Orice relatie este o negociere tacita de asteptari mai mult sau mai putin constiente. Nefericirea romantica este rezultatul discrepantei intre asteptari si realitate. Fenomenul nu este atat de rar si asta pentru ca ne grabim sa ne indragostim, sa ne idealizam in doi – un trafic de imaginatie si de speranta. Un pariu cu incertitudinea pe care toti il facem inevitabil.
Pretentiosi, idealisti, insuficient de constienti daca noi indeplinim reciproc asteptarile, circumspecti in a fi si logici in dragoste, cu asteptarea primordiala ca dragostea se intampla si intelegerea reciproca vine de la sine, cumva telepatic. In perimetrul paradoxal al iubirii insa, putina gandire critica salveaza de fapt dragostea.
A avea gandire critica in privinta dragostei inseamna a fi atent la cateva erori cognitive, de cultura sau de educatie din familie.
Greselile barbatilor in relatii sunt rezultatul unor cutume sociale, ale unor meschinarii mostenite din familie, a incapacitatii de a se separa de rolurile feminine vazute in familia sa, a fricilor si complexelor personale, a traumelor din relatiile anterioare. Si a faptului ca pur si simplu nu stiu si nici nu prea citesc psihologie relationala ( statistica editurilor arata ca femeile sunt publicul majoritar), nu-si analizeaza emotiile si relatiile prin discutii cu prietenii asa cum fac femeile, sunt mai reticenti in a merge la psiholog sau cand o fac e prea tarziu.
1. Barbatul greseste intr-o relatie atunci cand se asteapta sa fie iubit chiar daca el nu evolueaza. Cu instincte primare necontrolate sau nerafinate, cu nevoi de copil in cautare de o mama care sa-i fie si iubita, cu sensibilitate extrema la critica, cu orgoliu pe masura IQ-ului , cu pretextul-scuza „dar eu asa sunt”!
Intr-o relatie evoluam – de fapt si fara relatie evolutia este obligatorie. Si fireasca. Evolutia in afara relatiei ( adica adaptare la schimbare, schimbarea principiilor de viata, maturizare prin rezistenta la trivial si inutil ) se reflecta pozitiv si in relatie.
Evolutia se intampla si in doi – trebuie sa te lasi invatat de partener in anumite directii – daca nu, inseamna ca ti-ai luat o „proasta” de la care nu ai ce invata, si ai comis eroarea nr. 19. Si de asemeni, trebuie sa tii pasul cu dezvoltarea partenerului.
Adeseori relatiile se distrug pentru ca cei doi nu evolueaza in acelasi ritm. In limbajul urban circula diverse motivationale relationale: ” Fii barbatul care te-ai dat a fi atunci cand erai indragostit” – adica sa devii ceea ce ai promis tacit a fi atunci cand te-ai prezentat, autoidealistic, la inceputul relatiei.
Asteptarea gresita: Voi fi iubit fara sa ma schimb, dragostea este neconditionata.
Asteptarea corecta: Dragostea se intretine daca evoluez.
2. Barbatul greseste atunci cand nu intelege ca femeia si barbatul sunt doua creaturi extrem de diferite. Ca femeia are nevoie de cuvinte, de tandrete, de atingeri care sa nu aiba drept scop declarat si imperativ sexul. Ca femeia are nevoie sa fie ascultata fara a i se da solutii tot timpul. Ca este supusa schimbarilor afective ( „toane”) fara o cauza logica, ci din motive biologice. Ca va avea comportamente irationale trecatoare. Diferentele neuro-biologice barbat-femeie sunt o realitate care trebuie acceptata si pusa in practica prin reajustarea asteptarilor si prin toleranta.
Asteptarea gresita: femeia este la fel ca barbatul.
Asteptarea corecta: femeia are nevoi specifice si abilitati diferite.
3. Barbatul greseste atunci cand neaga diferenta de roluri barbat – femeie asteptandu-se in mod utopic la egalitate in directia responsabilitatilor. Femeia si barbatul nu sunt egali. Faptul ca o femeie poate conduce o masina mai bine decat un barbat este o exceptie. Sau ca un barbat stie la fel de multe cuvinte ca o femeie, este de asemenea o exceptie.
