Daca femeia ar gandi

Feminismul se supune regulii oricarei mari inventii: poate fi o revolutie magnifica dar poate si distruge fix idealul la care incearca sa ajunga. Feminismul se supune erorii democratiei care a intoxicat ratiunea omului in curs de inventare a liberului sau arbitru. In aspiratia noastra dupa valori absolute si mituri cat mai sublim poleite, feminismul este inteles drept egalitate si nu complementaritate.

Barbatii si femeile sunt egali doar in dreptul de a ne gasi implinirea si fericirea, pentru ca armele cu care luptam sunt diferite. Biologicul predispune psihicul. Sa acceptam. Pentru ca azi ne permitem luxul sa evoluam pentru ca alegem, si nu fortati de fatalitatea determinismului biologic sau cultural.

In Romania, unde femeile au castigat la loteria genetica a frumusetii, feminismul de import e tradus mai degraba cu google translate decat cu bun simt si corectitudine. Femeile si-au construit o ideologie suspecta, in care mitul feminitatii e construit din simptome borderline, ambalate strident in retorica si  emancipare – dar doar in drepturi, nu si in obligatii.

Patul procustian din dormitorul ei este razbunarea pe care femeia de azi o face pe istoria nesigura de umanitatea femeii. Pentru ca femeia nu a aflat intre timp ca informatia conform careia consiliul bisericii  din 585 e.n in care s-a pus la vot daca femeia are suflet sau nu, e doar o legenda urbana din folclorul relational. Corectitudinea politica de azi l-a facut pe Dumnezeu insusi femeie –  ceea ce ar explica probabil confuzia in care si relatia barbat-femeie se afla.

Femeia e, indubitabil, oameni. Dar pentru ca a gresi e omeneste, femeia zilelor noastre isi traieste din plin umanitatea.

Dezvolta amoruri fatale cu iratiunea. Are intr-adevar avantajul inteligentei emotionale, dar o foloseste mai ales sa contrazica barbatul cand el nici macar nu a deschis gura. Horoscopul, ghicitul in cafea, telepatia si barfele sunt sursele ei valide si stiintifice de informare.

Nici nu asteapta sa fie contrazisa, pentru ca o face singura cel mai bine. Cand spune “nu”, inseamna “poate”, cand spune “poate” insinueaza “da”. Pentru ca femeii ii este teama ca daca spune “da”, nu va mai fi femeie ci altceva (posibil om).

Femeia vorbeste mult si prost, incordata sa anestezieze ratiunea barbatului cu tot felul de nimicuri apocaliptice. Singurul secret pe care il poate tine este varsta ei si numarul partenerilor avuti. Desi stie mai multe cuvinte decat barbatul, aceasta nu este o scuza pentru risipa lor in analizele interminabile (termen stiintific pentru barfa) pe care le face cu consoartele ei. Pe care le detesta dar si iubeste in acelasi timp, pe baza unei formule matematice proprii bazata pe astre si alte influente stiintifice.

Se vinde ieftin. Crede ca valuta ei forte este sexul si ca in economia relationala, cu cat arati disponibilitate sexuala mai repede, cu atat relatia este mai iminenta. Dar barbatul poate cumpara sex oricand, pe cand dragoste nu. Si barbatul tot dragoste vrea sa faca – dar cu femeia care cere mai intai emotie de la el si nu cu cea care ofera rapid sex.  Doar asa poate el insusi sa depaseasca vinovatia inerenta sexualitatii care l-a dus de-a lungul timpului prin experiente ridicule: el cauta absolvirea de instinct prin dragoste.

Sexul nu e niciodata doar sex pentru femeie – barbatul stie asta.  Si mai stie ca sexul aparent gratis e de fapt cel mai scump sex.  Astfel ca daca femeia pare ca se multumeste cu atat, barbatul va sti ca-n acea femeie Pandora e sora cu Desdemona si amanta cu Speranta. Sexul senzational e doar atunci cand  toate emotiile sunt prezente – si vulnerabilitatea lui, dar si vulnerabilitatea ei.

Ea nu stie sa existe fara emotie si fara barbat. Victima a fiziologiei ei, imprumuta personalitate si caracter de la barbat. Vrea disciplina si control prin el,  insa logica feminina scoate barbatul vinovat chiar si cand ea se ingrasa:  cum sa-si comande el cartofi prajiti cand ea e la dieta?!

