Relatii toxice. Cum sa renunti la o relatie nepotrivita
De multe ori te afli in relatii care nu sunt ceea ce iti doresti si tu stii asta. Si totusi ramai. De ce? Toxicitatea unor astfel de relatii e acceptata pentru ca ascunde o frica mai mare decat suferinta cu care deja te-ai obisnuit.
Iti iubesti partenerul pentru anumite calitati care te atrag si pe de alta parte il respingi si suferi din cauza nepotrivirilor dintre voi doi. Lucrurile pe care le iubesti te tin blocat in aceasta relatie. Dar frica de singuratate si incapacitatea de a-ti imagina o altfel de iubire, te tin blocat in obsesia ca doar prin celalalt vei avea parte de anumite lucruri. Pentru ca traiesti prin procura – te implinesti prin ceva ce celalalt are si la care tu esti deficitar: ori frumusete, ori succes financiar sau social, sau talent, sau incredere in sine.
Cel mai adesea intretii cateva iluzii
1. Partenerul se va schimba daca vei reusi sa il faci sa inteleaga sau sa vrea asta. Sau va avea singur o epifanie intr-o buna zi, asa cum in special femeile spera ca barbatii sa le inteleaga nemultumirile fara ca ele sa comunice direct si clar ceea ce isi doresc.
2. Incerci sa te convingi singur ca ceea ce te tine in relatie este suficient si ca nu vei mai gasi asta intr-o alta relatie.
3. Iti este oricum mai bine in relatie decat singur.
Rational, tu probabil stii ca ar trebui sa renunti la relatii toxice. Nevoile si atasamentele fata de partener insa te tin blocat. Eu-l tau rational si eu-l tau emotional au nevoi diferite. Aceste trairi conflictuale pot crea in timp depresie, anxietate, atacuri de panica.
Te vei simti slab, confuz, si vei fi dezamagit de tine insuti ca nu poti lua hotararea pe care stii ca ar trebui sa o iei. Cu cat petreci mai mult timp in aceasta nehotarare, cu atat de dezintegrezi mai mult ca si Eu, ca si imagine de sine, ca si certitudine a ceea ce vrei sau a ceea ce iti face bine.
Cum sa depasesti aceste grave erori de gandire?
1. Intelege profund ca oamenii se schimba foarte greu. De obicei o fac in urma unor suferinte intense. Foarte greu o fac in urma certurilor sau reprosurilor. Daca mergeti la un psihoterapeut (bun) exista mai multe sanse sa negociati diferentele dintre voi intr-un compromis satisfacator. Putine cupluri o fac insa.
Deci cel mai probabil nu se va schimba, daca el/ea nu intelege profund ca intr-adevar greseste si isi doreste cu adevarat sa ramana in aceasta relatie si sa va fie bine. Uneori insa, partenerul poate fi chiar dependent de drama.
Chiar si daca isi doreste sa se schimbe insa, uneori schimbarea ar trebui sa fie foarte mare. Prea mare. Uneori oamenii evolueaza in directii diferite intr-o relatie sau pur si simplu efortul de a se schimba in directia dorita de partener este mult prea mare.
Cand intri intr-o relatie, nu o face cu gandul ca se va schimba. Dintr-un extrovert nu va deveni niciodata introvert, o persoana zgarcita nu se va metamorfoza niciodata intr-o persoana generoasa, un om foarte dezordonat nu va deveni niciodata obsedat de ordine, la fel cum un filosof sau artist nu va deveni o persoana foarte pragmatica.
Desigur, vei invata sa manipulezi si sa santajezi emotional pentru a obtine ceea ce vrei. Lacrimi, amenintari, gelozii, controlul prin sex, toate sunt metode la fel de bune temporar si de ineficace in final. Si probabil ca vei obtine sporadic, partial si cu un gust amar in final ceea ce iti doresti. Dar cat poti continua astfel?
