Esti in relatie cu un narcisist?

Dragostea e oarba. Iar singurul medicament care te vindeca de miopie relationala e putin homeopat: suferinta. Stiinta explica de ce atunci cand esti indragostit vei simti si vei auzi lucruri care nu exista: creierul unui om indragostit este la fel ca si creierul unei persoane care ia droguri.

Unda verde la halucinatie si obsesie iar daca iei o supradoza din drogul numit dragoste, vei afla ce inseamna si paranoia – sub forma geloziei, precum si tulburarea bipolara – adica vei avea zile cand te vei simti invincibil, si zile cand te vei simti ultimul cersetor.

Dragostea este, nu numai metaforic ci si literalmente, un drog. Astfel ca suntem cu totii traficanti de droguri – e adevarat, unele foarte poetice si inestimabile. Solutia? Sa-ti alegi cu cap, inainte de a ti-l pierde, cine iti va fi furnizorul de trairi ireale, dar atat de adanc amprentate in carnea si in mintea ta.

De cele mai multe ori, alegerile iti sunt dictate de mecanisme si de arhetipuri inconstiente. Scoaterea lor la lumina implica o incursiune in meandrele sufletului asistata de un bun arheolog sentimental (aka psiholog) sau prin statistica ta relationala, atunci cand deja istoria ti se repeta si nu ai incotro decat sa pricepi.

Profilul narcisistic este unul dintre cele mai dificile cu care poti fi intr-o relatie. Narcisismul este o dereglare a personalitatii, individul afisand un model cronic de grandoare, o nevoie acerba de admiratie, concomitent cu lipsa acuta de empatie. In afara de empatia fata de sine insusi, desigur, pentru ca este iremediabil impresionat si inamorat de minunea care-si este.

Narcisistul este intoxicat de un sentiment maret de auto-importanta, deseori isi imagineaza ca are o misiune importanta si are o atitudine “regeasca” in a cere supunere si daruire de la cei din jur, a caror ultim scop ar trebui sa fie indeplinirea dorintelor lui.

Narcisistul exagereaza mereu realizarile si talentele sale. Eforturile sale au un singur scop: atentia tuturor si recunoastere deplina. Arogant, auto-absorbit in propriul destin special, narcisistul se va deda la fantezii opulente despre putere, succes sau frumusete, fiind dependent de atentia si admiratia manifestata de ceilalti. Snobismul se numera printre calitatile tinute la mare inaltime.

Narcisistul se vede drept o capodopera a creatiei – divinitatea insesi s-a intrecut pe sine in a-i zamisli talentele. Mai curand complicat decat complex, va intampina dificultati mari in a empatiza cu o alta persoana. Cum sa iasa din granitele Eu-lui sau minunat, cum sa se amestece cu plebea si cu ignorantii, si mai ales, de ce sa dea cand poate doar primi?!

El nu poate evada din regatul propriei personalitati si ca atare, indiferent cat i-ai explica punctul tau de vedere, nu il va putea intelege, nu se va putea pune in locul tau si de cele mai multe ori, nici nu isi doreste sa simta ce simte o alta persoana. Empatia “e greu” pentru narcisist.

Multe dintre persoanele de succes sunt narcisiste – intrucat narcisismul ii va impulsiona sa acumuleze putere iar nevoia de validare continua a propriilor talente ii va determina sa atinga multe scopuri. Ei au insa o doza sanatoasa de narcisism – sau incredere in sine, intrucat narcisismul sanatos nu va cere lumii sa ii reflecte hiperbolizat egoul si imaginea de sine.

Relatia cu un narcisist necesita un consum extraordinar de mare de energie si de munca, intrucat au nevoie constanta de suport si de apreciere. Niciodata nimic nu este suficient pentru el si va cauta validarea in toate modurile posibile.

Geneza acestui tip de personalitate se afla in copilarie. De cele mai multe ori va fi unicul copil al unei familii in care parintii fie l-au ignorat, fie au avut asteptari foarte mari de el.

Astfel, copilul va deveni obsedat in a le castiga aprecierea, nedezvoltandu-si in acelasi timp capacitatea de a intelege nevoile altora, intrucat propriile sale nevoi nu au fost intelese si ascultate in copilarie.

 Cum sa detectezi un narcisist?

1. Fii atenta la cei care isi fac reclama prea mult. Fiind intr-o constanta cautare de validare, vor lua “scena” cu asalt si vor monopoliza discutia si actiunea.

2. Lipsa de empatie fata de restul muritorilor. Narcisistii vor toata dragostea, atentia si bunurile pentru ei insisi – vor fi gelosi pe realizarile celorlalti si de multe ori le vor minimaliza.

