Sofia Dumitriu

sofia dumitriu

Ce este un psiholog?

Psihologul este cel care iti rezolva o problema pe care nu stiai ca o ai intr-un mod pe care nu il poti pricepe. Vezi si definitia de la magician, vrajitor. Aceasta este una din descrierile amuzante vehiculate de public care inca are sentimente ambivalente cu privire la psihologi.

Psihologul  lucreaza cu “materialul clientului” in prima faza pentru ca  fiecare om are o naratiune despre el insusi, care nu poti sti cat de congruenta este cu realitatea si de fapt nici nu conteaza.  Dreptatea este irelevanta din perspectiva fericirii.

 

Uneori se vine la psiholog cu anumite intrebari si se pleca cu alte intrebari. Pentru ca ne punem de multe ori intrebarile gresite. Confucius are completari:  “Nu cauta raspunsuri imposibile. Mai bine schimba intrebarile”.

 

Psihologul refocuseaza gandirea prin intrebari care arata  perspective ignorate – astfel apare o interpretare noua, mai coerenta si integrata. A da un sens experientelor nefericite este o abordare terapeutica existentialista – se trece astfel de la faza emotionala “ ce mi-au facut ceilalti” la faza cognitiva “ ce am facut eu din ce mi-au facut ceilalti”.

 

A invata ceva din ceea ce ni s-a intamplat este ceea ce face creierul sa se “simta” fericit, tehnic vorbind. Gandirea corecta – cea care este atenta la prejudecati ( bias-uri) si alte scurtaturi cognitive sub forma stereotipurilor sociale, este performanta pentru care creierul evolueaza.  Daca Descartes ar fi fost la curent cu avansul neurostiintei ar fi spus astazi : “Gandesc corect deci exist!” Analiza si atentia la modul cum gandim este o abordare din psihoterapia cognitiv-comportamentala – cea care statistic a demonstrat ca are cel mai mult randament in a produce alchimii emotionale. Pentru ca emotiile sunt in mare parte consecinta gandirii. ( au si o componenta biologica, de aceea pun accent pe analiza stilului de viata – “hormonul bate neuronul” e una din glumele preferate printre psihologi).

                                                Ce am studiat?

Psihologia a fost prima alegere ca facultate – nu ma gandeam atat de departe ca si profesie, am vrut sa-mi raspund eu la niste intrebari mai intai, o motivatie des intalnita la cei care aleg facultatea de psihologie. Psihologia parea ceva prea tehnic insa, chiar superficial, teorii  simpliste inventate de profani – aveam sa descopar spiritualitatea si misticismul in consecinta, mult mai interesante ca si tehnici explicative ale non-sensului vietii.

Gandirea magica are o savoare inegalabila prin comparatie cu gandirea critica – pentru un timp, preferabil cat mai scurt. Astfel ca  am facut recensamantul tuturor gruparilor / organizatiilor/ scolilor de gandire alternativa aflate atunci pe “piata spirituala” ( anii 2000) – reiki, tai chi, yoga, a 4-a cale a lui Gurdjieff, qigong, meditatia dinamica Osho, vipassana, retreat-uri, hipnoza regresiva in alte vieti, isihasm, respiratie holotropica, si nu mai enumar ca v-ati amuzat suficient. Unele dintre experiente au fost wow ( yoga si meditatia le-am pastrat), altele au fost placebo (si inca senzational),  iar altele au fost experimente extrem de utile in a intelege metodele diferite de auto-terapie pe care le incearca oamenii.

Cel mai mare beneficiu l-am gasit in intelegerea practica a modului in care diferite tipuri de gandire, de dieta, de life-style, de interactiune umana iti determina sentimentul subiectiv de implinire. Chiar daca e iluzie. Daca internetul ar fi fost atunci ce este astazi probabil nu as mai fi avut aceste experiente si ar fi fost pacat – am invatat enorm in mod practic despre gandire si virusii ei.

 

Facultatea de psihologie nu a insemnat extrem de mult ca si cristalizare a gandirii profesionale. Ulterior, formarile in psihoterapie – psihodrama, terapii scurte, psihologie transpersonala, terapie prin arta, diverse workshopuri si cursuri adiacente au clarificat mai mult drumul.