Barbatul si femeia au abilitati diferite – asta se vede si pe piata muncii unde anumite meserii vor fi preponderent specifice barbatilor iar altele specifice femeilor (cati „secretari” ati vazut?) . Zonele de „expertiza” intr-o relatie trebuiesc negociate corect – cum logica si ratiunea sunt faultate cateodata la femeie, asteptarile trebuiesc ajustate in consecinta.
Asteptarea gresita: daca eu pot, si ea poate.
Asteptarea corecta: „dar nici femeia nu e oameni”.
4. Barbatul greseste atunci cand cere ca femeia sa indeplineasca toate rolurile posibile: mama, sora, amanta, prietena, sotie. Daca barbatul indeplineste complementar toate aceste roluri (dar nu se intampla), atunci este justificat sa ceara pe masura. Intotdeauna insa este vorba de cerere si oferta in dragoste – manualul de economie e mai valabil decat cel de kama sutra pentru a intelege o relatie. Ofera mai mult daca vrei mai mult. Ofera totul daca ceri totul.
Asteptarea gresita: sa primesc mult chiar daca dau putin.
Asteptarea corecta: voi primi mai mult daca ofer mai mult.
5. Barbatul greseste atunci cand nu este suficient de discret in cazul in care isi inseala iubita, astfel incat aceasta sa nu afle. Pentru ca ii insulta inteligenta. Femeia are resurse nelimitate in a ierta atunci cand ea primeste ce are nevoie intr-o relatie, astfel ca indiscretiile sexuale nu sunt un deal breaker intr-un anume context. Aventura extraconjugala in cazul barbatului este mai tolerata sau chiar anticipata ( ca si stereotip social) – e o realitate pe care multe femei o iau in considerare si peste care se poate trece in anumite conditii: ea sa nu afle si sa nu fie afectata indirect prin lipsa de atentie sau reducerea timpului petrecut impreuna.
Asteptarea gresita: femeia nu isi va da seama daca eu flirtez in afara relatiei, daca ma intereseaza o alta femeie sau daca sunt deschis altor propuneri extraconjugale
Asteptarea corecta: femeia stie, chiar daca se face ca nu stie!
6. Barbatul greseste atunci cand incearca sa isi controleze partenera afisand o gelozie feroce. Un dram de gelozie face parte din joc, insa patologicul o indeparteaza. Cea mai buna metoda de a-ti fideliza partenerul este sa ii indeplinesti toate nevoile si sa fii tot timpul cea mai buna optiunea pentru ea. Sa ii oferi un mix echilibrat de contradictii: siguranta si impredictibil, dominare si supunere, libertate si control, divin si animalic. Gelozia excesiva e de multe ori un indiciu ca cel care acuza e cel care de fapt e „pacatosul”. In psihologie se numeste „proiectie” – atunci cand acuzi pe cineva de ceea ce tu insuti de fapt faci.
Asteptarea gresita: daca sunt gelos fara motiv voi evita sa fiu inselat.
Asteparea corecta: gelozia nejustificata/ patologica indeparteaza partenerul.
7. Barbatul greseste atunci cand nu isi adapteaza limbajul iubirii la nevoile ei.
Se spune ca barbatii sunt simpli ( vor sex, loialitate si sustinere) pe cand femeile…sunt un manual de fizica cuantica, scris in chineza, 5 volume. Chiar daca se pierd in detalii, si femeile sunt simple: au nevoie de protectie, afectiune si atentie.
Limbajul iubirii feminin – adica cum se simte ea iubita, implica acte aleatorii de marturisire a afectiunii barbatului: un sms din cand in cand, flori, imbratisari sau servicii minore ( robinetul care picura?!..). Pentru femeie daca faci ceva oricat de minor, daca ii aduci aminte de tine constant, ea sa va simti protejata – si atunci cand ea se simte protejata se poate relaxa, poate uita de „griji” si o pune in the mood for love – a se simti protejata e un fel de stare erotica pentru femeie. Logica femininului e categoric alta, dar la fel de simpla.
Cel mai bine ar fi sa o intrebi: tu cand sau cum te simti iubita? Este posibil sa nu fii de acord cu raspunsul ei sau sa nu ii poti indeplini asteptarile, dar macar stii care este sursa conflictului.
Asteptare gresita: ce am eu nevoie intr-o relatie sunt si nevoile ei.