3. Nu suporta critica – le trezeste amintiri din copilarie si o vor respinge cu toata puterea. Daca te faci vinovata de lezmajestate si il critici, in afara de faptul ca va respinge critica, se va simt ranit si neiubit. Nu va accepta niciodata vreo responsabilitate pentru vreo greseala si va cauta constant un tap ispasitor pentru greselile lui.

4. Multi dintre ei vor fi dependenti de munca – fiind motivati de o dorinta imensa de realizare, se vor dedica in intregime atingerii succesului.

Narcisistii pot fi foarte sarmanti si interesanti ca si personalitati. Cel mai bine este sa ii pastrezi drept prieteni, intr-un statut relational fara mari asteptari si doar atunci cand simti o nevoie irezistibila de a darui la nesfarsit, fara a primi mare lucru in schimb, te poti angaja intr-o relatie cu un narcisist. Dar poti sa te faci bine totusi.

 

20 comments to Esti in relatie cu un narcisist?

  • Draga Sofia,am fost mai mult decat incantata sa ti descoper site-ul.Umorul inteligent care subliniaza multe informatii stiintifice mi-a creat senzatia “orgasmului mental”, stare ce nu poate fi comparata cu nimic.Te felicit pentru ceea ce esti!

  • maria

    Tatal meu este narcisist,egoismul excesiv este normalitate pt el,la varsta de 71 de ani este la fel de narcisist ca intotdeauna,defapt asa a fost mereu,probabil ca mica fiind nu aveam cum sa vad asta,m am autoiluzionat ca el poate ne a iubit macar un pic,dar el iubeste cam cum un stapan isi iubeste cainele,din cand in cand iti mai arunca cate un os ,asa de distractie,din pacate astfel de tati sunt distructivi pt ficele lor,sora mea este tot narcisista,si ea m a dezamagit dar are o scuza macar,sau eu ii gasesc scuze,nu ca ar mai conta.S a ajuns ca sora mea narcisista fiind,sa se foloseasca de tatal meu,narcisist fiind,sunt la fel,este o relatie de natura patologica,ea avand sot si copil,evident ca atunci cand vine sotul de la munca din strainatate tata zboara din casa,sotul sorei fiind tot narcisist,si lui tata ii convine,din afara,pare un cuib de viespi,nu va autoiluzionati ca se va vindeca la cap,caci nu se vor vindeca niciodata.

  • DanC

    Cred ca am ceva comun cu descrierea. Naspa…. . De cate ori am incercat sa las de la mine si sa fiu ok, m-am trezit cu partenera in cap si nu am reusit sa le dau jos decat despartindu-ne…

  • raluca

    Din pacate narcisistii ne dau validari false,unii se amagesc cu ele , altii nu se pot amagi la nesfarsit,e ca si cum te ai lauda cu realizarile personale ale partenerului, doar ca acele realizari nu sunt ale tale,cu toate ca cunostintele sotului, prietenului, nu sunt ale tale, tu continui sa te incanti din nimicuri,nimicuri care nu sunt ale tale, nimicuri care nu te ajuta cu nimic,dar care iti confirma existenta ta ca om, de aceea unii oameni se incanta de nimicuri,pentru ca nu si pot infrumuseta viata singur.

  • raluca

    Felicitari persoanelor care au reusit sa se desprinda, din pacate traiul cu un asemenea personaj te vlaguieste de energie, tatal meu are 70 de ani si sa zicem ca nu mai face asa urat, dar pe mama a distrus o psihic, acum stau fiecare in casa lui, nu sunt divortati pt ca nici unul n a vrut sa clarifice situatia, si din pacate copii lor au de suferit si acum .Mama incapatanata si tata la fel, sunt in continuare intr o lupta acum se lupta pt cine traieste mai mult, este foarte greu sa ti vezi parintii ca se viziteaza , mama imi spune ca o face ca are o varsta si o mai viziteaza si pe ea cineva, se amageste singura, si imi face mult rau, dar este alegerea ei.Isi face singura rau pt ca si a creat o falsa dependenta de cineva, ei sunt independenti unul de celalat si s au dezobisnuit de traiul in comun, cred ca se viziteaza ca sa si aduca aminte de tinerete si isi fac rau, chiar nu stii ,cert este ca tata a gresit cand si a lasat serviciu pt ca s a certat cu unul, tata fiind inginer foarte mandru si de familie a uitat;concluzia foarte clara este ca nu i a pasat de familie si punct, cu cat stai mai mult in tot felul de complicatii cu cineva cu atat te complici mai tare, cand ai copii de 15 si 18 ani nu ti mai arde de divort, ca nici nu ai cu ca sa l platesti,nu cred ca situatia avea rezolvare iar acum nu mai conteaza. Copilul care au vazut asa ceva, invata pe propia piele din fericire cum nu trebuie sa arate o familie, in viata trebuie sa fii parsiva ca femeie pt ca si barbatii sunt parsivi si iti distrug viata, daca el nu te iubeste nu l iubi.Daca tatal meu nu mi a dovedit ca ma iubeste mi s a parut normal sa alerg dupa unul care nu ma iubeste si asta inteleg unele prin iubire, nu nu este nici o iubire, oamenii sufocanti cersesc iubirea pe care nu au primit o de la unul din parinti, de obicei tatal, eu nu mai cersesc nimic, pt ca intr o zi voi ramane singura, cu totii ramanem .Am inteles ca cine ofera bine cine nu iarasi bine, nu mai ofer nimic pe gratis, cine te pretuieste bine cine nu iarasi bine.

