Cum sa te faci bine. Simptomele increderii in sine
Increderea in sine este unul din conceptele de succes ale dezvoltarii personale – pentru ca toti suferim in anumite cazuri de lipsa ei. Increderea in sine se construieste in actiune, e o rezultanta a cultivarii anumitor atitudini de viata. Daca stai blocat in frici, prejudecati si incertitudini vei avea doar pareri si nu principii de viata.
A avea incredere in sine inseamna a nu fi o victima. Indiferent cine ce ti-a facut, si multi si multe ti se vor intampla, plangerea de mila nu va fi oxigenul tau, asa ca nu vei ofta misterios, cersind mila si simpatie pentru ca “viata e greu”.
A avea incredere in sine inseamna a-ti depasi groaza de a te vedea si accepta asa cum esti, cu luminile si intunericul din tine, fara a dori sa fii iubit pentru masca ta de om normal, rolul social pe care suntem toti obligati sa-l jucam.
A avea incredere in sine inseamna sa nu cauti sa te repare o dragoste nemaivazuta, pentru ca cel care se erijeaza in vindecatorul tau, iti va fi in final si calau. Toate vulnerabilitatile tale marturisite naiv si cu speranta la inceput, vor fi folosite impotriva ta atunci cand cauti mantuirea intr-o dragoste.
A avea incredere in sine inseamna sa-ti fii cel mai bun prieten, poate singurul, pentru ca doar tu vorbesti limba ta, si a nu cauta confirmare pentru forma ta particulara de nebunie. Accept-o demn, asumat, constient si nu o propovadui celorlalti, doar pentru a te simti mai sigur pe filosofia ta de viata.
A avea incredere in sine inseamna a nu contoriza obsesiv oamenii care nu te vad pentru minunea care te stii tu a fi. Nu vei fi iubit de toata lumea niciodata. Omul cauta dragostea dintai, cea neconditionata, a mamei, cand esti iubit si acceptat indiferent cum esti. Fii propriul tau altar si propria ta flacara. Nimeni nu-ti cunoaste arderea mai bine decat tine, si odata ce ai cunoscut flacara, nu mai poti trai fara ea.
A avea incredere in sine inseamna sa te privesti in oglinda obiectivului si in mod subiectiv, sa vrei sa iti dai intalnire cu tine la cea ma romantica intalnire imaginata. Sa coexisti in acelasi spatiu mental cu gandurile si incordarile tale si sa-ti placa pur si simplu, sa te gandesti pe tine.
A avea incredere in sine inseamna a-ti pretui timpul atat de mult, incat sa vrei sa-l risipesti doar pe oamenii pe care-i banui de acelasi autentic, la fel de nemascati si de asumati. Atata timp cat cauti validarea in exterior, vei fi abonat vesnic la dezastrul dezamagirii si spargerii in bucati a sufletului tau. Vei avea atatea imprumuturi de la altii in termeni de rol si statut, incat dobanda acestui credit nu o vei putea plati niciodata. Devin-o propriul tau creditor si atunci iti vei permite sa-ti evaluezi corect cota ta de valoare pe piata sociala.
A avea incredere in sine inseamna sa nu il intrerupi pe celalalt pentru a vorbi de propriile experiente, vesnic incepandu-ti propozitiile cu “si eu…”, “sa vezi mie ce mi s-a intamplat”, “eu…”. Adica sa poti asculta, cu adevarat, ce spune celalalt, fara a compara cu propria experienta, ci sa asculti si sa intelegi un alt mod de a fi, nu mai bun sau mai rau, ci o alta forma de reflectare subiectiva a particularului.
Toate experientele si intalnirile tale vor reflecta cat de mult de pretuiesti pe tine. Daca te vinzi ieftin, arata ca atat consideri tu ca meriti. Daca demo-ul fiintei tale nu a fost primit cu aplauze si incantare, inseamna ca ai gresit audienta. Daca totusi ramai pe scena, repetand actul dezvaluirii tale in fel si chip, vei arata doar disperare si nimeni nu cumpara asta. Decat un manipulator abil, care se va juca cu insecuritatile tale ca un papusar cu marioneta sa.
Cel mai greu si mai minunat lucru este sa stii cum sa-ti apartii doar tie insuti, sa fii o lume intreaga, de dragul tau si nu a altuia, si a nu fi disperat dupa impartasire. Increderea in sine inseamna a gasi balsam in solitudine si a-ti asuma sa faci istorie personala mai intai.