Analizeaza atent diferentele dintre voi si decide cu care poti trai si cu care nu. Nu te vei putea minti la nesfarsit.
2. Ceea ce te tine in relatie, pe langa iubirea fata de lucrurile frumoase din celalalt, sunt si niste nevoi sau carente din viata ta pe care celalalt ti le implineste.
Pot fi nevoi materiale, nevoia de statut, confortul emotional dat de siguranta unui partener, alungarea fricii de singuratate. Toate acestea sunt la fel de puternice, daca nu chiar mai intense uneori decat iubirea ce o ai pentru el.
In multe relatii in care iubirea este hartuita de certuri si nepotriviri, partenerii raman datorita atasamentului creat in timp, a fricii de a nu pierde in general, si a fricii de singuratate si de necunoscut ce urmeaza unei despartiri.
Multi se gandesc ca mai bine raman in relatie pana apare altcineva cu care sa inceapa o noua relatie.
Probabilitatea ca aceasta sa se intample este mult mai mica, din moment ce iluzia relatiei in care esti te face sa nu simti atat de intens nevoia de iubire care te-ar face sa depui eforturile necesare gasirii unui nou partener.
Vei avea uneori zile si momente bune in relatia actuala care te vor face sa uiti problemele reale si sa speri ca poate, poate, lucrurile se vor rezolva. Cu cat trece mai mult timpul in care te complaci in relatie, cu atat iti va fi mai greu sa faci schimbarea. Atat tu, partnerul si relatia va veti degrada.
De multe ori insa oamenii prefera sa distruga total iubirea si relatia in care sunt pentru a putea renunta intr-un final la ea, tocmai pentru ca a atins cel mai umilitor nivel posibil. Lupta dintre cei doi si reprosurile alternate cu momente sporadice de tandrete si armonie, atat cat a mai ramas, vor crea o dependenta de partener similara unei dependente de un drog.
Frica de necunoscut si de singuratate te pot face sa te minti singur, fie ca nu e atat de rau, fie ca nu vei mai gasi pe altcineva, fie ca lucrurile se vor schimba. Mai ales ca de multe ori, pus in fata ultimatumului, disperarea il va face pe partener sa promita ca se va schimba.
Trebuie sa inveti insa sa spui nu.
Trebuie sa inveti sa nu mai dai o mie de sanse.
Trebuie sa inveti sa iti invingi fricile.
Trebuie sa inveti sa te iubesti suficient de mult ca sa vezi ca meriti mai mult decat o relatie second hand.
Trebuie sa inveti sa citesti semnele necesare care iti spun din timp daca partenerul este sau nu este ceea ce tu ai nevoie.
Trebuie sa inveti sa iti iei forta si validarea din surse multiple astfel incat nevoia de o persoana in viata ta sa nu fie mai mare decat iubirea fata de acea persoana.
Trebuie sa ai asteptari mai mari de la viata ta si sa nu te multumesti cu firimituri de dragoste.
14 Comments
Sunt de 16 ani intr o casnicie toxica fiindca mereu am sperat ca poate se schimba !
Cand am fost insarcinata m a inselat cu cine a apucat si s a purtat mizerabil cu mine.
Am trecut printr un calvar si ma simteam atat de rau si imi era atat de indiferent el incat nu m am grabit sa depun actele de divort .
Si uite asa au trecut ani !