Asteptare corecta: este posibil sa trebuiasca sa ies din zona mea de confort ( a face sacrificii) pentru a o face sa se simta iubita.
8. Barbatul greseste atunci cand considera ca femeia poate sa faca totul in casa, sa aiba si un job, sa creasca si copiii, sa ii fie si psiholog si sa arate ca tipele de pe Instagram. Femeia nu poate fi amanta senzuala, parfumata si dornica de flirt si sex daca nu are timp si resurse sa se ocupe de ea. Atunci cand femeia se ocupa de toate responsabilitatile, apar frustrari si nemultumiri pe fondul epuizarii fizice si psihice. Si nu va avea chef de sex. Si posibil sa devina si isterica.
Asteptari gresite: femeia e un magician care poate face in 16 ore tot ceea ce in mod normal ia cateva zile.
Asteptari corecte: ori barbatul preia din responsabilitati (sau angajeaza o menajera/bona) , ori tolereaza frustrarile partenerei.
9. Barbatul greseste atunci cand se considera prea barbat ca sa poata plange cand simte, sa se arate vulnerabil atunci cand este, sa ceara un sfat atunci cand are nevoie . Reprimarea emotionala nu tine o vesnicie – la un moment dat, „masculinitatea” insusita in urma stereotipului social sau familial se dezintegreaza intr-un simptom. Negarea si reprimarea emotiilor ( a le „baga sub pres”) stau la baza comportamentelor audistructive masculine: agresivitate, exces de alcool si droguri.
Inteligenta emotionala se dezvolta la barbat mai greu din cauza inocularii sociale cu prejudecati negative: un barbat nu e barbat daca arata sensibilitate, daca vrei sa fii cool trebuie sa fii dur, un barbat stie tot si nu se poate insela, daca ii arati femeii ca o iubesti i se urca la cap, etc.
10-16. Barbatul greseste atunci cand nu face o analiza corecta risc vs beneficii atunci cand are o aventura in afara relatiei. Dragostea este si o decizie bazata pe vointa si pe autocontrolul tentatiilor inevitabile. De multe ori barbatul trebuie sa piarda ca sa poata aprecia ce a avut – remuscarea celor prinsi ca au inselat este de multe ori tardiva.
Daca dorinta de a avea experiente erotice diverse este puternica incearca mai intai sa discuti cu partenera ta – poate este deschisa catre experiente noi sau poate isi schimba prejudecati sau inhibitii legate de sex.
Rutina de cuplu este o realitate – iar mentinerea pasiunii este o responsabilitate in doi. Pentru ca discutiile pe tema sexualitatii sunt delicate si vulnerabile, multi prefera sa isi satisfaca dorintele in afara relatiei. Statistic vorbind insa, femeia va afla.
17. Barbatul greseste atunci cand subestimeaza femeia. Poate ca logica si ratiunea nu sunt atuurile ei forte dar inteligenta emotionala cu siguranta da ( predispozitie neurobiologica, empatia este by default mai accesibila femeii iar empatia sta la baza „teoriei mintii” – capacitatea de a intelege cum functioneaza celalalt) .
Hrana pentru zei gatita de diavoli – una din definitiile femeii din limbajul urban. Asta pentru ca este capabila sa citeasca emotiile mult mai bine decat un barbat, va simti cand el minte, cand el admira o alta femeie, cand el o inseala, cand el este absent din relatie, poate si anticipa uneori ceea ce barbatul nu a facut sau gandit inca. Curat diavol!
18. Barbatul greseste atunci cand incearca sa controleze financiar o femeie. Cand crede ca o poate cumpara sau umili prin resursele sale. Femeia ii va plati intr-un final toate meschinariile de care el a dat dovada.
Materialismul feminin este firesc intr-o anumita masura ( nu ma refer la relatiile care sunt exclusiv si de la inceput bazate pe potenta financiara masculina). Nevoia femeii de protectie si sustinere materiala este un dat evolutionist biologic – ea este cea care face copii si are grija de ei in principal, ca atare are nevoie sa stie ca se poate baza pe o securitate materiala.
Unii barbati „rezolva” conflictele intr-o relatie prin santajul financiar. De cele mai multe ori va plati mai mult si mai dur la finalul relatiei.