Sa ai curajul sa fii tu insuti, o opera de arta ce-si va gasi admiratorii si mai ales cumparatorul, care se va regasi cu adevarat in tine si te va lua acasa, sa-i fii icoana si oglinda. Fara sa vrea sa-ti schimbe liniile, unghiurile si nici nuantele, ci te vrea exact pentru disproportiile sau combinatia excentrica de lumini si umbre care esti.
11 Comments
Da, si cand stii ca esti o opera de arta si ai in fata tot felul de admiratori care se apropie doar pana la 10 metri, distanta de la care simt mirosul de ulei de in amestecat cu terebentina si deja li se pare greu … ce faci? Ramai in rama multumit ca esti o opera de arta si te multumesti ca marii pictori au murit singuri si in mizerie? Ca pana la urma nu poti forta un tampit sa recunoasca o valoare si nu iti poti taia singur din ea. Ci doar astepti la nesfarsit sa vina cel care stie sa te admire. Poate stai in muzeul gresit, poate stai pe raftul din spate … si daca nu te va admira nimeni, cu atat mai putin sa te ia acasa …. ce faci? Ramai ceea ce esti. o opera de arta, cu valoare intrinseca acceptata si recunoscuta. Ce daca nu te va mai sti nimeni dupa ce nu vei mai fi? Copiii prietenilor tai de acum nu isi vor aduce aminte de tine. Fa-ti propriul muzeu in care sa stralucesti. Adica viata ta, ca macar la final sa ai amintiri frumoase tu despre tine. Cand vei inhide ochii sa ai un film frumos la care sa te uiti, al carui happy end esti chiar tu.
minunat! multumesc!
Sa nu fii disperat dupa impartasire,bine zis.A ti asuma istoria personala este un act de maxim curaj si mai ales de demnitate umana,extrem de putine persoane pot scrie istorie personala. O matusa din partea tatalui,nu s a mai recasatorit,dupa primul esec in dragoste,dar cauza a fost faptul ca nu a avut de ales,nu avea cine sa o ajute ,plecase de acasa de la tara,si cu greu gasea servici in oras,o ajuta cineva cu serviciul,si nu putea sa mai riste sa piarda si serviciul,am admirat mereu pe aceasta matusa a mea,care acum are 88 de ani,si sta singura intr un apartament cu 2 camere,undeva intr un oras de provincie,este adevarat ca nu a avut copii,dar viata ei nu a fost usoara,si pe atunci se gasea servici foarte greu,incearca sa se descurce singura cat mai poate,e pe picioarele ei,cand ma mai duc pe la ea,glumim pe seama barbatilor,are un tonus foarte bun,pt ca nu a avut si nu are incotro si a fost nevoita sa se descurce mai mult singura,nu am realizat pana acum cativa ani,dar a fost un model de viata bun de urmat,si este o femeie care nu a aceeptat compromisul in relatii.Mereu au fost femei care au facut doar cum au vreut ele,care si au scris singure istoria.Viata e grea si lasii se tem de ea.
Draga Sofia, ce ar trebui sa faci atunci cand universul tau este zdruncinat din temelii, cand constati ca povestea ta de dragoste s-a transformat in ceva patologic ? Logodnicul meu sufera de sindromul Madonna. Spune-mi te rog daca pe parcursul carierei te-ai intalnit cu astfel de cazuri si care sunt sansele ca acesti barbati sa aiba o relatie de cuplu normala in conditiile in care nu realizeaza faptul ca au o problema. Iti multumesc din suflet!
Multumesc Sofia!
Am sa recitesc si recitesc acest articol pana o sa devina adevarat si pt mine. multumesc!
……eu la fel…….
Imi place teribil partea asta :
„A avea incredere in sine inseamna a nu fi o victima. Indiferent cine ce ti-a facut, si multi si multe ti se vor intampla, plangerea de mila nu va fi oxigenul tau, asa ca nu vei ofta misterios, cersind mila si simpatie pentru ca “viata e greu”.”
Citesc cu o foarte mare placere articolele tale. Superb.
Extraordinar. Multumesc pentru aceste randuri care iti dau aripi.
Multumesc! Aveam nevoie de asa ceva! :)