 

Cand te pasioneaza psihologia insa invatatul nu se termina niciodata – poti fi captiv chiar in aceasta capcana a studiului continuu. Teoriile se schimba, unele sunt confirmate, altele raman speculative, neurostiinta a revolutionat masiv, se introduc si psihoterapii cu psihedelice in curand, iar Elon Musk vrea sa construiasca Neuralink – schimbarile sociale sunt atat de rapide astazi incat psihologia individului devine psihologie sociala.

Astazi autoeducatia e la un click distanta – poti vedea ce inseamna puterea credintei si manipularea psihologica numai daca te uiti la un documentar despre Coreea de Nord. La fel cum poti intelege puterea mintii, placebo si manipularea spirituala daca te uiti la un documentar despre Scientologie sau despre Osho. Poti invata despre tulburarile de personalitate din filme si documentare despre sociopati, dictatori, cazuri reale de escrocherii financiare si sociale.

Psihologia e in tot astazi, de la publicitate  la marketing si politica. Social media in sine a schimbat psihologia individului intr-un mod accelerat, cu revelatii pe cat de fascinante unele, pe atat de violente pentru idealisti. Cea mai mare provocare moderna este selectia si managementul informatiei – prea multe optiuni, prea bine impachetata iluzia, pur si simplu prea multa informatie.

Am facut parte din echipa de cercetatori care au elaborat CQ – Consciousness Quotient Inventory de catre CQ Institute, chestionar care urmareste identificarea zonelor in care omul nu este constient de sine: cum emotiile de moment ii influenteaza comportamentul, cum gandirea automata ii influenteaza negativ emotiile, cum nu este constient de necesitatea adaptarii interactiunii sociale in functie de context, cum evita asumarea investigarii credintelor spirituale, cum nu constientizeaza dinamica emotionala a relatiei de cuplu, cu familia sau cu sine insusi.

Ce urmaresc cu fiecare persoana este dezvoltarea acestui “muschi” al constientizarii, al detasarii emotionale prin controlul gandirii. Ce se intampla cu omul la finalul acestui proces? Se elibereaza de regrete, de ignoranta, de vini imaginare, de sperante nenecesare, se vede pe sine si pe celalalt in tot sublimul si ridicolul interactiunii de nevoi primare si superioare, isi asuma constient efortul schimbarii.

Pentru ca fericirea nu se mai intampla odata ce ai cazut din raiul imaginarilor sociale  ci devine un proces constient zilnic de gandire corecta si de selectie informata a oamenilor din jur.

                                  Ma duc si eu la psiholog?

Oricine s-ar analiza pe sine mai intai in momentul in care citeste psihologie. Desigur, te poti pacali pe tine insuti chiar daca esti psiholog, doar ca poti sa o faci mai asumat – de ex, daca nu reusesti sa schimbi ce ai vrea la tine dupa ce ai remarcat un pattern, poti oricand sa te sucesti si sa decizi ca te accepti asa cum esti – totul este sa nu stai in dubiu. Autopacalirea prin manipularea logicii e si o tehnica si o capcana.

Fascinant este cand mi se intampla diverse contexte critice despre care doar citisem sau vazusem intamplandu-se altora: atac de panica, psihosomotizare, intalniri remarcabile cu tulburarile de personalitate – narcisism, sociopatie, mitomanie, drama queens, delir spiritual, confruntarea cu moartea. Avantajul este ca intelegi ce ti se intampla si nu dezvolti patologii.

De 15 ani am intalniri periodice cu 4 colegi psihologi, fiecare cu o abordare psihoterapeutica diferita –  n-ati vrea sa auziti cum ne analizam reciproc in timp ce povestim ce-am mai facut.

                                    Cat aplic din ceea ce scriu?

Nici nu as scrie daca nu le-as fi inteles, trait si aplicat. Evident, exista uitare, tentatie si iluzie.  Din cand in cand recitesc ce am scris si cum cel mai bine te amuzi pe seama ta, ma incearca un sentiment de umilinta  uneori sa vad ca stiam, si totusi am actionat ca si cum n-as fi stiut in anumite situatii. Finalmente e valabila intelepciunea clasica: repetitia, mama invatarii! In general insa imi reuseste :) Pentru ca drumul catre echilibrul psihic e unul singur, toata literatura de specialitate enumerand aceleasi principii.  

 

 

 Facebook profile

sofia.dumitriu@artdevivre.ro

0727. 490. 830