SA-l LASE TOCIT. MAI BINE DECAT SA NU MAI FIE DELOC SAU SA AJUNGA LA „GUMA” :)))
Si inca ceva ce am uitat sa scriu la comentariul precedent: oricat de tare va aprindeti dupa cineva incercati sa ramaneti persoana de care s-a indrqgostit la inceput. O persoana disperata si paranoica nu place nimanui constituind un factor de stres si implicit moartea pasiunii :)
Am avut si eu o astfel de relatie. Uneori ma gandesc ca a fost doar obsesie desi simteam ca il iubeam enorm. Dupa despartire am gafat-o iar pt ca l-am asaltat cu telefoane, mesaje si ma milogeam sa ne vedem la o cafea sa vb. Probabil ca si daca ne-am fi vazut as fi continuat cu milogeala si l-as fi enervat iar. Am hotarat sa nu-l mai deranjez si sa incerc sa trec peste. Eu si acuma tin la el si as nega sa spun ca nu-l mqi vreau. Nu cred ca ma va mai cauta vreodata dar daca da probabil as sti acuma cum sa ma port fara sa fac ca o disperata. Dumnezeu stie. Mult noroc sa aveti toti s
Am fost intr o relatie toxica,pe care am incheiat o,problema este ca nu pot intrerupe relatia toxica pe care o am cu mama si tatal meu,la fel de toxici amandoi,probabil ca din cauza toxicitatii ridicate,sesizez din timp persoanele care sunt toxice,am un radar,neaparat trebuie sa aveti 2 pers toxice in familie atfel,doar o singura persoana se poate eschiva,multa bafta tuturor.
In ciuda faptului ca suntem diferiti , culmea ,traim aceleasi stari in fata acestor momente atat de…comune. Eu urmeaza sa am rup de el dupa 11 ani pt ca simt ca imi sunt datoare mie cu putin fericire si ca am atatea de oferit…….Stiu ca vin vremuri grele pentru inima si psihicul meu dar…….sunt cel mai bun lucru al meu si trebuie sa incerc .Va doresc tuturor curaj si optimism ;)
Sfatuiti si acest creion cum sa renunte la relatia lui cu ascutitoarea…inainte sa ii fie fatal http://psihoamuzament.blogspot.ro/2013/06/relatii-un-punct-interesant-de-vedere.html
multumesc pt.articol.eu tocmai ma aflu intr-o relatie toxica.articole ca ale dvs. imi sporesc increderea in capacitatea mea de a ma pretui mai mult decat a ma cobori la nivelul de a accepta ceea ce pica,ca oricum e bine.
Hm…am trecut printr-o relatie care se cam incadreaza in caracteristicile prezentate aici. N-am fost in stare s-o inchei si pana la urma a incheiat-o ea. Culmea e ca nici acum cand citesc si constientizez aceste lucruri nu pot sa nu regret ca nu mai sunt cu ea.
Wow, daca in cei peste 3 ani de „terapie de cuplu” care i-am facut psihologul nostru ar fi vorbit macar cat ai scris tu aici poate ca ceva s-ar fi reparat intre noi….multumeste-i insa colegului de breasla ca „gratie lui” am pierdut o gramada de timp, bani, energie, dar mai ales increderea in psihologi….si, cand spun „gratie lui” ma refer strict la singurele dati cand a deschis gura: atunci cand ma sfatuia prieteneste sa ii mai dau inca o sansa, sa nu mai spun „nu”, sa lupt pentru el….si, da, ai dreptate, oamenii nu se schimba. Iar cei care nu casca ochii sa vada unde scartaie ar trebui sa isi dea singuri doua palme….mai tarziu e prea tarziu.
Andreea, stiu ce zici despre psihologi. din pacate, asa e, multora le lipsesc experienta personala (vorbesc din carti) si intelegerea lipsita de ipocrizie a naturii umane si a ceea ce tine doi oameni in relatie. eu ii zic „umanism excesiv”, e un eufemism pentru lipsa de excelenta in meseria lor. multi terapeuti sufera de „nondirectivitate”, adica sa nu dea un sfat, desi uneori omul de exact asta are nevoie: de o parere obiectiva a cuiva, profesionistul in ale fiintarii, pe care il investeste cu incredere ca se pricepe mai bine in ale umanului.
cu drag, Sofia
Uuuuuuffffffff…
Foarte bine scris,un bun terapeut si eseist!
Multumesc, ma faci sa imi recitesc articolele :)