19. Barbatul greseste atunci cand prefera o femeie frumoasa dar cu IQ mai mic sperand ca astfel o va controla mai bine.
In discutiile dintre barbati acest tip de femeie este numita femeia „corecta”. Pentru ca nu isi va da seama de multe lucruri, pentru ca nu se dezvolta si ramane dependenta de barbat in multe directii.
Si da, va fi controlata mai bine – in timp se termina insa si o astfel de relatie. Pnetru ca doi oameni nu se pot intelege constructiv daca exista o diferenta pe scara IQ mai mare de 20 de puncte.
20. Barbatul greseste atunci cand incearca sa limiteze dezvoltarea femeii. Poate ca se afla in competitie cu ea, poate ca vrea sa o controleze mentinand-o la un nivel redus social sau financiar, sau pentru ca ii este teama ca el nu va mai fi cea mai buna alegere pentru ea atunci cand se dezvolta.
O relatie in care nu cresti, nu devii mai mult, nu te simti apreciat si incurajat, nu iti atingi potentialul de care te banui tu insuti, este o relatie in care mori incet.
O relatie bazata pe control si manipulare, pe frica si minciuna, are intotdeauna un termen de expirare. A primi fara a da, a cere fara a oferi, a reprosa fara a te uita si la tine insuti, a nu empatiza dar a cere intelegere, este o relatie dezechilibrata.
Acest articol se continua cu Victoria barbatului in dragoste este fuga
Despre greselile femeilor : partea 1, partea a 2-a si partea a 3-a
21 Comments
Consider că într-o relație greșesc atât bărbații cât și femeile, și nu putem spune că unii greșesc mai mult și alții mai puțin, ci în aceiași măsură pot avea aceeași vină. Important este să conștientizăm aceste greșeli, și să încercăm să le găsim rezolvarea cât mai repede.
Felicitari pentru articol! Eu personal am inceput sa fac o astfeltu de lista si are pe putin 100 de puncte. In ceea ce ma priveste prefer sa le numesc „bube” deorece, dupa cum sustin si oamenii de stiinta geneticieni, se pare ca mostenim de la stramosi(fiind extrem de important ca aria stramosilor sa nu fie limitata doar pana rudele in viata, se merge mai exact pana la legaturi cu stra-stra bunici si nu numai) un cod genetic incarcat nu numai de gene corespunzatoare caracteristicilor fizice, morfologice, motrice etc., ci si elemente care ne influenteaza comportamentul, gandirea, personalitatea si mai ales capacitatea de a rationa, relationa. Pe langa aceste caracteristici, societatea in care alegem sa traim si mai ales felul in care alegem sa traim se va reflecta in mod direct asupra tipului de persoana pe care o intruchipam cat si capacitatea de a fundamenta diferite tipologii de relatii(sociale cu functia de a indeploni o necesitate financiara sau materiala, sociala cu functia de educa sau de a fi educat[scolit :P], cu functia de a procrea si de exprima a sentimentelor denatura amoroasa etc) cat si puterea(vointa) de a conlucra cu partenerul/partenerii(in functie denatura relatiei) spre o mai buna intelegere, organizare, cunoastere doar pentru a ajunge la un rezultata mai bun. Munca in echipa!
Mosterinea genetica si sociatatea in care traim cat si cea in care au trait stramosii nostrii tind ca creeze misogini, lucru care reiese si din comentariile pe care le citesc la articole de genul acestuia in care sunt nuantate „greselile barbatului”. Aceeasi mostenire genetica, istorica si sociala in care bartabul si femeia au fost pozitionati de-a lungul vremurilor in roluri care nu li se cuvin de fapt si de drept sau care nu le aduc cinte si ii obliga sa creeze stereotipuri care sunt urmate si de generatiile ulterioare.
