Barbatii si Depresia

Depresia este o boala cat se poate de serioasa care nu trebuie tratata cu indiferenta, desi exista inca prejudecati sociale in privinta ei.  Contrar miturilor sociale depresia afecteaza si barbatii, desi nu in aceeasi masura ca pe femei. Barbatii o ascund mai bine, o neaga sau gasesc autoterapii distructive anesteziante ( alcool, droguri, sex).

De ce am ales sa vorbesc in particular despre depresia la barbati? Pentru ca barbatul, intoxicat de anumite norme sociale, in afara de simptomele depresiei, mai prezinta si alt gen de simptome. Cum ar fi negarea – nu vrea sa recunoasca ca are probleme : „Cum, Eu, Mie sa mi se intampla asa ceva?”. Amana confruntarea cu propriile slabiciuni, considera ca trebuie sa fie puternic conform  stereotipurilor incoulate si sa ignore simptomele.

Depresia nu isi  „alege”  victimele in functie de statut social, cont bancar, situatie maritala sau charisma. Anumite circumstante pot favoriza declansarea unui episod depresiv: stresul financiar, despartirile, probleme la job, pierderea cuiva drag, boli cronice, crize spirituale, etc.

Un diagnostic corect si pus la timp este de natura sa readuca persoana aflata in suferinta psihica pe un drum corect, recastigandu-si  sub supravegherea specialistilor pofta de viata, tonusul cotidian, randamentul profesional, sensul.

Subiectii descriu simptomele depresiei utilizand termeni precum „trist”, „nelinistit”, „gol”, „lipsit de chef” etc. O constanta a depresiei este o „tristete ireprimabila”, care ii face pe indivizi apatici si nelinistiti, cu o teama difuza neparticularizata.

Iata cum vorbeste despre sine Andrei, un barbat in varsta de 37 de ani: „Parca as fi fost amortit, parca nu ma puteam misca. Nu puteam face nimic, ieseam aiurea prin oras, ajungeam la marginea orasului si priveam marginea padurii… intr-o zi, intorcandu-ma, sotia m-a intrebat daca se strica vremea si n-am fost in stare sa-i raspund. Nu vazusem nimic altceva decat pe mine, inaintand printr-un oras pustiu. Imi puteam privi doar tristetea. Doar tristetea exista si nimic altceva”.

Sentimentele constante si profunde de pesimism, disperare, tristete constituie un simptom frecvent al depresiei. Iar nelinistea asociata acestor sentimente, fara ca ei sa i se poata descoperi un motiv anume concret, este de asemenea definitorie.

Iata care ar fi principalele simptome de depresie intalnite la barbati:

1. Sentimentul unei vinovatii nelamurite, inutilitate, neputinta, slabiciune. Se accentueaza scaderea stimei de sine. Subiectul raspunde din ce in ce mai dificil unor solicitari exprese si urgente, marcate de verbul „a trebui”. Un profesor in varsta de 43 de ani isi caracteriza in acesti termeni situatia: „…Ma simteam inutil. Imi spuneam ca tot ce fac este fara valoare, ca nu-i intereseaza pe altii… Chiar m-am gandit, la un moment dat, sa schimb ceva in viata mea, sa ma mut, sa plec din oras, sa divortez. Oricum n-as fi putut! Stiam ca nu sunt in stare nici sa iau o decizie, nici s-o traduc in fapta”.

2. Pierderea interesului, lipsa de chef, a dorintei de a face ceva (orice). Aflat in fata unui proiect pe care trebuie sa-l realizeze, subiectul esueaza inca inainte de a-l incepe. Nu este interesat nici de activitati cotidiene pe care anterior le realiza fara a resimti efort; nu este interesat nici de activitati pe care inainte le considera placute. Mihai, un barbat in varsta de 31 de ani, isi exprima astfel starea: „Nu-mi mai place sa merg pe stadion, nu mai vreau sa ma intalnesc cu prietenii pe terasa… Mi-e groaza cand ma trezesc dimineata si-mi dau seama ca trebuie sa merg din nou la slujba… Nici de sex nu mai am chef. Am inceput sa beau mai mult, singur, acasa”.

