Cine sunt cei care iubesc drama romantica?

Sunt cei care au dezvoltat din copilarie mecanismul dragoste – ura. Ca si copil esti inevitabil atasat si dependent de sursa supravietuirii tale – parintii. Daca acestia au fost reci emotional, partial sau total absenti, sau excesiv de autoritari, copilul va dezvolta un atasament dual – va iubi si detesta persoana de care are nevoie. Acest mecanism contradictoriu de atasament va iesi la lumina in relatiile romantice pe care le vor avea ca adulti. Vor fi atrasi de persoane care le trezesc sentimentul familiaritatii – baiatul crescut cu o mama rece si autoritara, va fi atras la maturitate de femei care ii si resping. Fata care creste cu un tata absent emotional sau fara tata, va fi atrasa inconstient de barbati indisponibili emotionali. 

 Dinamica emotionala e mult mai complexa decat atat pentru ca depinde si cum a compensat celalalt parinte – daca de exemplu o fata este crescuta doar de mama ei iar aceasta mama a ramas furioasa pe tatal fetei si isi  varsa furia explicit in fata copilului, fata va cauta la maturitate relatii romantice cu barbati puternici ( compensare pt sentimentul de protecie de care nu a avut parte in copilarie) si indisponibili emotionali ( ori casatoriti, ori afemeiati). Multe personalitati borderline au avut acest scenariu traumatic in copilarie.  

 Daca un baiat creste cu o mama rece afectiv, sau creste fara tata pentru ca parintii au divortat cand el e la varsta adolescentei iar tatal este oricum absent in relatia cu el, isi va invinui inconstient mama pentru faptul ca a fost abandonat de tata si va dezvolta dragoste-ura fata de femei – va deveni un Don Juan care va adora si distruge sistematic femeile in relatiile romantice. Sociopatia romantica este intotdeauna rezultatul unei relatii afective rece a baiatului cu mama. Cum reprimarea emotionala a traumei din copilarie e mai puternica in cazul baietilor decat a fetelor din cauza educatiei, multi dintre ei vor nega ca au avut astfel de copilarii. 

 Aceste tipare romantice dificile par science fiction pentru ca traim cu iluzia controlului si constientizarii – adica credem ca stim de ce facem ceea ce facem, si avem o multime de motive plauzibile care ne vor justifica aparent relatiile romantice – partenerul care ne trezeste dragostea are o gramada de calitati care explica atractia. Doar prin repetitia dramatica a unui tipar romantic defectuos ajungem sa constientizam ca ceva este in neregula cu genul de oameni care ne atrag. Nu e nimic science fiction sau magic in realitate  – pur si simplu suntem atrasi de familiaritate, fiind obisnuiti sa simtim atragere-respingere, aceasta fiind singura definitie a iubirii pe care o stim – modul in care am fost iubiti de catre parinti. 

 Suntem cata iubire am primit – ramanem blocati emotional la varsta la care nu am primit dragostea de care am avut nevoie. In interiorul adultului traumatizat traieste un copil furios si revoltat. 

Si vom cauta cata iubire nu am primit – vom fi atrasi de parteneri pe care vom incerca sa-i fortam sa ne ofere dragostea pe care n-am primit-o cand trebuia – o incercare inconstienta de a repara dar si de a ne razbuna parintele ce nu ne-a iubit. Statistic vorbind, femeile vor incerca sa-si repare barbatii de care se indragostesc ( sindromul salvatorului), barbatii se vor razbuna pe femeile de care se indragostesc ( sindromul Don Juan). 

 Magic pentru indragostiti ( astfel de relatii incep pasional pe tipologia suflet-pereche), de neinteles pentru cei care au crescut in familii armonioase, si logic din punct de vedere al traumei vietii: modul in care am luat cunostinta cu viata in copilarie, cat am fost protejati, cata pedeapsa sau lauda am primit ne determina si raportul dragoste/ura fata de sine si fata de ceilalti.