Sunt benefice indemnuri de tipul : sa iti depasesti conditia pentru a fii mai bun si de a evita in a te limita la a fii numai tu insuti cat si in a fi deschis la a adopta, mai ales intr-o relatie de natura sentimentala, simtirile si gandirile celuilalt filtrandu-le pe cat posibil prin „strcuratoarea” ratiunii. Desigur trebuie retinut ca estefoarteimporant de a-ti sustine identitatea, sa nu iti pierzi caracteristicile care te fac unic/a dar sa le imbunatatesti constant. Intr-adevar poate fi dificil de cele mai multe ori dar satisfactia realizarilor este denepretuit. Si da, din pacate barbatii au simtit nevoia, constient sau inconstient, sa creeze situatii demne de puterea si statulul lor incercand sa controleze sau salimiteze puterea. Femeile de succes nu ar fi facut istorie daca nu ar fi iesit din tiparele limitative impuse de barbati. Bine dar suntem in secolul 21, asa ceva nu esteposibil! Din pacate, femeile din anticitate aveau mai multa libertate de miscare si de exprimare decat femei din unele regiuni ale globului. Chiar si in capitale cosmopolite ale lumii imca identifici idei preconcepute i induse individului, idei care nu sunt tocmai benefice unei vieti prospere, atatspiritual, sentimental cat si material. Iar cel mai bun tratament” pentru „bubele” mentionate anterior suntem noi,cei doritor deo schimbarein mai bine. Va imbratisez cu drag si va multumesc ca existati, pentru ca voi sunteti puterea motrice spre un taram al intelegerii, al bucuriei, optimismului , al binelui si al iubirii altruiste.
„Cel mai prost sfat care poate fi dat cuiva este . Gresit. ” hmmm…..
Eu am obsrvat ca este cel mai bun sfat care poate fi dat oricui, si pe care l-am primit si eu, iar asta daca se si explica ce presupune „a fi tu insuti”.
Oamenii nu sunt ei insisi. Traim intr-o lume de masti sociale, roluri si jocuri care mai de care mai ciudate. (dar si fascinante in acelasi timp)
Maturizarea, dezvoltarea, eul tau ideal, varianta ta cea mai buna, sta exact in a fi tu insuti. E o evolutie spre interior, spre autenticitate, prin scadere, nu prin adaugire (paradoxal) e o lepadare de sabloane mentale si alte gunoaie pe care le caram in minte, si nu adunarea altora noi fie ele si pareri despre excelenta proprie (pareri care ajuta un timp, insa dispar cand viata aduce provocari dureroase).
Fii mai bun, mai galant/mai frumoasa, mai generos/mai iubitoare, mai tandru/mai senzuala, mai creativ, mai barbat/mai femeie… toate aceste nu pot rasari decat din cauze interioare care isi au sursa in autenticitate, sinceritate, in „a fi tu insuti”.
Comportamentele de tip „porcin”, ipocrizia, perversitatea, iluzia, santajul sentimental, etc, vin tocmai din parasirea „centrului natural”, din a devia de la a fi tu insuti adica din a nu te simti confortabil si impacat cu tine insuti.
„A fi tu insuti”, cred eu, are un inteles mai profund decat felul in care un om se manifesta la suprafata. Acest indem are valoare daca e inteles cum trebuie ce cel care il primeste (de asta necesita si cateva lamuriri pe langa)
Felicitari, sunt interesante articolele din seria ‘Greselile ..’. Nu inteleg insa ce vrei sa zici cu ‘divin’ atunci cand il folosesti – ‘sa ii oferi divin cat si animalic’.
Cand spun divin si animalic, ma refer la faptul ca avem nevoie si de spiritualizare, transcendenta, tot tabloul de emotii superioare, impletite cu senzatii concrete ce tin de senzualitate, tandrete. Adica trup si suflet deopotriva.
Desi sunt de acord cu majoritatea ideilor (dar nu toate), nu sunt de acord cu tonul articolului. Cuvintele alese pentru a pune ideile pe hartie (monitor), par tendentioase. Ma face sa gandesc ori ca ai scris ce ai scris din experiente cu astfel de barbati care s-au terminat prost. Experiente personale sau la mana a doua.
Nu toti barbatii sunt asa. La fel cum nu toate femeile sunt complet irationale, aiurite, superficiale si interesate de bani. Dar despre cei buni nu simte nimeni nevoia sa vorbeasca. Vine mai usor sa vorbesti cu cineva ca sa te plangi de ce nu-ti convine decat sa lauzi ce iti place. Motivele pentru acest lucru sunt prea numeroase ca sa le mentionez, dar totusi acest fapt trebuie luat in considerare daca vrei sa pari obiectiva.
Sa zicem ca femeile „au tendinta” de a fi mai…. sau ca barbatii „au tendinta” de a fi mai…. sa nu mai spunem „femeile sunt” sau „barbatii sunt”. Generalizarile sunt, in general, gresite.