3. Lipsa de energie, oboseala cronica. Activitatea intelectuala devine mai lenta, de asemenea reactiile si miscarile. Lentorii care caracterizeaza subiectul i se asociaza (augmentand-o) oboseala profunda, persistenta.

4. Dificultati de concentrare in luarea unei decizii; probleme  de memorie. Aceste simptome ii complica  viata personala si profesionala; are greutati in a lucra, in a-si asuma si realiza sarcini mai complicate. Isi desfasoara activitatea profesionala fara implicare, intr-o stare de absenta, punandu-si in pericol slujba.

5. Dificultati de a se trezi si a adormi. Insomnia devine un simptom cronic, adesea acompaniata de alte tulburari de somn. Subiectul se poate trezi in miezul noptii supra-analizand repetitiv situatia in care se afla. Un alt subiect poate dormi pana la 12 ore pentru a se trezi rupt de oboseala. Dormitul prea putin sau prea mult sunt ambele simptome.

6. Modificari de apetit. A manca prea mult sau prea putin sunt ambele semnale de alarma. Anxietatea se manifesta fie prin pierderea placerii senzoriale ( ahedonism) fie prin abuzul placerii. Starile psihice si obiceiurile alimentare sunt strans colerate.

7. Stare de agitatie si iritabilitate. La barbati depresia se poate manifesta si prin crize de furie, prin stari de iritare accentuata si de agitatie. Individul pur si simplu nu se poate stapani. Ravasit de gandurile sumbre care il macina, el incearca sa se elibereze de frustrari invinovatindu-i mereu, cu vehementa, pe cei din jur. Iata cum se descria Pavel, un barbat de 44 de ani: „Eram lipsit de orizont, nu puteam face nimic, nu puteam schimba nimic. Nu eram in stare sa ma gandesc ce-ar trebui sa fac peste un ceas. Nu-mi placea nimic! Nu ma placeam nici pe mine, nici pe altii nu-i mai placeam. Eram furios. Treceam de la manie la mahnire si de la mahnire la frustrare. Intr-o noapte de martie, am iesit in livada si am inceput sa lovesc cu picioarele in copaci. Apoi m-am intors in casa, am luat pusca de vanatoare si am tras cateva gloante in vant…”.

8. Simptome fizice persistente. Stresul, tensiunea, oboseala se asociaza adesea in cazul depresiei cu simptome fizice precum dureri de stomac, indigestie, dureri de cap, dificultati de a respira, etc.

9. Ganduri de suicid. Se poate ajunge chiar la intentii suicidale si la incercari de suicid. Riscul este cu atat mai serios la barbati fiindca, de regula, ei cauta sa renunte la viata recurgand la metode mai violente si mai „sigure” decat femeile. Intentia suicidala este o expresie a depresiei cronice si apare ca un ipotetic remediu.

Modalitatile de tratament difera in functie de diagnostic, severitatea simptomatologiei si de optiunile subiectului (de la tratamentul medicamentos, la psihoterapii de scurta durata). Daca medicul ii prescrie tratament medicamentos, adesea subiectul este tentat sa renunte mai repede  la el, ceea ce este o greseala, fiindca astfel de ajunge, curand, la o revenire a semnelor de depresie.

De regula, psihoterapiile scurte dureaza intre 10 si 20 de saptamani. Din comoditate, se intampla ca unii indivizi sa prefere (sau chiar sa solicite, daca este posibil) tratament medicamentos, sperand ca o pilula rezolva motivele reale care l-au dus in depresie.

Familia, prietenii, colegii pot constitui un suport pentru subiect, incurajarile lor fiind foarte utile. Suportul emotional acordat unei persoane depresive implica multa intelegere, rabdare, afectiune, abilitatea de a-l pune in valoare, de a-l antrena in activitati sociale.

Pe de alta parte este o caracteristica a sexului masculin negarea si reprimarea sentimentelor, astfel ca aceste emotii neconstientizate si neexprimate vor „fierbe” in planul sbconstient pana la explozia simptomatica.

In ultimii ani inteligenta emotionala este insa un concept din ce in ce mai prezent in discutiile sociale – identificarea sentimentelor si verbalizarea lor este o trasatura a inteligentei emotionale.