  • raluca

    Eu am avut norocul sa cunosc un astfel de personaj in tinerete , aveam 18 ani, sunt foarte sarmanti la inceput, dupa care incepe dezastrul, nimic nu i multumeste, pe mine m a parasit pt alta pe la 21 de ani, nu stiam ca relatiile inseamna suferinta, tot imi spunea ca vrea o pauza si i am dat o pauza, nu stia ce vrea,incepusem sa ma simt folosita si facea foarte multe glume proasta, misogine, eu am incheiat relatia si a fost foarte greu dar am reusit, l am mai intalnit pe strada si ajunsesem sa fug de el, dupa 11 ani ne am intalnit la metrou, mi a spus niste aberatii narcisiste, ca n a vrut sa fiu singura femeie din viata lui, si nu i a convenit ca ma maritasem, a facut destul de urat si am plecat tot pe fuga, nu poti avea o conversatie normala cu aceste personaje.Din pacate sora mea este casatorita tot cu un narcisist, tatal nostru a fost asa si bunicul tot narcisist, iar eu am avut norocul sa am o bunica in oras la care am plecat, am vazut ca se poate si altfel si poate ca mi a fost greu o perioada dar eram mai tanara si altfel am suportat.Pe sora mea nu o mai recunosc, nu era asa, a schimbat o sotul mult in rau, vorbeste multe aiureli, face tot feluri de planuri grandomane pe spatele altora, este greu s o vad asa, probabil ca i au placut banii sotului.Ceea ce ma deranjeaza este ca problemele ei ma afecteaza si nu mai suport sa mi se vaite,noroc ca ei sunt mai mult plecati in calatorii,probabil le place la amandoi asta,au un copil de 8 ani de care nu se ocupa, 2 narcisisti sa se ocupe de copilul lor, l au dat la afterschool sa l invete altii, iar in vacante nimic nu a facut, si eu ce sa le fac, este viata lor fac ce vor cu ea, dar copilul ce vina are , nici una , oameni fara minte.

  • ADRIANA

    este colosal articolul ! Multumesc. Cunosc bine acest tip de personalitate dezarmonica, pt ca am fost casatorita cu unul 18 ani… Am avut de ales – ori accept sa ma distruga, ori ma salvez iesind din relatie … Nu a fost usoara alegerea , credeti-ma , pentru ca sunt serioasa si familista , dar a devenit , efectiv, o problema de supravietuire !

  • mara

    Cat adevar graiesti Sofia. Sunt implicata intr-o relatie cu o astfel de persoana, care ma macina pe zi ce trece. De 1 an si cateva luni dureaza, dar bineinteles ca nu a fost totul asa de la inceput. L-am iubit de la inceput, iar acesta a fost cel mai mare dezavantaj al meu. Acum imi este atat de greu sa ies din acest maraton. Este obositor, am momente cand nu mai rezist, el este un perfectionist, obsedat de ordine si disciplina, iar eu sunt sclava absoluta care trebuie sa se adapteze pentru ca nu are alta solutie. Eforturile mele de a face totul perfect nu sunt apreciate, normalitatea lui este tradusa prin excelenta oamenilor comuni. In timp am renuntat la activitatile mele personale, zilnice, pentru a petrece mai mult timp alaturi de el. Imi petrec ziua intreaga pregatindu-i cate o surpriza, gatind, facand ceva special pentru el. Nu primesc nimic in schimb. Stiu ce trebuie facut, pentru binele psihicului meu. Dar e atat de greu, nu reusesc sa imi imaginez ziua de maine daca ma trezesc singura. Inainte de a-l cunoaste pe el credeam intr-un nou inceput in orice situatie ma aflam, insa dorintele si visele mele construite in aceasta relatie ma impiedica sa privesc in viitor…

    • Sofia Dumitriu

      Stiu foarte bine prin ce treci Mara. Ai nevoie de toata sustinerea personala si exterioara pentru a te sustine in drumul de reconstruire personala. Citeste, intelege si seteaza-te cognitiv pentru a depasiaAtasamentele emotionale care te tin prinsa in aceasta relatie. Sunt lucruri din tine care rezoneaza cu personalitatea lui, o nevoie a ta de a darui la extrem care poate duce in patologic care trebuie vindecata. Cand esti pregatita, te astept cu drag la cabinet.