Daniel, de acord, generalizarile sunt supuse erorii. Dar asa functioneaza mintea, pe shortcut-uri, nu putem vorbi despre fiecare individ in parte. Generalizarea este o operatie a gandirii necesara, ca sa putem avea discutii la un anumit numitor comun de „obiectivism”.
Am scris si de „bine” in articolele De ce iubim Barbatii sau Cea mai mare inventie, femeiea de peste 30 de ani. In articole incerc sa subliniez un particular si evident ca nimeni nu face toate greselile, sau poate face altele. Scopul este de a vorbi de anumite atitudini particulare, care se pot manifesta in anumite momente si fata de anumiti oameni – combinatiile sunt nenumarate. Scriu nu din experienta personala, decat in masura in care experienta personala are un anume grad de generalitate, pentru ca in final nu suntem atat de diferiti unii de altii, cu toata unicitatea noastra. Daca vrei sa imi vorbesti despre „cei buni”, astept cu mare drag, as putea lansa o categorie: Asa da! :)
Orice informatie trebuie trecuta prin filtrul propriu, subiectivo-obiectiv, inclusiv particularul pe care il descriu aici. Multumesc pentru feedback!
[…] poticnirile barbatilor am scris aici Greselile barbatilor in relatii si aici Victoria barbatului in dragoste este […]
[…] [vreau sa citesc tot articolul !] (link-ul va va duce pe site-ul originar al […]
„1. Barbatul greseste intr-o relatie incercand sa fie el insusi.”
Gresit, femeia greseste criticand barbatul pentru felul lui de a fi.
„2. Barbatul greseste atunci cand nu intelege ca femeia si barbatul sunt doua creaturi extrem de diferite.Ca femeia are nevoie de cuvinte, de tandrete, de atingeri care sa nu aiba drept scop declarat si imperativ sexul. Ca femeia are nevoie sa fie mintita frumos din cand in cand, chiar daca ea stie acest lucru.”
Gresit, barbatul intelege acest lucru. Femeia, in schimb nu intelege ca barbatul (majoritatea covarsitoare) nu poate fi tandru, nu poate sa minta frumos, etc. la fel de mult pe cat isi doreste ea.
„3. Barbatul greseste atunci cand neaga diferenta de roluri barbat versus femeie, atunci cand se asteapta in mod utopic la egalitate.”
Gresit, nu barbatul s-a batut si se bate cu pumnii in piept ca vrea egalitate intre sexe.
So on and so forth…
Ca o consideratie generala – mi-a placut mai mult articolul „Greselile femeilor in relatii”.
Barbatul greseste incercand sa fie el insusi??? Ca si cum barbatul nu e capabil de nimic bun fiind el insusi? E bun, cald, … superior numai daca nu e el insusi?
Barbatul nu intelege ca el si femeia sunt 2 creaturi diferite? Cred ca e prima oara cand aud asa ceva – BARBATII SUNT DE PE MARTE, FEMEILE SUNT DE PE VENUS suna cunoscut?
As putea continua dar nu are rost.
O observatie finala – potrivit autoarei barbatul este capabil de semnificativ mai multe greseli intr-o relatie decat femeile (20 la 6). Sau autoarea articolului este mai degraba interesata in a analiza critic sexul opus.
EVident ca sunt generalizari in articol si ca nu se pot aplica la un caz particular decat intr-o analiza personala. si ca sa continuam sirul generalizarilor :
1. Femeia in general este mai dispusa la schimbare decat barbatul.
2. Da, sintagma cu venus si marte e cunoscuta, chiar overrated. Asta nu inseamna ca, in toiul unor controverse, ea sau el isi va aminti ca de fapt sunt foarte diferiti si ca nevoile unuia nu sunt aceleasi cu ale celuilalt….
3. Lista este deschisa pentru ambele sex, aceste articole au fost doar dizertatii pe marginea unor controverse si diferente. Face parte din natura umana dorinta de a da vina pe celalalt pentru propriile neajunsuri, si asta facem in relatii de asemeni. Relatiile sunt taramul unde putem experimenta cele mai frumoase nuante ale propriului eu si ale umanului, dar pot deschide si contradictii chinuitoare. Comunicarea este intotdeauna cheia. Si lipsa ipocriziei, dar asta este si mai complicat, avand in vedere ca oamenii se mint pe ei insisi de cele mai multe ori in primul rand.
