Despre ghosting si alte sporturi emotionale extreme

Primesc un telefon de dimineata de la o doamna care voia sa stie care e procedura pentru o consultatie online. Dupa nici 30 de secunde ma baga volens nolens in sedinta, intrebandu-ma care este explicatia pentru care un barbat apare-dispare, asa fara motiv si explicatie. 

Inteleg pe de o parte ca atunci cand situatia arde vrei instant raspunsuri, pe de alta parte ma uimesc in sinea mea cum poate crede cineva ca se poate da un raspuns asa, fara sa stii tot contextul, ce relatie au, de cat timp, de cate ori s-a intamplat, ce conflicte au daca au, etc. In fine, cand arde arde, stiu cum ti se poate bloca mintea cand esti intr-un soc emotional. 

Pentru ca aveam totusi cateva minute la dispozitie si chiar stiam si raspunsul ( e o situatie clasica acest ghosting), de data asta am intrat in ‘joc’ cumva si am facut un soi de ‘terapie pe fast forward’ lasand-o cu o alta intrebare dar si cu un raspuns la intrebarea ei initiala.

1. Am intrebat-o de ce accepta ea un asemenea comportament? Si a urmat o lunga pauza, nestiind ce sa zica. Explicatii putem gasi pt comportamentul celuilalt, dar tot ceea ce ne revolta la altii si noi totusi acceptam si continuam, spune in oglinda ceva despre noi. Spune multe – de la stima de sine, la frici, la modelele disfunctionale pe care le avem despre dragoste, etc.

2. I-am dat si raspunsul la intrebarea ei concreta: atunci cand un om cu care ai o relatie dispare fara nici un cuvant FARA sa fi avut o cearta colosala inainte, si dispare pe termen lung, inseamna ca: ori a murit, ori e la inchisoare, ori e vorba de altcineva! Cum primele 2 optiuni sunt o exceptie, a 3-a varianta este cea corecta, statistic vorbind.

 Un partener nu dispare si reapare abrupt in viata ta fara sa-i pese de intrebarile cu care ramai, fara sa-i pese ca intre timp ai putea sa renunti si sa gasesti pe altcineva decat daca: detine puterea in relatie si e f sigur pe dependenta ta emotionala – adica ii permiti un astfel de comportament. Si dispare nu pt a sta singur acasa rugandu-se, citind, nici pt ca are probleme la job sau cu familia. Nu, astfel de motive pot fi declarate si nici nu cauzeaza disparitii lungi fara un cuvant. Si atunci trebuie sa te intrebi ce motiv nu poate fi declarat, ce motiv de disparitie nu ai accepta si ar periclita posibilitatea lui de a aparea din nou in viata ta.?.. Motivul la care nu vrei sa te gandesti este fix frica ta cea mai mare: o alta persoana.

 Este extrem de dureros ghosting-ul, e socant, un abuz psihic la fel de dureros ca cel fizic. Pentru ca te lasa cu o mie de intrebari, te macina zidul tacerii de care te lovesti, iti racoleaza toate fortele mentale in a cauta justificari, a spera, e practic un sindrom stockholm varianta ‘romantica’. Si cu cat ierti mai mult si accepti revenirile, cu atat te adancesti in iluzie din 2 motive: din cauza erorii cognitive „aberatia costului investit”, cat si din cauza obisnuintei treptate cu abuzul – v-am mai spus parabola cu broasca vie care ajunge sa fie fiarta atunci cand o pui intr-o oala la foc mic, versus varianta in care si-ar salva viata daca ar fi fost aruncata direct intr-o oala cu apa fierbinte.

 Pentru a-ti da seama daca relatia in care esti este ceea ce trebuie, poti sa iti pui urmatoarea intrebare: daca acum, azi, as incepe aceasta relatie si m-ar trata asa cum vad ca ma trateaza acum, as mai fi intrat in aceasta relatie? Daca raspunsul este nu dar tu totusi continui, inseamna ca suferi de cele 2 erori de mai sus, aberatia costului investit si sindromul broastei fierte. Si ca trebuie sa lucrezi la stima de sine, sa ‘desfaci’ atasamentul format in copilarie de apropiere-respingere cu mama care inconstient ti-a lasat acest pattern emotional autodistructiv, sa-ti confrunti o frica pe care nu vrei sa ti-o recunosti care te face sa accepti acest tip de comportament, sa iti creezi alte convingeri despre ce inseamna dragostea si relatia.

 Iar daca nu ai timp de toate astea ( desi la un moment dat va veni timpul) nu mai cauta sa intelegi tu de ce face celalalt asta. Uita-te direct la fapte si nu la cuvinte, justificari. Daca totusi vei avea o discutie cu cel/cea care tot dispare/apare, vei avea parte numai de justificari inventate, proiectii ( adica tu esti de vina), promisiuni ( in cazuri ‘fericite’) etc. Adevarul si asumarea cer foarte mult curaj si autenticitate, iar daca ar fi avut acest curaj, nu s-ar fi ajuns aici.

In general femeile sunt cele care stau sa-si puna intrebari ( „oare ce-am facut eu gresit”), pt ca barbatii sunt cei care practica mai mult sporturi extreme emotionale de tipul ghosting.

 Lucrurile sunt mai simple, dezolant de simple: cand cineva vrea si ii pasa, vei sti, dincolo de dubiu. Nu trebuie sa intrebi tarotul si nici astrele, si nici karma nu e de vina – faptele celuilalt fata de tine sunt indiciul clar al investitiei emotionale, adica cat te apreciaza cu adevarat. Declaratiile, cuvintele, promisiunile sunt ZERO. Nici banca nu-ti da imprumut doar pentru ca te duci tu si zici ca esti un cetatean corect – iti cere dovezi, gaj si te penalizeaza la fiecare deraiere. Acelasi principiu economic – reciprocitate a bunei credinte se aplica si intr-o relatie. Restul e imaginatie, speranta, frica – calitati de sclav si pelerin prin abisuri emotionale.