Un barbat destept a zis odata: nu stiu, intreaba o femeie!

Traim intr-o lume de poveste. Personajele abunda in mediul citadin, suficient cat sa credem ca Fratii Grimm si Walt Disney au facut un joint venture pentru a salva omenirea de la realitatea hapsana a maturizarii si evolutiei.

Toti copiii, cu exceptia unuia, se fac mari. Pantalonii 3 sferturi colorati sunt asortati cu conversii sau cu cover-ul de la iphone, singura competitie in care el intra e trasul fetelor de codite sau cel mult, cum sa-i sufle prietena celui care pare ca e un pic mai alfa decat el. E vorba de Peter Pan, barbatul adolescent adorabil si detestabil, care se alinta printre fustele fetelor suferinde si ele de sindromul Wendy.

Vanatorul arhetipal din Peter Pan vaneaza azi doar angry birds, construieste ferme online si da viata cel mult in candy crush. Actele lui de vitejie  supreme sunt maratoanele orologice cand se uita la seriale, traind by proxy aventuri californiene, gladiatori infocati in lupta cu viciile lor.

Peter Pan vrea si el totul sau nimic. De aceea cazinourile au devenit loc de pelerinaj pentru el, pentru ca viseaza la o scurtatura catre glorie si putere, munca fiind pentru fraieri care nu au cojones. Ei vor sa invinga insasi statistica matematica, cea care spune ca, cel mai probabil, cazinoul castiga. Dar el stie ca este exceptia, alesul, cel care va face istorie – desi cel mai adesea, devine el insusi o statistica.

Lui Peter Pan ii plac bomboanele. Cele care livreaza stari extasy-ante instantanee, cele care il fac sa se simta viteaz, lucid si in control. Ii place si depresia de dupa, pentru ca are scuza perfecta pentru a-si pierde sufletul intre asternuturi, mizand pe fantezia femeii Wendy de a fi sora medicala.

Peter Pan are o fascinatie pentru fetele rele, cele care si ele sunt furioase pe viata, negotul cu sexul promitandu-le si lor o scurtatura catre nirvana. Prefera compania lor pentru ca si ele sunt la fel de vinovate ca si ei,  intalnirile de suport Anonymous Kids United fiind singurele workshopuri la care participa.  Doar pentru intretinerea sindromurilor insa – dezvoltarea personala constand doar in acumularea de personalitati multiple, nicidecum in sculptarea unei individualitati sanatoase.

Barbatii care sufera de sindromul Peter Pan sunt atrasi si de femeile puternice si mature, sperand ca vor fi luati de crescut, romanta durand fix cat stiletto-ul ei se alinta doar intre asternuturi. Cand isi dau seama ca ea nu vrea sa adopte,  o complimenteaza siderat “Cruela!” si-si strang jucariile si fug la mama. Sau la multele lui surori.

Pentru ca Peter Pen are foarte multe prietene. E chiar confesorul si sprijinul lor pentru ca el se simte puternic salvandu-le pe ele. Pentru ca el le invata cum sa se descurce cu barbatii, sau mai degraba, cum sa-i faca pe barbatii maturi la “psihic”. E un soi de saman modern, un Dr. Freud nelicentiat dar experimentat, singura asemanare intre cei doi fiind probabil consumul de cocaina.

Indragostit de haos, Peter Pan e la curent cu noua dezordine mondiala si asteapta razboaie care sa ne reduca pe toti la supravietuire, pentru ca asta e adevarata lui problema. El vrea de fapt tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Pentru ca Peter Pan e de multe ori un copil supradotat cu IQ de colectie, care si-a dat seama de mult ca “it’s all bullshit and then we die”, astfel ca a decis ca maturizarea e optionala.

Peter Pan are de fapt o relatie de lunga durata cu durerea si cu suferinta. E mai vie, mai reala, si de fapt, mai usor de obtinut. Pentru ca tot ce vrea e de fapt intensitate dementiala, iar cea pozitiva e greu de obtinut, pe cand drama e peste tot. Peter Pan e blocat temporar intr-un stadiu de dezvoltare timpurie, un copil lucid care se revolta impotriva nedreptatii si care vrea sa schimbe lumea. Dar schimbarea incepe cu el, nu cu ceilalti.

E vina tuturor, si a nimanui. Caderea din rai e inevitabila, dezvrajirea “e greu”, iar adolescenta sa intarziata e autoterapia administrata, o revolta ce-si va gasi intr-o zi si crezul tamaduitor.

Peter Pan si-ar fi pus de mult conversii si arcul pe raftul cu jucarii daca nu ar fi intalnit parteneri de joaca suferind de sindromul Wendy, fetite intarziate care vor sa se mai joace cu papusile, cu instinct matern neconcretizat.

Pentru ca si femeile traiesc inca in castele de poveste, zane inchipuite care urzesc doar barfe telenovelistice, asteptand printul sa le esueze in dormitor. Pentru ca nici ele nu vor sa accepte ca filmul e mai noir decat hollywoodian, ca toti asteptam o minune si cum barbatul propune dar femeia dispune, schimbarea incepe cu ea.

Pentru ca daca premiul devine cu adevarat premium, barbatul nu va avea incotro decat sa-si  faca upgrade la jucarii   arme, si chiar daca se vor pierde multe batalii, razboiul va fi castigat. Si nici nu e vorba de razboi, chiar e o poveste frumoasa in care toti suntem si actori, dar mai ales scenaristi. Noi, scriitorii, vrem cerneala, este ruga oricarui om lucid care si-a asumat ca destinatia e insasi calatoria iar viata sa este manuscrisul pe care-si scrie legenda.

Ce se va intampla cu Peter Pan?…  Se va face bine! Doar e personaj de poveste – creste intr-o zi cat altii intr-o viata. Pentru ca a avea credinta, inseamna sa ai aripi „Peter Pan”.

“Dreams do come true, if only we wish hard enough. You can have anything in life if you will sacrifice everything else for it.” J.M.Barrie, Peter Pan