Desi consider ca barbatul inca iese sifonat din ecuatia generala, articolul recomandat este, intr-adevar, mult mai constructiv si mai echilibrat.
Ma inclin.
Mestesugit raspuns. Insa, daca tot sustinem empatia si intelegerea reciproca, cum se face ca, din textul de mai sus, barbatul apare ca un troglodit aproape iremediabil, iar femeia o silfida inocenta, pline de hachite justificabile?
Dupa parerea mea, raspunsul consta in diferenta dintre (permite-mi sa te citez aproximativ) „ceea ce credem ca suntem, si ceea ce suntem cu adevarat”, pe care fiecare e bine sa o aplice prioritar la persoana intai (si ma refer la calitatea de analist impartial, nu la cea de femeie, bineinteles). Sugestie: ia cele 21 de puncte, imagineaza-ti ca sunt ale altcuiva, si aplica-le o psihanaliza detasata. S-ar putea sa fim de acord, in final.
Ah, si, apropos, Fat-Frumos era, in genere, fiu de imparat, iar printesa, tot in genere, locuia in casa Zmeului.
cred ca trebuie sa citesti si articolul „Greselile femeilor in relatii”
Rog autoarea sa inteleaga ca nota critica din comentariul meu vizeaza exclusiv ideile din text, nu persoana.
Desi interesant, articolul este plin de idei preconcepute (recte partinitoare), care se mai si bat cap in cap pe alocuri. De pilda, barbatul este „imatur” daca cere sa fie mintit, femeia are o „nevoie naturala”. Barbatul are o „incapacitate” de a suporta critica, femeia are „o nevoie permanenta sa fie ocrotita, sustinuta”. Barbatul are „animalism funciar”, la femeie „nevoile irationale” sunt un „dat genetic”, impotriva caruia e inutila rezistenta. Pe langa astea, analiza mai are si un caracter superficial, se observa ca barbatul e un copil in cautare de mama eterna, fara sa se realizeze ca sursa acestei tare este in cele mai multe cazuri influenta mamei (ma indoiesc ca exista multi tati mamosi). Aceeasi superficialitate este dovedita si in cazul parerii ca barbatul lasa femeia sa faca totul in casa, pentru ca nu se ia in calcul un fapt foarte simplu: cantitatea de munca investita este data de diferenta preocuparii pentru cuib, care este net in favoarea femeii. Un barbat singur nu o sa fie obsedat de orice scama de pe covor, dar asta nu inseamna ca la el in casa o sa fie cocina. Cu alte cuvinte, femeia e cea care tine mortis sa aiba casa luna, dar este deranjata ca barbatul nu munceste cot la cot. Este ca si cum i s-ar reprosa femeii ca nu ii place sa joace fotbal, adica absurd. Se scrie mai sus ca nu trebuie sa i se pretinda femeii sa fie si mama, si sora, si amanta, prietena, sotie, si se ignora (probabil involuntar) ca, implicit, altcuiva i se cere (in acelasi text) sa fie tata, frate, amant, prieten, sot. Ba chiar cu obstinatie. Nu mai vorbesc despre gelozie (prezenta la ambele sexe in cam aceeasi masura, desi ferocitatea ei ma indoiesc ca i se poate atribui mai mult barbatului; din cate stiu, nu barbatii se masoara crunt din ochi cand sunt cu partenerele, si sigur nu la ei se refera expresia „intre ele sunt ca pisicile”), asta chiar este tratata tendentios, mai ales ca, prin structura noastra naturala, barbatii sunt programati sa caute cat mai multe partenere, iar femeile sa ii tina cat mai aproape, pentru protectie.
Despre controlul financiar ce sa mai vorbim, cautarea unui partener solid d.p.d.v. material este mult mai intalnita (este vizibil fie si numai la televizor) in randul femeilor decat in cel al barbatilor (ba chiar pentru un barbat inca este o rusine sa fie intretinut). Controlul financiar este nu numai singura parghie pe care o detine un jalnic Columbeanu oarecare sa tina o capra de doua ori mai tanara langa el, dar mai este si voluntar acceptat de femeia in cauza, ba chiar cautat.
