Isteria feminină și tulburarea de personalitate borderline

Arată-mi o persoană normală și ți-o voi vindeca”, spunea C. G. Jung. Cu alte cuvinte, normalitatea nu există deși, paradoxal, putem spune destul de exact ceea ce este anormal. Cu atât mai mult în dragoste normalitatea este negociată în doi, dar chiar și această fluiditate conceptuală are niște limite care odată atinse, definesc anormalitatea.

Anormalitatea în dragoste este dată de comportamentele extreme, fluctuante, distructive (si pentru individ și pentru cuplu), evitante, contradictorii. Modul în care un om iubește este consecința directă a inteligenței, caracterului, culturii și mai ales a modului în care a internalizat  atașamentul emoțional format în relația cu părinții.

Anxietatea de separare și teroarea morții sunt cele mai reprimate, ignorate si neconștientizate motoare ale comportamentelor noastre. Cum cazi din paradisul simbiozei narcisiste cu mama în primii ani ai copilariei si câtă protecție și direcție găsești în tată, se impletește cu modul în care ai luat cunoștință de moarte și îți vor construi reziliența emoțională necesară adaptării continue la viață.

Toate aceste condiții ne determină foamea de sens, revendicare, regăsire și uitare. Aceste nevoi sunt comune tutror oamenilor și ne dictează comportamentele individuale și alegerile relaționale. Când aceste nevoi nu sunt satisfăcute omul va căuta metode parțiale de anestezie sau dimpotrivă, de beție emoțională, metode care vor fi determinate de filtrul socioeconomic specific mediului cultural căruia îi aparține.  De exemplu unii vor gasi drogul bio al misticismului spiritual, alții drogurile și alcoolul sau antidepresivele, unii se vor pierde in mulțimile de oameni de la concerte sau proteste, alții se vor refugia în sex și sporturi riscante, și cu toții vom candida la loteria regală a iubirii romantice. Dragostea rămâne metoda clasică, firească și accesibilă fiecărui om, indiferent de statut și mediu social, prin care căutăm transcendețnă, plăcere, protecție, certitudine, reflectare.

Dorul de acasă, și în sens metaforic de sens și absolut și în sens terapeutic de reparații retrospective pentru ceea ce nu am primit în familie, va striga în noi dupa un “suflet pereche”.

Tot ceea ce avem de reproșat parintilor și dincolo de ei, vieții, toate disperările știute și neștiute se vor transforma in dorințe si așteptări romantice. Dintre toate rețetele culturale pe care societatea le-a inventat pentru a da sens existenței, a justifica neajunsul timpului și a uita de efemer, dragostea rămâne scenariul nirvanic pe care toți îl scriem în mod unic și totuși, clișeic.

Normalitatea o putem defini drept succesul pe care individul îl are în depășirea traumei copilăriei, a traumei mediului sociocultural care îți impune standarde și te compară, și a traumei existențiale care rezultă din conștientizarea morții. Eșecul depășirii oricăreia dintre acestea se va manifesta prin comportamente în exces care au la bază o emoție în exces ( furie, frică, anxietate, rușine, vină) și se reflectă prin : instabilitate emoțională adică trăiri extreme euforice sau de disperare, autodistructivitate, tendințe paranoice, vid interior, isterie, sociopatie, borderline. Acest principiu „un comportament în exces are la bază o emoție în exces” este un reper extrem de util dacă vrei să îți înțelegi cauza unui comportament extrem.

Big 5 este un concept al psihologiei de evaluare a personalității în 5 direcții importante care poat e fi ținute minte după acronimul OCEAN – Openness, Conscientiousness, Extraversion, Agreeableness, Neuroticism. Pe scurt,  Openness e deschiderea către experiență, Conscientiousness este disciplina și congruența comportamentală, Extraversion este exprimarea emoțională, Agreeableness este cooperativitatea, Neuroticism este reziliența emoțională la stările emoționale negative ( incertitudine, anxietate, frică, furie, frustrare, vină, singurătate, gelozie).

Dintre toate aceste trăsături de personalitate, neuroticism –  gradul de nevroză este unul dintre cei mai predictivi factori pentru stabilitatea unei relații. Pentru că în funcție de cum reacționăm la incertitudinea obiectivă a vieții, la frustrările zilnice inevitabile, cum ne manifestăm furia în conflictul relațional, cum suportăm singurătatea – cu alte cuvinte managementul stărilor negative, vom pune presiune pe relație și vom avea așteptări exagerate de compensare emoțională de la partener.

