Terorismul romantic. Gelozia nu e dragoste
Un om care stie ca este capabil si are incredere in sine, nu va fi gelos pe nimeni si nimic niciodata. Gelozia e semn de insecuritate nevrotica, o boala de care e bine sa te vindeci cat mai repede. E o haina care e tot timpul la moda desi nu sta bine nimanui, ba mai mult se si vehiculeaza ideea ca gelozia e semn de dragoste. Flirtul intr-un cuplu este semn de dragoste vie si nu gelozia. Flirtul inseamna umor, autoironie pe cand gelozia inseamna suspiciune si instabilitate.
Oamenii devin gelosi pentru ca le este teama ca altcineva ii va face partenerul mai fericit decat o face el insusi. E adevarat ca poti fi luna de pe cer si sa fii gelos pe stele, asta asa, dintr-un prea plin de maretie. Insa gelozia alimentata de neincredere fie in sine, fie in celalalt, e un cancer mental, o obsesie nevrotica care il face pe cel gelos un detectiv chiar mai bun decat FBI-ul.
Gelozia e un amestec de dragoste si ura – dragoste pentru celalalt, ura fata de sine ca nu esti capabil sa-l faci pe celalalt fericit in toate cele. Exista gelozie patologica care vine dintr-o neincredere profunda in oameni, in sine, sau dintr-o negare a unor semne de alarma ce au fost dintotdeauna acolo dar care au fost ignorate cu gratie la inceput. Conflictul interior dat de ratiune care vede semnele si de inima care vrea in ciuda lor, isi gaseste „rezolvarea” in crize de gelozie penibile. Care nu au nici o treaba cu dragostea ci cu teama de a accepta ca niciodata nu a fost vorba de dragostea pe care si-o inchipuia.
Exista insa un alt scenariu, la fel de tragic si de penibil – cand dragostea nu mai e ce a fost, cel ingrijorat va decide sa-si faca partenerul gelos, sperand ca astfel celalalt va realiza ce pierde. Terorismul romantic apare cand unul dintre parteneri observa detasarea celuilalt si, in loc sa invite la comunicare si la rezolvare de probleme, cel ingrijorat apeleaza la tactici subversive de atragere a atentiei. A-l face pe celalalt gelos e o metoda de a obtine o reactie, de a zgudui necuvintele pentru a izbucni apoi in tot soiul de marturisiri si epifanii.
A-l face pe celalalt gelos e incercarea disperata de a scoate o reactie de la celalalt. De oricare, numai sa primesti atentie. Da, daca-l faci gelos pe celalalt inseamna ca ii pasa. Dar nu inseamna ca te si iubeste. Celalalt poate fi facut sa simta gelozie pentru ca orgoliul reactioneaza si cand nu e vorba de dragoste, de fapt mai ales atunci. Ce vei obtine e cel mult o reactie din loialitate, un soi de bun simt relational – aka o mica scena de gelozie.
A obtine atentie facandu-l pe celalalt gelos e o arma care se intoarce impotriva celui care o foloseste: dragostea obtinuta astfel este neautentica, fortata, made in China. Teroristul romantic stie ca nu a primit dragostea celuilalt in mod spontan, dintr-un preaplin emotional ci pentru ca a fost fortat de tehnicile lui isterice.
Minciuna e stiuta tacit de amandoi, agonia sfarsitului primeste o noua infuzie de timp. O lumea intreaga e construita pe principiul amanarii dezastrului: bancile tiparesc bani neacoperiti in valoare reala, doar ca sa mentina iluzia prosperitatii. Oamenii primesc credit nesustinut de dovezi concrete, cat sa isi permita un confort temporar.
Scadenta vine insa si nota de plata de la final se cuantifica in ani pierduti, in otravuri emotionale deprimante, in revolte ipocrite – intotdeauna pe ceilalti. Vina e de la inceput a ta – stiai prea bine ca adevarul te va elibera, dar ai preferat inlantuirea calduta a iluziei. Cioran spunea ca „putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat iluzia careia i s-a substituit.”
Care este acel adevar atat de complet incat sa anuleze frica de a-l afla? Ca dragostea aceea pe care o cauti exista si o vei gasi in clipa in care vei renunta sa mai fortezi un om in patul procustian al asteptarilor tale. Ca viata e mai frumos traita in autenticitate si demnitate, cu riscul solitudinii temporare, decat in prostitutie mentala in catusele compromisului.
Terorismul romantic e arma omului bantuit de frici. Frica de abandon, frica de singuratate, frica ca nu mai e timp, frica de a nu fi indeajuns, frica de a fi liber in final de toate cautarile despre care zic unii ca aduc fericirea.
Gelozia, nici a ta nici a celuilalt, nu e semn de dragoste. Ci o lipsa de inteligenta emotionala si de autenticitate.