Este impresionant cum reuseste autoarea sa impuna „natura emotionala” a femeii drept o scuza pentru irationalitate, in timp ce barbatul greseste daca scapa boii in porumb (punctele 10-16). Stai, ba nu, cu un punct inainte i se cere in mod expres sa-si exprime latura vulnerabila. Numai mie mi se pare confuza treaba?
E drept ca barbatul prefera intotdeauna o femeie frumoasa. Insa niciunul nu ar vrea sa fie proasta. Pentru cei mai putin atragatori, insa, este singura solutie de a fi langa una. Ce ar fi normal, sa cautam urate, pentru ca-s mai destepte? Se intelege ca femeile asa fac, dar ma indoiesc sincer…
Punctele 7 si 20 tind, din nefericire, sa fie adevarate, dar nu este un comportament constient, tin de lipsa unei necesitati (barbatul nu simte nevoia de cadouri si atentii, implicit nu se gandeste prea des la reciproca) sau de nesiguranta de sine (dar asta e prezenta si la femei, doar se manifesta diferit).
Punctul final e cel mai simpatic, dar e evident de nerespectat. Pentru ca promoveaza niste sfaturi cu sens unic, numai dinspre un partener catre celalalt. Iar asta creeaza din start problemele intr-un cuplu, indiferent cine are pretentiile. Mi se pare total neadevarat ca femeia si barbatul sunt esentialmente diferiti, contrastele sunt valabile doar la nivel biologic (cu ceva implicatii psihice, admit), in rest nimeni nu e indrituit sa fie deasupra ratiunii. Nu i se poate cere femeii sa fie rece si calculata, dar atunci nici barbatului nu i se pot incumba tendintele naturale. Relatia dintre ei are sanse sa mearga numai daca exista intelegere si acceptare reciproca, orice caracter sinalagmatic dat unei iubiri ii altereaza inevitabil calitatea.
In loc de concluzie, as recomanda nitel mai putina malitiozitate (sunt convins ca nu e intentionata, dar „…Daca ar fi fost atat de rationala, probabil nu s-ar mai fi indragostit de tine de la bun inceput.” suna exact ca naiba de arogant; sau redactarea cuvantului „comfort” nu se pupa deloc bine cu impresia de la punctul 3, mai ales ca cei mai multi literati sunt barbati), si mai multa atentie la sistemul de valori personal. Pentru ca, din experienta mea, cine are o problema cu un grup social, are o problema. Hitler ar fi un exemplu.
Si nu de alta, ca oameni cu care sa te intelegi sunt destui, dar parerea mea e ca o persoana cu convingerile de mai sus ii gaseste defecte si lui Fat-Frumos. Si e pacat, ca, daca te preocupa sa tii steagul feminismului fluturand, ratezi o multitudine de oportunitati valide…
A bon entendeur, salut!
desigur ca sunt si judecati reductioniste in acest articol si ca lucrurile sunt mult mai nuantate si diferite de la caz la caz.
repet totusi, femeia si barbatul insa sunt extrem de diferiti. de aici pleaca o multitudine de probleme intre cei doi, pentru ca plecam de la premiza gresita ca nevoile lor sunt aceleasi. incapacitatea de a iesi din noi insine, de a accepta mai intai ca suntem diferiti si apoi de a empatiza cu celalalt pentru a-i intelege nevoile, este sursa majora a conflictelor.
si aceasta pentru ca, de obicei, intram in relatii avand niste nevoi (/traume) care se vor a fi implinite. cand o relatie apare pe fondul daruirii din frumosul si binele personal si nu pe fondul implinirii unor nevoi sau vindecarii unor traume, sansele de a fi o relatie frumoasa sunt mult mai mari.
si desigur, Fat Frumos are niste defecte majore: 1. e personaj de basm si 2. a luat-o pe printesa din castelul ei si a dus-o in coliba tatalui lui :)
tu ai cunoscut vreun barbat vreodata?
22. barbatul greseste atunci cand crede ca acest articol ste scris din carti si din auzite :)
lasand gluma la o parte, articolul nu se vrea nicidecum exhaustiv. lista este deschisa. daca consideri ca am omis greseli grave, te rog sa contribui. poate facem si un articol pe wikipedia! :)
detzii adevarul absolut !? :D nu prea cred … dar merita dezbatut :)
desigur, acestea sunt la modul general. particularul e altceva :)