Nevroza intensă se manifestă prin isterie și este prezentă și la bărbați dar mai ales la femei. Isteria este conversia suferințelor emoționale în manifestări fizice teatrale, paroxistice, pentru a obține atenția imediată a partenerului. Isteria are nevoie aproape mereu de public – când omul este singur, manifestările teatrale sunt mult reduse. După o astfel de criză de isterie nevrotică, urmează de obicei reversul, o stare disociativă de realitate, de transă sau apatie, o compensare energetică necesară după consumul extrem emoțional nevrotic.

Femeia isterică oscilează practic între extreme emoționale, este instabilă și impredictibilă iar capcana romantismului este că tocmai aceste defecte sunt și calități care o fac interesantă și atractivă la început – asta pentru că episoadele sunt mai rare și mai scurte dar și pentru că femeile nebune sunt considerate a fi amante mai bune în dormitor.

Cine este atras de o femeie isterică?

Un bărbat empatic care este fie reprimat, fie introvert, fie blocat emoțional și ca atare va trăi by proxy prin manifestările tumultoase ale femeii isterice, sau un bărbat care nu are suficientă încredere în sine. Există o atracție spontană și fatală între un bărbat empatic și introvert și o femeie isterică – amândoi au ceva de învățat de la celălalt: ea să devină mai echilibrată și mai interiorizată, el să fie mai comunicativ și expresiv.

Opusurile au parte de un început romantic fulminant de tip suflet pereche – femeia isterică este și expresivă sexual, ea folosind sexualitatea și ca o formă de defulare fizică și control a nevrozei, dar și ca armă de seducție.

Problemele încep să apară rapid însă pentru că traumele care determină o tulburare de personalitate se manifestă încă de la început într-o relație romantică. Crizele de gelozie, de posesivitate și controlul irațional pe care vor încerca să-l exercite asupra partenerului au ca punct de plecare o traumă de abandon în copilărie.

Nu vor deveni isterice toate femeile care au acest tip de traumă, ci doar cele la care se adaugă povara potențialului neîmplinit – frustările majore de neîmplinire socială le afectează stima de sine și le amplifică teama că vor fi abandonate. Vor încerca să controleze partenerul fie reducându-i interacțiunile sociale pentru a nu cunoaște potențiale rivale, fie va fi geloasă irațional pe cunoștințele feminine pe care deja le are și față de care se simte inferioară. Va fi geloasă inclusiv pe prietenele ei și va evita interacțiunile sociale în care va fi prezent și partenerul și ele.  În public va face adesea crize de isterie pentru a se asigura că întreaga atenție a partenerului este asupra ei, iar acasă isteria se poate transforma în agresivitate fizică.

Aceste manifestări au fost dintotdeauna în comportamentul ei, fiind un mecanism de apărare format în copilărie – se apără de indiferența unui părinte, cel mai adesea un tată rece și autoritar, și/sau o mamă narcisistă sau absentă afectiv. Prin crizele de isterie îi forțează să-i acorde atenție și grijă, mecanism pe care îl vor repeta în relațiile romantice când vor fi atrase de bărbați empatici pe care îi vor domina sexual.

Despărțirile și împăcările sunt la ordinea zilei, vor trece în aceeași zi de la declarații de dragoste spectaculoase la reproșuri nesfârșite – ele forțează astfel bărbatul să se exprime, să-i dea asigurări că nu o va părăsi. Pentru că și-au ales un bărbat empatic, acesta se transformă cu timpul în salvator, sensibilizat de trecutul ei traumatic – bărbat care va afla după repetate eșecuri că dacă dragostea ar fi putut salva, problemele ei s-ar fi rezolvat după primele luni ale relației.

Aceste femei vor avea în general o gândire de tip magic – vor fi atrase de misticism și ezoterism, energii, vibrații și alte explicații conspirative cu privire la realitate. Cu cât emoția este prezentă mai irațional și extremist în viața unui om, cu atât inteligența va fi racolată de emoție pentru a găsi explicații, justificări sau soluții spirituale. Gândirea critică nu poate fi accesată până când emoția nu este exorcizată, sublimată sau controlată  prin exprimări artistice, terapii psihodinamice, sport, yoga și meditație. De aceea argumentările logice sunt inutile, deși ele vor fi repetitive și nesfârșite – indiferent cu ce concluzie și autocritică este de acord la sfârșitul unei discuții, o va lua de la capăt la următoarea criză de nemulțumire.

Femeile cu manifestări isterice reușesc să trezească în bărbați instinctele primare. Ele devin și mai interesante în cazul bărbaților complexați și interiorizați, în schimb îi indepărtează pe bărbații echilibrați, macho-men sau cei aflați în extrema sociopatiei, pentru că aceștia nu vor să se afle în situația de a fi manipulați de către ele.

