, ba vine, ba pleaca, ba ma vrea, ba nu stie ce vrea. E bipolar, sau schizofren?! Innebunesc, nu mai pot!! Il detest, si pe el si pe mine ca nu reusesc sa ma hotarasc eu ce vreau, sa n mai astept dupa el. Nu ma mai ocup de job, ba sper, ba disper, prietenele s-au saturat de lamentarile mele si nici eu nu ma mai suport.”
Mainile ei suparate desenau in aer semne de intrebare grave ce au dat trezirea tuturor sinapselor mele terapeutice. Dubiul in dragoste este una dintre cele mai consumatoare emotii – faci naveta zilnic intre iad si rai si uneori si abonament la psiholog.
Cum stiinta si logica ne salveaza sufletele, i-am povestit despre Briciul lui Occam – un principiu matematic dezvoltat in sec al 14-lea de William of Occam. Pe limba noastra, a neofitilor in ale matematicii, acest principiu spune ca cel mai simplu raspuns e probabil si raspunsul corect la o problema sau situatie. Acest principiu se aplica in foarte multe zone, de la stiinta la filosofie.
Una din aplicatiile sociale ale acestui principiu o gasim si in acest sfat: nu atribui niciodata rautatii ceea ce poate fi explicat mai simplu de ignoranta – adica oamenii nu sunt in general rai ci doar ignoranti, iar asta naste multa prostie emotionala.
Acest principiu al simplificarii poate fi aplicat si in relatii, intrucat aceasta sfera este cea mai populata de iluzii si de speculatii si suntem tentati sa ne mintim pe noi insine pentru a nu vedea niste adevaruri mult mai simple, chiar daca mai dureroase. Ar putea fi numit si „principiul bunului simt”.
A ne indragosti e o afinitate a sufletelor si nicidecum o tehnica. Citim prea multe prostii ca sa ne justificam lasitatea – 13 semne ca e barbatul ideal, 8 trucuri ca sa gasesti sufletul pereche, toate scurtaturi ineficiente catre nirvana.
Invatam n-spe trucuri relationale cu scopul de a obtine ceea ce ne dorim, desi poate ca insasi alegerea nu e potrivita din start. Femeia are o predispozitie nativa catre a gasi scuze si justificari, catre a spera si a imagina, de a se face ca nu vede si nu intelege chiar daca in sinea ei ea stie.
Frica de a fi singur si frica ca nu vei mai intalni pe altcineva te fac sa gasesti celui care iti da semnale contradictorii tot felul de scuze. Si de multe ori, explicatia e mult mai simpla. Nu este vorba de faptul ca : „de-abia am iesit dintr-o relatie, am nevoie sa ma vindec”. Nu e vorba nici despre faptul ca „acum trebuie sa ma ocup de cariera, nu am timp de relatii”. Si nici de faptul ca „familia mea nu e de acord”.
Aplicand principiul lui Occam, explicatia e mult mai simpla: nu te vrea suficient de mult. Sau la fel de logic si de statistic confirmat – mai exista cel putin o alta femeie in mintea lui. Un barbat este nehotarat atunci cand nu te considera maximul cotei sale de piata romantica – pentru ca un barbat care iubeste isi marcheaza teritoriul rapid in viata unei femei in primul rand pentru a se asigura ca alti barbati nu vor interveni in viata ei.
Explicatiile si justificarile suplimentare nu isi au sensul atunci cand in concluzie el nu iti poate oferi ceea ce cauti.
Atunci cand se intampla acea recunoastere destinica cu care incepe dragoastea nu exista nici un pretext pentru a nu te suna fie si pentru a-ti spune ca nu are timp sa te sune, dar ca e acolo, prezent si hotarat. Atunci cand barbatul simte ca a gasit femeia potrivita ea va sti fara dubiu ca este femeia lui.
E simplu. Lucrurile sunt mult mai simple atunci cand ai curajul sa nu te minti si sa citesti corect semnalele pe care ti le trimite. Daca tu ii cumperi minciunile si ii acorzi circumstante atenunate pentru amanarea asumarii relatiei voastre, el nu poate decat sa se bucure de nesiguranta ta si poate ca el insusi ajunge sa creada in propriile pretexte pentru care nu vrea sa fie total in relatie.