Santajul  emotional este  arma femeii moderne. Barbatul norocos are parte de isteria si autovictimizarea ei doar prin sms-urile fara numar si fara punct primite in miezul noptii. Cel mult, barbatul norocos scapa cu amenintarile ei cu sinuciderea. Ghinionistul insa, afla de-abia la tribunal adevaratul caracter al femeii. Pentru ca ea nu vrea sa aleaga intre bani si viata lui, le vrea pe amandoua.

Castrarea barbatului a devenit sport olimpic. Castigatoarele cele mai admirate sunt cele care au reusit sa faca barbatul sa traiasca multumit si resemnat sub stiletto. Taierea cordonului ombilical a barbatului a devenit fantezia erotica suprema a femeii: il pune sa aleaga intre familia lui si ea, intre prietenii lui si ea, il pune sa aleaga intre preocuparile lui si ea, il pune practic in conflict cu mai toata viata lui.

Vulgaritatea si decadenta au devenit armele prin care ea arata ca este puternica si egala cu barbatul. In loc sa-i creasca aripi de inger, i-au crescut organe masculine imaginare care nu fundamenteaza nicidecum teoria freudiana de penis envy, ci doar armura iluzorie in spatele careia isi ascunde vulnerabilitatea.

Capacitatea femeii de mistificare sidereaza barbatul. Femeia poate mima orice, si mai ales orgasmul. Motivele femeii pentru care face dragoste sunt diverse, placerea sexuala fiind mult surclasata de motivatia puterii si controlului pe care si le extrage astfel. Nu-si accepta si defineste sexualitatea, acceptand fie prea multe, fie prea putin.

Traieste salbatic si intens in imaginatie, dar corpul ei ramane sclavul scopurilor ei, altele decat placerea fizica catharsica.  Alaturi de o astfel de femeie barbatul va fi tot timpul nesigur de performanta lui in a-si satisface partenera, tocmai asta aruncandu-l in bratele altor femei. Care sunt mai  mult oameni si mai putin actrite.

Viseaza dupa printi mostenitori prin care sa parvina in aristocratie, de oricare ar fi ea, financiara, sociala sau darwiniana. Isi refuza o dragoste reala  invocand diferente ireconciliabile de caracter, neasumandu-si demn nevoia de stabilitate si siguranta materiala. Isi va parasi romanticul pentru un pragmatic dar va reusi sa se autoconvinga ca e dragoste. Atacurile de panica ce vin in consecinta acestei  contradictii si le va spovedi insa tot in imbratisarea unui amant romantic. Pentru ca nici Xanax-ul si nici Prozac-ul nu vindeca personalitatea borderline.

Femeia se revolta impotriva ideii de a fi supusa. Nu, nu acea supunere gen pres sau sclava Isaura, ci acea gratie si feminitate a spiritului care naste in barbat dorinta de a proteja. Pentru ca nu intelege ca dominarea reala vine din actul ei de credinta in viziunea barbatului, din increderea si transfigurarea cu care-l investeste pe el.

Ea nu iarta nici o copilarie barbatului, uitand ca senzualitatea si feminitatea ei pot aduce schimbarea pe care incearca sa o obtina cu critica, cicaleala si isterie. Barbatul isi doreste ca publicul sa faca parte din relatia lor cel mult in fanteziile lui erotice, in nici un caz nu gusta circul si telenovela pe care femeia le face cu spectatori.

Femeia nu este nicidecum sexul slab. Cand ea isi va descoperi adevaratele puteri – feminitatea, gratia, senzualitatea, vulnerabilitatea, toleranta –  nu se va mai simti victima nici a societatii, nici a misoginismului si mai ales, nici  a ei insesi.

Harazita cu daruri mari, femeia trebuie doar sa invete sa controleze armele cu care a fost inzestrata: emotia si frumusetea. Sa-si infrumuseteze sufletul cu logica si ratiune, sa nu cerseasca respect ci sa-l castige prin principiile ei. Sa aduca cochetarie si in spirit nu doar in garderoba, sa nu caute egalitatea ci complementaritatea si chiar atunci cand se inseala sa faca greselile corecte: mai bine sa ierte, sa tolereze, sa inteleaga si sa iubeasca ea mai mult. Pentru ca femeia trebuie sa fie schimbarea pe care i-o doreste barbatului.