Bărbații sunt atrași de femeile isterice datorită manifestărilor emoționale exuberante – dacă ele sunt prea pline de viață, ei sunt un pic morți interior. Ei vor reacționa doar la  lacrimile femeii, la expansivitatea, enervarea sau crizele ei de gelozie și nesiguranță. Ea pare neajutorată, el se simte puternic. Cu cât ea are mai puțin control asupra propriilor emoții, cu atât are el mai mult sentimentul cotrolului în relație. Partenerul femeii isterice borderline va fi considerat alternativ și repetitiv când salvator, când abuzator.

Lângă o femeie isterică și în consecință teatrală, bărbatul va trăi intens, fără nici un moment de plictiseală. Dacă la început acest aspect este un atuu, cu timpul devine obositor și distructiv iar teama ei de abandon devine o profeție autoîmplinită – prin comportamentul ei nesigur și tot timpul în alertă cu privire la amenințările închipuite, va destabiliza partenerul și acesta se va îndepărta pentru a-și regăsi echilibrul.

Eroarea pe care o face bărbatul, deși bine inteționat, empatic și rațional este următoarea: încearcă prin argumentări logice să-i arate că exagerează, că își face scenarii nerealiste și închipuite – adică încearcă prin rațiune să rezolve o emoție care nu are o cauză rațională. Chiar dacă ea înțelege pe moment, scurtcircuitul emoțional se va manifesta cu următorul pretext de incertitudine pe care ea îl va găsi destul de repede.  Chiar dacă femeia este inteligentă, ea nu va accesa gândirea critică decât după ce își va fi rezolvat trauma emoțională care îi blochează gândirea critică. Traumele emoționale de atașament vor prima în fața oricărei inteligențe, iar argumentările vor fi nesfârșite, epuizante și în final vor confirma fix teama de abandon care îi dictează ei comportamentul isteric. E un cerc vicios explicativ și auto-predictibil.

Aceeași suferință emoțională (teama de abandon) o va bloca și în a-și realiza potențialul, o altă sursă a neîncrederii în sine care îi intensifică teama de abandon. Pentru că este consumată emoțional de această drama internă, resursele psihice sunt epuizate și nu se va putea dezvolta în alte direcții.

Femeile isterice vor fi atrase de bărbați mai puternici sociali și mai stabili decât ea, care o vor respinge în final pentru că alături de ea devin și ei slabi și instabili. Ceea ce îi atrage inițial – efervescența sentimentală, intensitatea emoțională și erotică, se transformă cu timpul în slăbiciune și povară și îi îndepărtează. Sentimentul protector și empatia îi vor face să dea nenumărate șanse inițial, cu timpul însă relația devine un stand up psihiatric.

Isteria feminină este de obicei un simptom pentru o  tulburare de personalitate mai amplă – tulburarea borderline (BPD). Unii specialiști consideră că BPD este echivalentul sociopatiei la femei, si la fel ca sociopatia, borderline are o rată foarte mică de recuperare. E la fel ca in cazul adicțiilor de substanțe – de fapt e mai ușor să te lași de droguri decât să îți schimbi personalitatea (tipul de atașament romantic). Dependența de droguri este mai vizibil un comportament autodistructiv, pe când tulburarea de personalitate poate fi mult mai ușor justificată, mai greu de identificat și pare și mai …fireasca, acesta fiind eu-l dintotdeauna cu care ea este obișnuită.

Care sunt manifestările tipic borderline?

Eforturi iraționale (crize de isterie) pentru a evita abandonul real sau imaginat. Fie reproșează indiferența partenerului atunci când acesta mai are și altceva de făcut, fie face crize când simte că despărțirea e inevitabilă.

Gândire extremista de tip alb sau negru prin care idealizează sau devalorizează partenerul romantic. Când își face mea culpa în fața lui, privindu-l drept un salvator, când îi face scandal acuzându-l de abuz.

Imagine de sine sau identitate instabilă, fluctuantă – from hero de zero în scurt timp. Când se consideră cel mai bun lucru care i se putea înâmpla lui, când se consideră nedemnă sau imposibil de iubit.

Comportament impulsiv sau riscant, abuz de droguri. Din cauza consumului emoțional intens, va căuta metode de anestezie emoțională prin droguri, sau de defulare emoțională prin activități intense. Tot un drog poate fi și spiritualitatea sau misticismul.

Autoflagelare, amenințări cu sinuciderea, șantaj emoțional prin autodistrugere. Din nevoia de a trăi  și fizic intensitatea emoțională pe care o experimentează, își poate provoca singură durere fizică sau are reverii de autoanihilare, mai întotdeauna cu scopul de a-și impresiona partenerul pentru a nu fi abandonată.