  • Manu

    Wow!sau mai bine zis uraa! Rocmai am iesit dintr o relatie cu un astfel de tip care m a secatuit de energiile mele bune, de toleranta si de speranta ca sansele pe care le am acordat duceau spre ceva constructiv. Norocul meu a fost ca eram foarte contienta de ce mi se intampla si am stabilit intr un final o limita…am pus punct final. Citind toate aceste articole nu fac decat sa pasesc cu incredere spre o noua viata mai sanatoasa…eu cu mine! Multumesc ca ma tii de mana!

  • cred ca propria nevoie neimplinita de recunoastere ne scoate in cale astfel de oameni si intram in astfel de relatii, continuindu-le, chiar si atunci cand descoperim langa noi narcisicul…in speranta ca il vom determina in cele din urma sa ne ofere recunoastere.
    Dar asta nu se intampla…nu-i asa ? fiindca el insusi are mult mai multa nevoie de recunoastere si f. putina sau deloc empatie.
    Deci, c’est la vie !
    Eu am cunoscut si m-am indragostit de doi astfel de oameni…si cred ca pe al treilea nu-l mai astept sau primesc in viata mea. Am inteles lectia, am inteles ca mi-e de-ajuns pretuirea si recunoasterea oamenilor okay cu ei insisi…si m-am detasat de asteptarea neintamplatului, daca pot numi asa doza de recunostere ce nu va veni niciodata din partea unui narcisic. 🙂
    Va pup!

  • mura

    Ai dreptate Dan. Acestia oameni au carisma, sunt o companie placuta, dar nu pt familie si prieteni apropiati. IN cazul partenerului meu nu cred ca exista salvare. El nu va recunoaste niciodata ca are probleme, cum nu recunoaste niciodata cand face ceva rau. E mereu vina celorlalti. E o lupta cu morile de vant.
    Aporpo, cum credeti ca reactioneaza un narcisist cand e parasist? Recunosc ca mi-e teama pt el, dar mi-e tare teama si pt mine.

    • Sofia Dumitriu

      da, asa e, un narcisist nu va accepta niciodata ca a gresit. in privinta parasitului, e posibil sa implice furie si agresivitate. este greu de generalizat. important este insa sa te gandesti la ce iti doresti tu cu adevarat si sa ai o viziune strategica a drumului de parcurs.

  • Dan

    Da, te inteleg ce spui. Problema cu narcisisitii e ca la inceput sunt fermecatori, au carisma, stiu sa amuze lumea. Se stiu face foarte placuti. Dupa aceea vine dezastrul. Si daca lor li se pare ca asa e ok si nu vor sa schimbe nimic, nu poti sa le faci bine cu forta. Dar daca omul e deschis la schimbare e altceva.

    • Sofia Dumitriu

      a fi deschis la schimbare, intr-adevar, este cheia. schimbarea este insa dificila. trebuie o motivatie profunda pentru asta, si apoi si un plan concret.trecerea intr-un an nou e un pretext bun pentru schimbare. succes 🙂

  • Dan

    Ma recunosc in descriere.

    • Sofia Dumitriu

      foarte putini recunosc 🙂

      • Dan

        Mi s-a mai spus asta, dar daca nu iti identifici cu adevarat hibele ai sanse zero sa iti imbunatatesti viata. Ori mie nu imi place se stagnez. Ai observat ca in cateva randuri am folosit “imi” , “mie” destul de “generos” haha. Oricum felicitari inca odata pt. articole, si iertare pt. intarzierea cu care raspund.

    • mura

      E lucru mare ca esti constient de asta. Eu tocmai am iesit dintr-o relatie un cu narcisist dupa ani de chin si teroare. M-a secat de energie, voie bun si tot ce aveam pozitiv in mine. Am ajuns sa-mi doresc sa fiu singura desi sunt o familista convinsa.
      Aceasta tulburare trebuie promovata!!! Acesti oameni nu se schimba de la sine. Nu vor veni zile mai bune, ci un chin si mai tare.

Leave a Reply