Briciul lui Occam aplicat in sfera relationala taie orice minciuna tentanta de a scuza neimplicarea, nehotararea, de a justifica un amantlac second hand. Dragostea o recunosti, instantaneu, nu trebuie sa citesti definitii, ci trebuie doar sa nu te mai minti.
Amortizoarele emotionale cu care iti aperi mintea de a vedea clar adevarata implicare a partenerului te vor face membru de elita in sindicatul asteptatorilor din toate vremurile, proptit undeva in stand by, nehotarat daca traiesti sau doar mimezi fiintarea. Iar confuzia, contradictia si tensiunea interioara sunt mult, mult mai dureroase decat singuratatea.
Evident, Briciul lui Occam aplicat la propriile motivatii de a vrea sa fii in relatie cu un om care nu te vrea la fel de mult, dezvaluie adevaruri simple care, acceptate si aduse in sfera constientizarii, iti elibereaza sufletul de incertitudini si de ipocrizii. De ce iti este teama? De singuratate, de efortul de a cauta pe altcineva, de a accepta respingerea sau esecul?
Cu cat ii gasesti mai multe scuze, cu atat te vei simti mai victima la final. Si in acest joc fiecare este responsabil sa decida cat a asteptat suficient pana s-a lamurit. Compromisul este necesar intr-o relatie, dar doar intr-o relatie care are la baza dragostea. Restul e doar o negociere furibunda de scuze si pretexte, si proprii si ale celuilalt.
Cand e momentul sa decizi ca ai asteptat suficient sa ii vezi implicarea? Simplu, atunci cand esti mai mult disperata decat fericita. Atunci cand explicatiile pe care le-ai cerut fie nu au venit, fie ti-au insultat inteligenta.
Manualele de logica, argumentare si de economie te invata mai mult despre relatii decat kama sutra si revistele pentru femei. Femeii trebuie sa nu-i fie teama sa-si foloseasca inteligenta si radarul bunului simt interior.
Iar Andreea?…
S-a facut bine. A acceptat nepotrivirea si a invatat sa-si marcheze pierderea – un principiu din economie care salveaza mult suflet intr-o relatie. Adica sa nu cotinui o investitie care s-a dovedit ineficienta pentru ca vei pierde mai mult daca nu te opresti la timp.
Pierzi mult ca sa castigi si mai mult, paradoxul decizional pe care doar testandu-l vei intelege ca e pur si simplu … logic!
4 Comments
[…] ii spune inca Ilincai ca o iubeste dar ca momentan se dedica unei cauze superioare. Principiul lui Occam pe care i-l transformasem in cip plantat cu grija in neuronii ei flamanzi de pricepere, ii spunea […]
Draga Sofia,
chiar daca nu am mai trecut de mult pe la tine, continui sa ma ajuti cu tot si prin ceea ce scrii.Te citesc si recitesc de fiecare data cu mare drag, admiratie si bucurie ca te-am cunoscut.
Cata dreptate ai avut atunci si cata dreptate ai in tot ce scrii:).Eu ma bucur ca m-am eliberat de „povara”, ca viata mea a luat-o pe o panta frumoasa si asta datorita si ajutorului tau.Nu o sa uit ceea ce mi-ai spus ‘ai multe lucruri de descoperit si tu ai nevoie de sprijin si sustinere emotionala’ asa este :).
Sincer mi-ar fi placut sa fi avut de-atunci puterea sa-l ascult pe ‘occam’-dar niciodata nu e prea tarziu:)
Te imbratisez cu mare drag,
F.
Ce bine-ar fi daca am putea sa si actionam cand vedem aceste semnale…Cata dreptate ai tu, Sofia!
Dar, de cele mai multe ori, nu avem curaj sa recunoastem ceea ce simtim vis a vis de relatia cu partenerul, ii gasim scuze, amanam sa spunem ce gandim si.. se aduna acel “balast emotional” care ne macina interiorul. Multe dintre noi luam o decizie numai cand suntem istovite si realizam ca am uitat de noi.
Sper ca articolul tau sa insufle curaj celor care au nevoie sa lupte pentru a scoate adevarul la iveala. Iluziile se vor spulbera oricum… „Plăcerea se poate rezema pe iluzie; fericirea însă stă pe adevăr.” (Nicolas Chamfort)
Sofia, esti minunata! Articolele tale continua sa ma incante. O zi frumoasa!
Multumesc Simona!