Schimbări bruște de dispozitie, roller-coaster emotional, alternare rapidă între extaz și disperare. După ce trece criza de isterie urmează o fază de retragere, de vid interior și absenteism emoțional – emoția este de fapt un drog în sine, cu cât te duci mai sus într-o fază paroxistică, cu atât urmează sevrajul ca urmare a epuizării emoționale, și de aici o stare catatonică de paralizie emoțională, însoțită uneori de manifestări fizice.

Furie intensă si necontrolabilă manifestată uneori prin agresivitate fizică asupra partenerului. Furia ei este de fapt furia nerezolvată pe acel părinte absent.

Toate aceste manifestări sunt specifice personalității borderline extreme. Până la patologic însă, există diverse grade de disfuncționalitate. Am întâlnit mai multe tipuri de femei isterice/borderline, mai controlate sau mai crizate. Puține în terapie, majoritatea în viața personală. Puține în terapie pentru că e nevoie de un grad de autoanaliză și reflexivitate ridicat pentru a te putea observa și identifica – la terapie vor veni mai degrabă partenerii lor pentru a-și explica ce li s-a întâmplat și pentru a învăța să reziste unei noi tentative de împăcare pentru că în 9 cazuri din 10, împăcările și despărțirile sunt un serial cu multe sezoane.

În viața personală am cunoscut câteva femei borderline –  una dintre ele am cunoscut-o chiar la workshopurile de formare profesională în psihoterapie. Mulți care se îndreaptă către facultatea de psihologie au ei înșiși probleme de rezolvat, unii vor reuși, alții nu, alții învață să-și justifice dereglările psihice mai bine și să se ascundă în spatele diplomei – nu e atât de rar fenomenul, având în vedere că mulți dintre liderii grupărilor spirituale cu mii de adepți cărora le  propovăduiesc evoluția spirituală sunt ei înșiși escroci plini de dereglări psihice. La fel și diploma de psiholog sau psihoterapeut – nu e nici o garanție pentru integritatea psihică și echilibrul emoțional într-o relație personală.

Femeile care mi-au fost amice sau prietene și care aveau trăsături borderline erau frumoase, inteligente, empatice – în relațiile de prietenie comportamentul este mult diferit, și dacă nu ai ocazia să le vezi cu partenerul în diferite contexte, vei tinde aproape garantat să crezi ceea ce îți povestește ea despre ce îi face partenerul. Cu cât este mai inteligentă, cu atât va manipula adevărul în favoarea ei. Dacă începi să te retragi sau să pui limite în relația de prietenie, vor începe să manifeste comportamente tipic borderline – acuze, victimizări, explicații nesfărșite.

Am asistat la scene ridicole de gelozie pe care le făceau partenerilor lor și în același timp, față de prietene manifestă o autovictimizare fantastică dacă nu înțelegi mecanismul halucinant de editare a memoriei și realității prin care omit elementele autoacuzatoare care ar explica comportamentul pe care îl reproșează bărbatului. Adeseori, gelozia lor era proiectată și pe mine, chiar dacă eram atentă excesiv să le acord lor atenție aproape exclusiv atunci când era de față și partenerul lor. Sau mi se reproșa că nu am făcut suficient să îi împac – ba eram o amenințare dacă eram prezentă, ba era vina mea dacă se despărțeau, o halucinație a logicii amuzantă daca se întâmplă odată, obositoare dacă e repetitivă.

La fel ca și bărbații sociopați, femeile borderline își trăiesc traumele prin seducția persoanelor empatice, fie prin prietenii, fie romantic. La fel ca sociopatia masculina, BPD este greu de diagnosticat – ambele tulburări de personalitate au la bază o traumă de abandon. Iar abandonul nu este identificat de multe ori pentru că este normalitatea în care ei au crescut și la care s-au adaptat prin mecanisme de compensare sau apărare.

Bărbații dezvoltă sociopatie ca și mecanism de apărare împotriva suferinței prin castrarea totală a emoției, pe când la femeie sociopatia se va manifesta printr-o combinație de empatie excesivă urmată de o indiferență masivă ( disocierea afectivă, splitting). Ambii folosesc sexualitatea și ca defulare, și ca seducție. Atunci când este prezent și sentimentul ratării, sociopatia și BPD sunt în cele mai extreme forme.

Bărbații introvertiți sau complexați  care sunt atrași de femeile isterice/borderline au de invățat de la ele la fel de mult cât și ele de la ei – relația este un catalizator pentru aducerea la suprafață a propriilor minusuri, dar pentru că relația devine cu timpul o luptă și justificare repetitivă, învățatul nu are loc în relație ci în timp după despărțire și cel mai adesea, după repetarea acestui pattern relațional.